11,041 matches
-
relațiile sociale au fost aplicate și în domeniul dezvoltării competențelor sociale și în cel al rezolvării problemelor apărute în contexte sociale. Studiile efectuate în această direcție au arătat că, dacă sunt respinși de cei de o seamă, copiii devin adesea agresivi și certăreți și au tendința de a-i pedepsi pe ceilalți (Dodge, Bates & Pettit, 1990). Mai mult, comportamentele negative sunt de multe ori rezultatul tendințelor de a interpreta în mod greșit situațiile sociale negative ca ostile. Este vorba de ceea ce
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
studiat și el diferitele moduri ale părinților de a-și crește copiii și a identificat trei abordări ce influențează comportamentele acestora din urmă în bine sau în rău. Copiii crescuți de părinți autoritari (riguroși și puțin afectuoși) tind să fie agresivi și necooperanți, să se teamă de pedeapsă și să aibă puțin spirit de inițiativă, respect de sine și competențe sociale în relațiile cu cei de aceeași vârstă. Copiii crescuți de părinți permisivi (afectuoși și puțin riguroși) adesea nu reușesc să
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
terapiei familiale, sugera că familiile cu o structură neclară (care nu au stabilite frontiere) pot interpreta nevoia de individualizare a copiilor ca pe o amenințare la adresa unității lor. De reținut Teoreticienii care adoptă perspectiva sistemelor familiale tind să vadă comportamentele agresive ale copilului în contextul comportamentelor menite să submineze importanța relației maritale de bază. Printre relațiile triadice care servesc la modificarea raporturilor de forță se numără coaliția părinte-copil (părinte și copil contra celuilalt părinte), cea a copilului prins între cei doi
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
rezultat, situație numită echifinalitate (de exemplu, mai mulți factori pot sta la baza unei tulburări unice, cum ar fi depresia infantilă), și că riscuri similare pot produce rezultate diferite, situație numită multifinalitate (de exemplu, neglijarea copilului poate determina un comportament agresiv într-un caz și retragere în sine în altul; Cicchetti § Rogosch, 1996). Clinicianul care lucrează cu copii trebuie să considere influențele mediului exterior drept factori ce predispun la un anumit comportament, îl grăbesc și îl întrețin (întăresc). Premisele teoretice permit
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
un set de variabile (de exemplu, vârstă, sex, agresivitate, obiceiuri de petrecere a timpului liber), numită analiză corelațională. Încercări de a demonstra relația cauză-efect dintre două sau mai multe variabile (de exemplu, modul în care activitățile recreative pot influența tendințele agresive). Atenție Corelația nu implică neapărat cauzalitate. În vreme ce analiza corelațională trebuie doar să stabilească o legătură (fie pozitivă, fie negativă) între variabile, cercetarea experimentală are sarcina mai dificilă de a scoate la lumină o relație cauză-efect. De reținut Într-un experiment
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
împărțind aleatoriu subiecții în două grupuri: un grup martor (care nu este supus variabilei studiate) și unul experimental (expus la variabilă). În exemplul prezentat mai jos (vezi secțiunea „Caz practic”), un cercetător vrea să analizeze legătura dintre televizor și comportamentul agresiv. Ipoteza inițială este aceea că vizionarea televizorului încurajează acest comportament și, pentru a o testa, se dorește infirmarea (sau respingerea) ipotezei nule. Aceasta din urmă ar fi aceea că nivelul de agresivitate este același la copiii care văd programe TV
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
aleatoriu în două grupuri: grupul care va urmări desene animate violente (GV) și cel care va vedea desene animate neviolente (GN). Fiecare grup este ținut sub observație într-o sală de joacă (câte 25 de copii o dată), evaluatorii notând comportamentul agresiv/neagresiv al fiecărui copil într-un interval de 15 minute. Apoi, subiecții privesc un desen animat de 15 minute: cel privit de copiii din GV prezintă un personaj implicat în mai multe scene de luptă fizică, cu săbii și pistoale
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
traume, fie este incapabil să îi ofere protecție și să îi satisfacă nevoile. Violența domestică sau o atitudine inconstantă din partea părinților poate sta la baza unor mecanisme de autocontrol slab dezvoltate, a reacțiilor impulsive și a tendințelor de a acționa agresiv, ceea ce va influența negativ relațiile sociale, fiindcă determină respingerea de către cei de aceeași vârstă. Pe măsură ce copilul crește, influența exercitată de școală (personal didactic și colegi) și comunitate (contacte extrașcolare) încep să își pună tot mai mult amprenta asupra dezvoltării. Cercetările
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Anxios/depresiv Probleme afective Tulburare anxioasă generalizată Retras/depresiv Probleme anxioase Tulburări de dispoziție (tulburare depresivă majoră, distimie, tulburare afectivă bipolară) Acuze somatice Probleme somatice Tulburarea de somatizare Extroversiune Încălcarea regulilor Probleme de tip opoziție și sfidare Tulburarea opozițională Comportament agresiv Probleme de comportament Tulburarea de conduită Altele Probleme sociale NA NA Probleme de gândire Tulburarea obsesiv-compulsivă, sindromul Asperger, schizofrenie, autism Probleme de atenție Problema deficitului de atenție și hiperactivității ADHD Notă: NA = Nu se aplică CHESTIUNI DE EVALUARE: CUM AR
