2,678 matches
-
bune cu amîndoi, Carol și prințesa Elena au vizitat separat școala de Vară a lui Iorga de la Vălenii de Munte, în vara lui 193025. Între timp, criza se accentua. Sinteza analizei făcute de Iorga vieții și realităților moderne a fost "Agonia economiilor industriale". El nu înțelegea că, în ciuda unei recolte bogate și a unei producții industriale extraordinare, oamenii erau în continuare flămînzi și goi, trăgînd concluzia că truda umană submina fericirea oamenilor ca urmare a Revoluției Franceze, a filosofiei secolului al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
contribuția la acest lucru. Atunci cînd a intrat la Universitate, și-a declarat imediat poziția din punct de vedere politic, ca protejat al lui Cuza și al lui Șumuleanu. El va da vitalitate partidului lui Cuza, care se zbătea în agonie după ruptura cu Iorga. Întrucît ideile fundamentale ale lui Codreanu vor suferi puține schimbări, iar ideile lui vor fi decisive pentru Legiune (care va fi o "mișcare de comandă", numai ideile liderului contînd), să le analizăm. Laitmotivul ideilor lui era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
exponent al lumii libere. Pentru foștii ei supuși (captivi acum În Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, România și Iugoslavia), Viena era simbolul „Europei Centrale”: o comunitate imaginară a civilității cosmopolite, rătăcită, nu se știe cum, de europeni În cursul secolului. În anii agoniei comunismului, orașul a devenit un soi de frecvență radio a libertății, un spațiu Întinerit de Întâlnire și plecare pentru est-europenii care fugeau În Vest și pentru occidentalii care Întindeau o punte spre Est. Viena anului 1989 era așadar locul ideal
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
demonstrațiile din vară nu avuseseră obiective comune și Încă nu apăruseră lideri care să canalizeze nemulțumirea populară Într-un program -, de unde suspiciunea că evenimentele ulterioare au fost „regizate”: o Încercare a reformatorilor din administrație de a resuscita partidul aflat În agonie și a-l orienta În direcția unei perestroika În variantă cehă. Această teorie nu este atât de ciudată pe cât pare. La 17 noiembrie, poliția pragheză a autorizat desfășurarea În centrul orașului a unui marș studențesc ce comemora o altă dată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sémantisme à part. Dans le tableau ci-dessous, nous passons en revue leș situations où le poète décide d'accorder une plus grande importance à certains termes, par l'emploi de la majuscule. Un petit commentaire accompagne chaque fragment : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le néant gisait à l'agonie, lorsque, solitaire flottant par leș ténèbres, l'Insondable fit un signe : " Que la lumière soit ! " (La
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
certains termes, par l'emploi de la majuscule. Un petit commentaire accompagne chaque fragment : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le néant gisait à l'agonie, lorsque, solitaire flottant par leș ténèbres, l'Insondable fit un signe : " Que la lumière soit ! " (La lumière) (Poncet, 1996 : 32) Le terme " Nepătrunsul " (" l'Insondable ", dans la vision de Jean Poncet, " l'Impénétrable ", dans la vision de Paul Miclău) désigne
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
manque de logique discursive, " de faux vers en miroir ". Une décision traductive intéressante de Veturia Drăgănescu-Vericeanu est de faire commencer un moț par une majuscule. À titre de comparaison, nous citons aussi la traduction de Paul Miclău : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le Rien gisait à l'agonie quand, tout seul voguant dans le noir fit un signe, l'Impénétré : " Que la lumière soit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
majuscule. À titre de comparaison, nous citons aussi la traduction de Paul Miclău : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le Rien gisait à l'agonie quand, tout seul voguant dans le noir fit un signe, l'Impénétré : " Que la lumière soit ! " (La lumière) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 49) Le néant gisait dans l'agonie, quand seul flottait dans leș ténèbres et fit un signe l'Impénétrable : " Que
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le Rien gisait à l'agonie quand, tout seul voguant dans le noir fit un signe, l'Impénétré : " Que la lumière soit ! " (La lumière) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 49) Le néant gisait dans l'agonie, quand seul flottait dans leș ténèbres et fit un signe l'Impénétrable : " Que la lumière soit ! " (La lumière) (Miclău, 1978 : 127) On observe que la traductrice a décidé de faire commencer le nom " le rien " par une majuscule, peut-être parce
