7,836 matches
-
colectivitate, amenințată nu numai cu înfometarea, dar și cu dezagregarea. În fața amenințării naturale, colectivitatea se afirmă solidar, gata de a acționa în mod colectiv. În al doilea rând, dansul ploii poate fi interpretat ca o modalitate de „descărcare acțională”, de afirmare a atitudinii colective active. Cheia succesului societății omenești sunt nu numai inventivitatea, dar și tenacitatea, voința de a căuta soluții, de a nu se resemna, de a acționa dincolo de limitele posibilităților efective de acțiune umană. Recurgând la ea, nu se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
au acționat și în cazul acestei situații, despre care nu au de unde ști că este insolubilă. Atitudinea activă a fost reafirmată. În acest sens, magia poate fi interpretată ca o acțiune simbolică cu funcția de recuperare a speranței și de afirmare, totodată, a necesității acțiunii. Dezastrul natural nu găsește colectivitatea disperată, neputincioasă, resemnată, în pragul dezagregării interne, ci acționând solidar și organizat. Dansului ploii i se pot asocia și alte funcții: oportunitate de manifestare estetică și, de ce nu, eventual facilitarea contactului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
schema funcțională propusă aici, un asemenea argument este lipsit de sens. Ceea ce este justificat pentru un sistem, poate fi nejustificat, disfuncțional pentru un altul. Fiecare sistem își susține elementele care îi sunt funcționale, indiferent de semnificația acestora pentru alte sisteme. Afirmarea funcționalității universale trebuie înțeleasă, de asemenea, tendențial. Există, desigur, o anumită inerție în sistemele sociale care explică „supraviețuirea” unor componente care și-au pierdut funcția. Dar aceasta nu poate să dureze. Odată pierdută rațiunea de a fi menținute, ele fie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Toate aceste teorii consideră omul o ființă caracterizată printr-un sistem complex de necesități care nu pot fi reduse la cele economice: necesități sociale (nevoia de un climat uman pozitiv, stimulativ, de stimă, respect, încredere), necesități de autoactualizare (dezvoltare și afirmare umană, activitate la nivelul capacităților), necesități de participare socială. De aici, strategii diferite de organizare a muncii și de motivare a performanțelor. În al doilea rând, difuzarea de date empirice, culese sistematic de cătresociolog, referitoare la realitatea socială în care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societății, care generează o serie de necesități universale ale omului în calitatea sa de ființă socială: nevoia de celălalt om, cum se exprima Marx, nevoia de comunicare, de cunoaștere, nevoia unui mediu uman și social stimulator, nevoia de autorealizare, de afirmare a „forțelor umane esențiale”, nevoia de control asupra mediului de viață, natural și social etc. Asupra acestei probleme se va reveni. Aici aș dori doar să subliniez faptul că este posibilă elaborarea unei liste cu nevoi umane universale, invariante (și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca știință - explicarea unui fapt social prin alte fapte sociale. Unul dintre marile merite ale lui Marx, pus în evidență în întreaga sa amploare de abia de actualele orientări structuraliste, este faptul că el nu s-a mulțumit numai cu afirmarea abstractă a interacțiunii faptelor sociale. Detașându-se de înțelegerea amorfă a unei asemenea interacțiuni, el a promovat un punct de vedere sistematic. Totalitatea faptelor sociale stă într-o interacțiune ordonată, adică sunt caracterizate printr-un sistem. Ceea ce deosebește un sistem
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
stimulări nociceptive. Pănă la dispariția sa fizică, autorul se va opune categoric intruziunii de elemente mediaționale cognitive în modelul inhibiției reciproce. Acest model depășește, de altfel, cu mult cadrul desensibilizării, deoarece a fost implicat de către Wolpe în alte procese terapeutice: afirmarea sinelui, terapii sexuale, relație psihoterapeutică, etc. Evoluția terapiilor bazate pe expunere Desensibilizarea sistematică a lui Wolpe este probabil procedura cea mai studiată atât în plan teoretic cât și în ceea ce privește modalitățile sale de aplicare. Variantele procedurilor de expunere In urma lecturilor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau reactanțele se situează în primul plan. Atenția pacientului și a terapeutului se centrează pe relație mai degrabă decât pe problemele care urmează a fi tratate. Este deci util să aplicăm metode. Dacă simetria se află pe primul plan Metodele afirmării de sine permit, în general, diminuarea unei simetrii: - a se calma; - a asculta cu atenție pentru a înțelege unde are dreptate interlocutorul, sau care sunt argumentele sale; - a preciza unde acesta are dreptate; - a persista, dacă este util, cu o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a se calma; - a asculta cu atenție pentru a înțelege unde are dreptate interlocutorul, sau care sunt argumentele sale; - a preciza unde acesta are dreptate; - a persista, dacă este util, cu o atitudine care arată că ascultă atent și de afirmare a sinelui empatic. Iată un exemplu care ilustrează cele spuse mai sus. Pacienta - Ce credeți despre acest lucru? Terapeutul - Cel mai bine ar fi să vorbiți despre asta cu soțul dumneavoastră, cred. Pacienta - El nu vrea să știe nimic, este