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
propuse și persoanele responsabile cu punerea în practică. Secțiunea „Pe scurt 3.4” prezintă și un model de plan de intervenție. Pe scurt 3.4 Evaluarea funcțională a comportamentului și planul de intervenție Josh este adus la psiholog pentru că este agresiv cu copii de vârsta lui. După ce îl urmărește pe băiat și discută cu profesorii, psihologul contribuie la completarea formularului de evaluare funcțională cu următoarele informații: Probleme de comportament specifice Agresiune verbală: folosirea de porecle Agresiune fizică: împins, îmbrâncit Condiții favorizante
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și subiectivitatea acestei proceduri. Deși comportamentul este analizat din mai multe puncte de vedere, stabilirea de legături între comportamente și determinanții situaționali poate duce la presupuneri incorecte. De exemplu, un copil care suferă de frustrare acasă poate avea un comportament agresiv la școală sau invers. De asemenea, asimilarea și integrarea datelor obținute din surse multidisciplinare, precum și alegerea unor strategii de intervenție adecvate stadiului de dezvoltare a copilului necesită un înalt nivel de expertiză. Este important de notat totuși că, în ciuda accentului
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
care pot fi evaluate astfel Anxietate/depresie Anxietate sau timiditate Izolare/depresie Perfecționism Acuze somatice Probleme sociale Probleme sociale Acuze psihosomatice Probleme de gândire Probleme de familie Probleme de atenție Probleme emoționale Comportament caracterizat prin încălcarea regulilor Probleme cognitive Comportament agresiv Probleme de conduită Introversiune totală Probleme de controlare a furiei Extroversiune totală Hiperactivitate Probleme totale Indice ADHD Notă: Pentru referințele complete ale tuturor instrumentelor, vezi Anexa B. Scalele ASEBA și CRS-S oferă informații despre ADHD și despre alte probleme
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
atenție susținută mai mult timp, comportament mai liniștit) și neatenția (atenție sporită, reducerea comportamentului în cursul activităților nedirijate/libere, îmbunătățirea rezultatelor școlare; Elia & Rappaport, 1991; Pelham & Milich, 1991). La toate acestea, se adaugă beneficiile comportamentale ale medicamentelor stimulante: atenuarea comportamentelor agresive (Hinshaw, Heller & McHale, 1992) și îmbunătățirea interacțiunilor copil-părinți (Barkley & Cunningham, 1978). Atenție Intervenția medicală în cazurile de ADHD este susținută de foarte multe cercetări științifice conform cărora această terapie nu este la fel de eficientă pentru toate combinațiile de comorbidități. Conform unui
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
În vreme ce rezultatele studiilor efectuate de MTA Cooperative Group (1999) au arătat că medicația este cel mai eficient tratament unic pentru ADHD, terapia comportamentală s-a dovedit utilă pentru atenuarea simptomelor pe alte planuri importante, cum ar fi abilitățile sociale, reacțiile agresive și interacțiunile copil-părinți. Intervențiile terapeutice în mediul familial și în cel școlar Studiile au demonstrat empiric că programele de instruire a părinților pot fi o metodă eficientă de îmbunătățire a calităților de părinte și că, în același timp, diminuează stresul
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
dipsoziție reprezintă unul din factorii de risc de suicid. 75% dintre adolescenții cu tulburare depresivă majoră se vor sinucide înainte de a ajunge la vârsta mijlocie (Weissman și colab., 1999). Factorii de risc în conduita suicidară Abuzul de substanțe psihoactive, comportamentele agresive sau disruptive și depresia sunt cei mai importanți factori de risc de suicid la copii și adolescenți. Cum în circa 50% din cazurile de sinucidere se constată abuz de substanțe psihoactivesau consum de băuturi alcoolice, s-a afirmat că creșterea
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și respingerea sau neglijarea de către aceștia constituie factori de risc ai depresiei infantile (Harter & Marold, 1994). Copiii cu depresie sunt adesea iritabili, au mai puține abilități sociale dobândite și mai multe șanse de a se implica în interacțiuni negative sau agresive. Modele teoretice de depresie Modelul cognitiv-comportamental Susținătorii modelelor cognitive asociază depresia unipolară cu procesele de gândire dezadaptative, prin care individul interpretează evenimentele în mod negativ. Cele mai importante două explicații cognitive sunt modelul gândirii negative și ce al neajutorării învățate
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