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
même importance par la présence de la majuscule. En plus, le choix des équivalents en roumain opéré par Veturia Drăgănescu-Vericeanu n'est pas très approprié au contexte dans lequel l'on se situe : Blaga parle du " néant " qui gisait dans l'agonie du monde primordial, avânt la Genèse, et non du " rien ", terme trop vague et dépourvu de connotations philosophiques. On observe également que le terme " l'Impénétré " est lui aussi mal choisi : " impénétré " est, en français, adjectif ; le substantiver nous pârâit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lumina creată în ziua dintâi " " la dernière/ Fragile étincelle d'amour/De la lumière du tout premier jour... " (Lumină/La lumière) (Romanescu, 1998 : 7) ; " în lumina lunii " " au pale éclat de la lune " (Fiorul/Le frisson) (Romanescu, 1998 : 37) ; " Nimicul zăcea-n agonie [...] Le Grand Rien agonisait/Dans le royaume de l'Inconnu [...]. " (Lumină/La lumière) (Romanescu, 1998 : 7) ; " În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug. Dans Ton ciel Țoi, Tu restes enfermé/ Comme dans un cercueil d'amertume. " (Psalm/Psaume
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
luni sau chiar ani (Scripcaru G., 1993Ă. TANATOCRONOLOGIA Dacă moartea subita și cea violență se instalează într-un timp foarte scurt (1-5 minuteă, moartea lentă se instituie treptat, permițând conturarea în dinamică ei a mai multe faze sau stadii: preagonia, agonia, moartea clinică și moartea biologică. 1. Fază preagonică sau preagonia (pre + agon = luptăă este starea de neliniște corespunzătoare începutului deprimării funcțiilor vitale. Substratul ei biochimic și fiziopatologic se caracterizează printr-o insuficientă oxigenare a țesuturilor, reducerea tensiunii arteriale, fenomene de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
insuficientă oxigenare a țesuturilor, reducerea tensiunii arteriale, fenomene de staza periferica, dispnee mai mult sau mai putin accentuată etc. Este rar semnalată la animale și numai de către unii cercetători la om (Scripcaru G., 1988, 1993Ă. TANATOLOGIA 29 2. Fază de agonie sau agonia - vită reducta - este perioada de 1-2 ore, dar și de 2-3 zile în care se duce lupta dintre viață și moarte, zbaterea vieții în ghearele morții (Emil Ciorană sau golul dintre viața care a încetat și moartea care
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
a țesuturilor, reducerea tensiunii arteriale, fenomene de staza periferica, dispnee mai mult sau mai putin accentuată etc. Este rar semnalată la animale și numai de către unii cercetători la om (Scripcaru G., 1988, 1993Ă. TANATOLOGIA 29 2. Fază de agonie sau agonia - vită reducta - este perioada de 1-2 ore, dar și de 2-3 zile în care se duce lupta dintre viață și moarte, zbaterea vieții în ghearele morții (Emil Ciorană sau golul dintre viața care a încetat și moartea care nu a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
a pupilei. La cadavre acest reflex este abolit. Reflexul pupilar dispare însă și la animalele în stare de comă profundă că și în urmă instilațiilor de Atropina sau Pilocarpina. Paralizia sfincterului anal poate fi observată la cazurile de moarte prin agonie prelunga, exteriorizata prin deschiderea orificiului anal și prezența de fecale în lumenul lui. Oprirea activității cardiace și dispariția pulsului se cercetează prin ascultație directă sau mediata a cordului sau prin plasarea palmei pe zona de proiecție a acestuia. Se va
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
poziția în care a fost împușcat animalul rigiditatea cataleptica. Animalele înecate în ape reci intra și ele mai rapid în rigiditate decât animalele moarte pe uscat. În tetanos, botulism, intoxicația cu stricnina etc. rigiditatea se poate instala încă din timpul agoniei și are o durată mai îndelungată. Dimpotrivă, la animalele cașectice că și la cele moarte prin boli infecțioase septicemice (antrax, pasteurelozăă sau boli dismetabolice cu consum mare de glicogen, rigiditatea este puțin exprimată și uneori chiar inaparentă. La animalele cu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
după 10-12 ore. La animalele suspendate de membrele posterioare, hipostaza apare la 15 minute până la 4-6 ore, iar la cele suspendate de cap, în 10 minute (Mihăilescu M., 1942Ă. Am menționat anterior că ea poate fi observată și în cursul agoniilor prelungitehipostază agonica. După Pellegrini N. (1987Ă petele hipostatice pot fi: de gradul I, de gradul ÎI și echimotice. Petele hipostatice de gradul I, primare sau simple, se caracterizează prin dispariția rapidă la presiunea digitală datorită fugii sângelui din lumenul vaselor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
