4,357 matches
-
această problemă pentru mine însămi, trecându-mă fiori la gândul discotecii pentru celibatari care mă aștepta peste două zile. Restul părea ușor de rezolvat prin comparație. —Așa, și după ce le vom fi „reparat căsniciile“? — Putem face Crăciunul ca de obicei: Ajunul Crăciunului la Tally și Phil, prânzul de Crăciun la Lisa și Kieran, apoi vom merge cu toții la Harry și Lynn pentru ultima lor petrecere înainte de a se muta în Spania. Îi vom anunța că ne-am împăcat. Toată lumea va plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de forță? — Sala de forță? —Nu-ți amintești că ți-am povestit despre asta? Probabil că ai fost mai desprinsă de realitate decât am crezut. Am început să o amenajăm și vom termina la timp pentru a o deschide în ajunul Crăciunului. Termenul e destul de strâns, dar o s-o scoatem la capăt. Slavă Domnului că urmează să primim banii de la tata și Lynn. După ce vom inaugura locul ăsta, vom rămâne absolut lefteri! Îmi amintesc vag că mi-ai povestit despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a glumit o dată, față de ea, pe seama unei astfel de perechi nepotrivite de Îndrăgostiți, pe care i-au văzut de la fereastră, pe chei)? Sau pentru că, asemenea bărbatului din povestirea domnului James, nici măcar nu a observat că Îl iubește? Seara târziu, În ajunul Anului Nou, dna James Îi convoacă pe servitori În salon. Îi cere lui Burgess să se asigure că asistenta este la datorie În dormitorul mare și că ușa salonului este bine Închisă. Apoi le spune că a fost informată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cameră, dar poate făcuse o greșeală. O masă caldă i-ar mai fi calmat intestinele clocotind de emoție. Chemă chelnerul să Îndepărteze vasele murdare și se așeză la masă, să scrie câteva scrisori - cam ca un soldat, Își spuse, În ajunul unei bătălii căreia s-ar putea să nu Îi supraviețuiască. Le scrise lui Du Maurier și lui Gosse, mulțumindu-le pentru amabilele mesaje În care Îi urau succes și declarând că miza pe ei „să Își petreacă această seară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dnei Domville din prima căsătorie, ar fi fost o soție desăvârșită pentru Guy, „o mireasă dintr-o mie - catolică, frumoasă și bogată“. Henry avea În minte și al doilea act, plasat câteva luni mai târziu acasă la dna Domville, În ajunul nunții lui Guy cu Mary, pe parcursul căruia Guy descoperea că Mary era, În realitate, fiica lui Devenish, pe care el o Împinsese către această căsătorie din interese personale, și care avea un alt iubit, un onorabil locotenent de marină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mute canapeaua lui Henry lângă fereastra salonului, unde priveliștea vaselor care se perindă, despicând neobosite apele maronii ale Tamisei, Își face obișnuitul efect calmant. În ziua următoare sosește Peggy, fiica dnei James, care a plecat cu vaporul din New York În Ajunul Crăciunului. Faptul că a fost dispusă să Înfrunte oceanul iarna și submarinele germane, ca niște haite de lupi, pentru a-și vedea unchiul aflat pe moarte, dă măsura afecțiunii pe care i-o poartă. Relația lor este una specială, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la migrena lui, care nici nu iera vro chestie să cazi pe spate. Femeile, care am trecut prin școala maternității, nici că suntem chiar așa slabe de Înger. Da iera și el dă vină, că le soilise până târziu. În ajun, el și Formento stătuse până-n zori la parole despre-o terfeloagă. Asta-i, dacă se-apucă să trăncănească de ce n-are habar. Am ajuns la sfârșitu șuetei, da m-am prins pe loc că ce parolau. Pepe - Formento, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Până și fräulein și-a uitat de locu ei și s-a luat la arțag cu Manuel pă chestia cu Pampa, care nu-i place costumu de gaucho. Nu știu la ce vă spun io toate astea, care-s din ajun. Pe 30, după ceai, Anglada, care nu-i merge mintea decât la el și nu știe că mi-e urât să merg cu perpedesu, s-a Încăpoșat să-i mai arăt o dată castelu cu apă pentru irigat, care tomna ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe loc repaus clovneriilor, a intervenit criminalistul. Intriga familiei Sangiácomo e mai răsucită ca un arc de ceasornic. Uite, eu mi-am Început deducțiile În după-amiaza când don Anglada și doña Barcina mi-au istorisit discuția purtată despre Comandor În ajunul primei morți. Cele ce mi-ați spus după aceea, răposatul Ricardo, Mario Bonfanti, tu, trezorierul și medicul, mi-au confirmat bănuielile. Iar scrisoarea lăsată de bietul băiat explică totul. Așa cum spunea Ernesto Ponzio: Destinul, care e prolix, Nicicând nu coase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să mai recupereze cele cinci miare de parai de aur pe care-i Împrumutase. Și acum, să luăm și cazul romanului. Chiar tu ai spus acum o clipă că Requena și Mario Bonfanti au fost oamenii lui de paie. În ajunul morții Pumitei, Requena Însuși și-a aranjat tertipul: a spus că era grozav de ocupat, fiindcă Ricardo era pe cale să-și termine