elaborat un model ce analizează influențe mult mai timpurii. Acești autori sugerează că, atunci când intră pe scena socială, copiii care trăiesc într-un mediu negativ au un nivel de stimă de sine scăzut, abilități interpersonale precare, tendința de a reacționa agresiv (verbal sau fizic) și un stil cognitiv negativ. Atenție Agresivitatea se poate transforma în depresie. Patterson și Capaldi (1990) susțin că acei copii care au tendința de a fi agresivi verbal sau fizic își pecetluiesc singuri soarta, fiindcă cei de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de sine scăzut, abilități interpersonale precare, tendința de a reacționa agresiv (verbal sau fizic) și un stil cognitiv negativ. Atenție Agresivitatea se poate transforma în depresie. Patterson și Capaldi (1990) susțin că acei copii care au tendința de a fi agresivi verbal sau fizic își pecetluiesc singuri soarta, fiindcă cei de aceeași vârstă îi vor respinge din ce în ce mai mult. Unii copii reacționează la respingere prin comportamente de opoziție și respingere mai pronunțate, ceea ce scade și mai mult stima de sine și duce
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
-i că a angajat o profesoară care nu știe să predea și că el ar s-ar descurca mai bine la clasă. În acest scenariu, Arthur prezintă multe dintre simptomele tipice tulburării bipolare cu debut în copilărie. De reținut Comportamentul agresiv este o caracteristică frecvent întâlnită a tulburării bipolare. Conform lui Steiner (2000), agresivitatea asociată cu această afecțiune se intensifică, adesea, în timp. Prevalență Prevalența acestei tulburări la copii nu este bine cunoscută, în schimb, la adolescenți, se estimează că s-
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
5c; 6b; 7c; 8c. Capitolul 8 PROBLEMELE DE COMPORTAMENT În vreme ce tulburările de introversiune sunt, de multe ori, greu de diagnosticat și de evaluat tocmai datorită naturii lor interne și discrete, problemele de extroversiune sunt intruzive, disruptive și, frecvent, presupun reacții agresive de intimidare fizică și verbală. Până când părinții sau educatorii cer ajutorul specialiștilor pentru a face față acestor comportamente foarte dificile, copilul este, în multe cazuri, și scăpat din frâie și ... cu mâinile pe frâie. Studiile longitudinale (Tremblay și colab., 1999
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
socializează mai mult. Totuși, nu toți copiii urmează această traiectorie de dezvoltare. La unii, agresivitatea explicită este un tipar comportamental stabil ce durează din școala gimnazială până târziu în adolescență. Acest tipar sau traiectorie de dezvoltare ce constă în reacții agresive pronunțate pare să dureze mai mult la cei la care debutul este precoce (Aguilar, Stroufe, Egeland & Carlson, 2000). Aguilar și colaboratorii săi au constatat că, în primii trei ani de dezvoltare, următoarele caracteristici familiale cresc riscul apariției tulburărilor de comportament
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
ani; în cazurile de debut în adolescență, nu apare nici un simptom înainte de 10 ani). Un alt argument este faptul că 75% dintre copiii cu tulburare opozițională nu ajung să sufere de tulburarea de conduită. Deși cele două afecțiuni au simptome agresive comune, studiile au arătat că acestea diferă din punct de vedere calitativ. Caz practic David a fost întotdeauna greu de stăpânit. Încă de pe la început, el a preferat să adopte metoda rezistenței. Chiar înainte de a putea vorbi, se așeza încăpățânat pe
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
susțin distingerea tulburării opoziționale de cea de conduită, menționăm vârsta debutului (mai precoce la tulburarea opozițională); discontinuitatea constatată în majoritatea cazurilor (cei mai mulți copii cu tulburare opozițională nu ajung să sufere de tulburarea de conduită); și formele calitativ distincte de comportament agresiv (tulburare opozițională: comportament agresiv, dar nedistructiv; tulburarea de conduită: comportament distructiv și încălcare a regulilor). În metaanaliza pe care o fac unui număr de 60 de studii de analiză factorială, Frick și colaboratorii săi (1993) identifică patru categorii de comportamente
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de cea de conduită, menționăm vârsta debutului (mai precoce la tulburarea opozițională); discontinuitatea constatată în majoritatea cazurilor (cei mai mulți copii cu tulburare opozițională nu ajung să sufere de tulburarea de conduită); și formele calitativ distincte de comportament agresiv (tulburare opozițională: comportament agresiv, dar nedistructiv; tulburarea de conduită: comportament distructiv și încălcare a regulilor). În metaanaliza pe care o fac unui număr de 60 de studii de analiză factorială, Frick și colaboratorii săi (1993) identifică patru categorii de comportamente clasificate în funcție de două dimensiuni
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
nedistructiv; tulburarea de conduită: comportament distructiv și încălcare a regulilor). În metaanaliza pe care o fac unui număr de 60 de studii de analiză factorială, Frick și colaboratorii săi (1993) identifică patru categorii de comportamente clasificate în funcție de două dimensiuni: comportamente agresive explicite / implicite și comportamente agresive distructive / nedistructive. Cele patru tipuri de comportamente sunt prezentate în secțiunea „Pe scurt 8.1”. Aceste rezultate sunt importante deoarece pun în evidență elementele care disting tulburarea opozițională de tulburarea de conduită pe linia manifestării
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]