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Pacienta - El nu vrea să facă decât ceea ce-l duce mintea. (Pacienta își urmează ideea). Terapeutul - Este adevărat, va fi dificil. Credeți că dacă aș discuta cu amândoi ar fi mai ușor? (Terapeutul persistă și propune o alternativă). Terapeutul aplică afirmarea sinelui empatic, însoțit de o atitudine persistentă, ceea ce dezamorsează escalada simetrică. Relația colaborativă este păstrată și ședința continuă cu un obiectiv comun, stabilirea unei comunicări în cadrul cupului. Atunci când complementaritatea se găsește pe primul plan Atunci când complementaritatea se găsește în primul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
am luat și eu o dată un pahar în plus. (Reactanța pacientului). Medicul - Un accident este întotdeauna o lipsă de noroc. Nu este interzis să bei, doar să conduci mașina atunci când ai băut. (Avocatul diavolului, a recunoaște unde are pacientul dreptate: afirmarea sinelui). Pacientul - Asta-i sigur, n-am avut noroc! De această dată, am băut puțin prea mult. (Pacientul n-are nevoie să se apere). Medicul - Cel mai bine este să fii atent în privința asta. Problema constă în aceea că ești
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dorește să se împiedice de un obstacol. Chiar dacă pacienta mai păstrează trăsături perfecționiste, se observă la aceasta o atitudine mai degrabă de provocare în fața obstacolelor decât o atitudine de evitare, ceea ce este probabil câștigul esențial al terapiei sale cognitiv-comportamentale. 7. Afirmarea de sine FrșdȘric Fanget și Bernard Rouchouse∗ 1. Contribuții teoretice Definiție și categorii de comportamente Etiologia absenței afirmării de sine 2. Studiu de caz Analiză funcțională Diagnosticul tulburărilor asociate Evaluarea unei absențe a afirmării de sine Jocuri de rol teste
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
atitudine mai degrabă de provocare în fața obstacolelor decât o atitudine de evitare, ceea ce este probabil câștigul esențial al terapiei sale cognitiv-comportamentale. 7. Afirmarea de sine FrșdȘric Fanget și Bernard Rouchouse∗ 1. Contribuții teoretice Definiție și categorii de comportamente Etiologia absenței afirmării de sine 2. Studiu de caz Analiză funcțională Diagnosticul tulburărilor asociate Evaluarea unei absențe a afirmării de sine Jocuri de rol teste Terapie de grup sau terapie individuală Planul terapiei Terapia de grup Tehnicile generale Desfășurarea ședințelor (terapie de grup
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
esențial al terapiei sale cognitiv-comportamentale. 7. Afirmarea de sine FrșdȘric Fanget și Bernard Rouchouse∗ 1. Contribuții teoretice Definiție și categorii de comportamente Etiologia absenței afirmării de sine 2. Studiu de caz Analiză funcțională Diagnosticul tulburărilor asociate Evaluarea unei absențe a afirmării de sine Jocuri de rol teste Terapie de grup sau terapie individuală Planul terapiei Terapia de grup Tehnicile generale Desfășurarea ședințelor (terapie de grup) Adaptarea afirmării de sine la practica individuală 3. Discuții Bibliografie 1. Contribuții teoretice Afirmarea de sine
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sine 2. Studiu de caz Analiză funcțională Diagnosticul tulburărilor asociate Evaluarea unei absențe a afirmării de sine Jocuri de rol teste Terapie de grup sau terapie individuală Planul terapiei Terapia de grup Tehnicile generale Desfășurarea ședințelor (terapie de grup) Adaptarea afirmării de sine la practica individuală 3. Discuții Bibliografie 1. Contribuții teoretice Afirmarea de sine este limitată uneori la antrenamentul în vederea deprinderii unor abilități sociale în cadrul terapiei de grup. In realitate, ea poate fi integrată oricărei abordări cognitiv-comportamentale, cu atât mai
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
absențe a afirmării de sine Jocuri de rol teste Terapie de grup sau terapie individuală Planul terapiei Terapia de grup Tehnicile generale Desfășurarea ședințelor (terapie de grup) Adaptarea afirmării de sine la practica individuală 3. Discuții Bibliografie 1. Contribuții teoretice Afirmarea de sine este limitată uneori la antrenamentul în vederea deprinderii unor abilități sociale în cadrul terapiei de grup. In realitate, ea poate fi integrată oricărei abordări cognitiv-comportamentale, cu atât mai mult cu cât absența afirmării de sine este frecventă și această problemă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
individuală 3. Discuții Bibliografie 1. Contribuții teoretice Afirmarea de sine este limitată uneori la antrenamentul în vederea deprinderii unor abilități sociale în cadrul terapiei de grup. In realitate, ea poate fi integrată oricărei abordări cognitiv-comportamentale, cu atât mai mult cu cât absența afirmării de sine este frecventă și această problemă ar trebui cercetată în mod sistematic în cadrul terapiei cu pacienții. Afirmarea de sine îndeplinește trei funcții esențiale: - să exprime emoțiile individului; - să amelioreze relațiile interpersonale ale individului în toate domeniile vieții; - să se