al jocului dintre lumină și umbră, ce conferă un efect spectral scenei. Speranța pare să iasă din trupul înveșmântat în alb al unui tânăr culcat pe spate, culoarea stabilește aici o filiație. Tânărul întins pe pământ pare să fie în agonie, însă proiecția sa ideală este vertical extatică, luminoasă, în ciuda unei morți apropiate. Tânărul proiectează ascensional trupul său căzut, un complement auratic al acestui corp supus vicisitudinilor, circumstanțelor ostile vieții, fatalității. Un bătrân întinde patetic un braț spre a prinde parcă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în contextul tabloului său, este în măsură să potențeze forța viziunii care luminează întregul ansamblu. În același timp, această forță a speranței pare să-și aibă sursa în tinerețe. Nu fără o undă de ambiguitate, speranța apare în chiar momentul agoniei, sursa ei secretă este chiar disperarea. Verona conferă o expresie alegoric-simbolică unei état d'âme pe care pictorii simboliști o privilegiază. De asemenea, tabloul pictorului belgian Léon Frederic, Poporul va vedea într-o zi răsăritul soarelui (1890-1891) este în măsură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ea pe cicluri de creație. Îngerul morții este tema unui astfel de ciclu, temă inspirată de moartea fratelui său, Cornel. Pe parcursul a mai bine de un deceniu se poate observa deplasarea interesului pictorului de la o realizare aproape naturalistă, focalizată pe agonia fratelui său, cu prezența însă a îngerului morții, la una simbolistă, locul fratelui fiind luat de corpul lui Iisus Hristos. Suferința pe care maladia i-o provoacă fratelui său se transferă în martiriul exemplar al lui Iisus Hristos, figură a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-le pe unele cu mătase galbenă, topind pe altele în picături de prețios metal, învăluind în pânze de șafran nuanțele albastre, nuanțele mauve ce au rămas din vara dusă: pe jos se întind pete roșii și arămii, fășii din sângele agoniei verii. În primul plan se situează Christ, fin, aerian, învăluit într-un aer de mister, în acea notă care îi da caracterul de ceva divin și supranatural: pare că alunecă pe chilimul ireal al florilor moarte, al foilor de sânge
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
luna decembrie a aceluiași an, apare și prima ediție a poeziilor sale, sub îngrijirea criticului Titu Maiorescu. În iunie 1883, poetul suportă o criză din care nu-și va mai reveni decât pentru câteva intermezzouri de luciditate care-i punctează agonia, poetul încetând din viață în 1889. Din acest moment, confruntarea omului cu opera inițiază configurarea unei matrici culturale. Moartea sa în condiții meschine, ultimii ani din viață trăiți în condiții extrem de modeste, ca și o iubire neîmplinită care-l leagă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consemnări uneori ironice în cazul lui Tudor Arghezi. "Sculptorul vrea să ridice un monument lui Eminescu, pe cont propriu ... și al publicului benevol (...)263. Sculptorul urma să surprindă într-o simbolistă încercare de sinteză trei vârste emblematice: adolescența, maturitatea și agonia, unde masca mortuară urma să joace un rol esențial. În tripticul nerealizat putem recupera cele trei ipostaze reprezentative care vor fi actualizate de diverșii artiști. Sensibilitatea rodiniană a sculptorului îl orientează către reprezentarea unei figuri daimonice, precum în Luceafărul, unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o intensă expresivitate, eul social cedează pas cu pas locul eului profund. Punctul de inflexiune îl constituie maladia care se declanșează la 33 de ani și care-l va ucide la vârsta de 47 de ani, după o lungă agonie. Decadența are aici sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și ținuta mondenă a pictorului, precum autoportretul atribuit perioadei pariziene. Pictorul poartă costum și o cravată papion, totul de o maximă sobrietate. Cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în care se află topește deopotrivă suferința, visarea, pasiunea, sentimentul disoluției într-un melanj de sensibilitate decadentă. Aceste chipuri cu pleoapele pe jumătate închise, fapt corespunzător unui rapel către abisul propriei interiorități, semicecitate a unei somnolențe magnetice, stau sub semnul agoniei și al declinului. Cu titlul Suferința (1928), sculptorul va realiza și un monument funerar aflat la cimitirul Bellu din București, monument dedicat Sofiei Alexandrescu, decedată prematur. Bustul de bronz înfățișează o tânără cu un chip emaciat care, cu ochii închiși
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]