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
abilități sociale în cadrul terapiei de grup. In realitate, ea poate fi integrată oricărei abordări cognitiv-comportamentale, cu atât mai mult cu cât absența afirmării de sine este frecventă și această problemă ar trebui cercetată în mod sistematic în cadrul terapiei cu pacienții. Afirmarea de sine îndeplinește trei funcții esențiale: - să exprime emoțiile individului; - să amelioreze relațiile interpersonale ale individului în toate domeniile vieții; - să se obțină mai ușor ceea ce corespunde așteptărilor și dorințelor individului. Definiție și categorii de comportamente Afirmarea de sine este
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapiei cu pacienții. Afirmarea de sine îndeplinește trei funcții esențiale: - să exprime emoțiile individului; - să amelioreze relațiile interpersonale ale individului în toate domeniile vieții; - să se obțină mai ușor ceea ce corespunde așteptărilor și dorințelor individului. Definiție și categorii de comportamente Afirmarea de sine este un comportament care permite exprimare nevoilor individului, dorințelor sale, așteptărilor sale, respectându-l în același timp pe celălalt. Ea implică trei mari categorii de comportamente: comportamentul pasiv: subiectul nu-și exprimă nevoile, dorințele, și lasă locul celuilalt
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
celuilalt; este „omul de paie”; comportamentul agresiv: subiectul își impune nevoile și dorințele în fața celuilalt fără a-l respecta; este „omul dificil”; comportamentul asertiv: subiectul își exprimă nevoile și dorințele respectând nevoile și dorințele celuilalt. Mai distingem încă trei categorii: afirmarea de sine care se referă la competențele relaționale ale fiecăruia („Sunt capabil să mă simt bine împreună cu ceilalți?”); încrederea în sine, care se referă la competențele personale („Sunt capabil să muncesc în mod corect sau să-mi conduc corect mașina
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
capabil să muncesc în mod corect sau să-mi conduc corect mașina?”). stima de sine, care se referă la viziunea globală în legătură cu propria persoană („Ce cred eu despre valoarea mea personală?). Aceste trei dimensiuni sunt, în parte, legate între ele. Afirmarea de sine și încrederea în sine se referă mai degrabă la comportamente, stima de sine mai degrabă la personalitate. Tratamentul acestor trei domenii este diferit și este important să se facă diferența dintre ele în cadrul analizei funcționale. Etiologia absenței afirmării
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Afirmarea de sine și încrederea în sine se referă mai degrabă la comportamente, stima de sine mai degrabă la personalitate. Tratamentul acestor trei domenii este diferit și este important să se facă diferența dintre ele în cadrul analizei funcționale. Etiologia absenței afirmării de sine Cauzele și factorii menținerii absenței afirmării de sine sunt, schematic, de patru categorii. Non-dreptul personal este un factor cognitiv: pacienții implicați nu-și permit să se afirme: ei cred că a cere, a refuza sau a exprima o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
referă mai degrabă la comportamente, stima de sine mai degrabă la personalitate. Tratamentul acestor trei domenii este diferit și este important să se facă diferența dintre ele în cadrul analizei funcționale. Etiologia absenței afirmării de sine Cauzele și factorii menținerii absenței afirmării de sine sunt, schematic, de patru categorii. Non-dreptul personal este un factor cognitiv: pacienții implicați nu-și permit să se afirme: ei cred că a cere, a refuza sau a exprima o critică „nu se face”. Originea acestui non-drept personal
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fie datorită unui defect de percepție cauzat de un „filtru cognitiv” disfuncțional (tratamentul constă în modificarea schemei cognitive patologice care este implicată în tulburarea de personalitate), fie din cauza unui defect de percepție „senzorial” sau neuropsihologic. 2. Studiu de caz Absența afirmării de sine este responsabilă sau asociată unor numeroase tulburări psihice, dintre care cele mai frecvente sunt tulburările anxioase, în special fobiile sociale, tulburările de dispoziție, problemele de adicție (alcool, drog, benzodiazepine). Absența afirmării de sine este, deci, adesea mascată de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau neuropsihologic. 2. Studiu de caz Absența afirmării de sine este responsabilă sau asociată unor numeroase tulburări psihice, dintre care cele mai frecvente sunt tulburările anxioase, în special fobiile sociale, tulburările de dispoziție, problemele de adicție (alcool, drog, benzodiazepine). Absența afirmării de sine este, deci, adesea mascată de o altă tulburare, putând fi la originea acesteia sau pentru care ea reprezintă o comorbiditate agravantă. De exemplu, numeroase depresii rezistente sunt consecințe ale unei absențe a afirmării de sine preexistente. In clinica
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]