de scris romanul. Mai clar: chiar pe el Îl Însărcinaseră să redacteze cărțulia. Apoi Bonfanti i-a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stă la cotezzo d’amore tomna la cucurigu și-și trece ziua toată scălâmbăindu-l pă Năsosu și șuetând toți dă football. Poa să nu mă credeți matale, da flegmaticii au perdutără panarama și nu aveți ce-mi zice: În ajun le dădusem vorbă coaptă, trecându-le pă sub nasuri un belet dă Înștiințare să știe, că-l zmângălisem: Mare bombă mare. Cui i să dau papucioii? Dezlegarea mâine. Vă zic io că n-au perdut mare șoz. Claudio Zarlenga ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cărat singur și personal după potol. Ca chestie dă princip, ori dă câte ori vira cu găleata dă lături, bucătaru mă sărea; am băgat la bilă că tiranu o să mă asedieze, ca să crăp lihnit, dân cauză dă motiv că În ajun trăsesem la fit și-i trombonisem cioace cum că n-aveam chef dă apetit; da omu, pă bune, ce mai, un pentrucontra cu mustăți, pă negândite, m-a poftit să rad două porțioaie ca dă obeji, de-or să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atât din cauza dă motiv a tempelaturii, care să dase jos, cât c-o băgase pă mânecă. Da Într-un târziu, când cafetu o-ntărise, i-am pus Întrebarea că care iera baiu d-o năcăjea. Mi-a zis că În ajun zărise În beci o chestie-trestie, un șoz ciudat care nu putea zice cum iera, decât că avea tuiuri. Mie mi-a fluturat În scăfârlie că nu dân năzăreala cu bărbi avea călduri, care orice gogeamitea practicianu le zice sinton, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui foc la o fumigenă dă foi. Împăratu Își netezea mustața și vorbea ca adjudecătoru, da am ginit că don Wenceslao pălise dă moarte la moacă. A doua zi, nainte să mergem la Ateliere, mi-a zis secretoman că În ajun să șuetase cu don Moloch, dă la cumpania pă acțiuni Moloch & Moloch, care ținea strâns În pumnu lui toate dughenile dă buchernițe dă pă Paseo de Julio și dă pă Coastă. A mai spus că semnase un contract cu grubăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu excepția celor Înregistrate de etimologie. Cei care păstrăm În memorie, ca Într-un etui prețios, șuetele la care trăncăneam din plin și lejer În strada Parera și care adunau adeseori sub un singur arc două crepuscule, cel al după-amiezei din ajun și cel al dimineții neînțărcate, nu vom uita cu ușurință batjocoritoarele diatribe proferate de Loomis, causeur neobosit, contra metaforiștilor care, pentru a da sens unui lucru, Îl transformă Într-altul. Atari diatribe nu au ieșit niciodată, desigur, din sfera oralității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fructelor și picioarelor. Rezultatele campaniei, pe care nu șovăi s-o calific drept imprudentă, nu s-au lăsat așteptate. Publicul, glumeț și credul la Început, a prins să acumuleze tensiuni și, toți ca unul, au pus foc expoziției chiar În ajunul zilei de naștere a sculptorului, care a suferit importante stâlcituri, datorită impactului cioburilor de cărămidă cu regiunea vulgar numită fesier. În ceea ce-l privește pe vânzătorul de bilete, servitorul, el a mirosit ce urma și, ca să nu stârnească viesparul, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
toată Încrederea și Îi dezvăluie, În formă de confidențe, toate dedesubturile: mamă, mamă! Vorbesc serios: de cum Îl zăresc pe don Tulio, eu Îl prind bine și nu-l mai las să scape până nu scot de la el toate bârfele din ajun. Trec la ultima șarjă; ca să scape cumva de mine, azi-dimineață Savastano a specificat: — Să vezi și să nu crezi: Cufărașu’, care, deși nu pare pă veridic, s-a sastisit dă Tubiana Pasman, să uită acum după donșoara Inés Tejerina, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
căci aceasta răspundea cel mai adecvat exigențelor lor naratologice, Șase enigme pentru don Isidro Parodi constituie punctul culminant al colaborării simbiotice a celor doi prieteni. Simptomatic pentru Borges și Bioy, ei datează prima narațiune-problemă cu subtilitate: 27 decembrie 1941, adică ajunul Zilei Inocenților, care, chiar dacă ține trează În memoriile catolicilor amintirea masacrării tuturor copiilor nevinovați, poruncită de Irod la Betleem, azi e, În principal, ziua păcălelilor inocente, un fel de 1 aprilie al lumii hispano-americane. A doua și a treia povestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sau țigări, din păcate. Și cu asta, gata! De aceea nu mi place la oraș, de sărbători, în vacanța de iarnă. La bunica este frumos. Toată lumea primește colindătorii la țară. Ei vin mai întâi să cânte "Bună dimineața la Moș Ajun": "Bună dimineața la Moș Ajun! Am venit și noi odată la un an cu sănătate și la anul să venim sănătoși să vă găsim! Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!" Foaie verde portocală, noi suntem copii de școală
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu asta, gata! De aceea nu mi place la oraș, de sărbători, în vacanța de iarnă. La bunica este frumos. Toată lumea primește colindătorii la țară. Ei vin mai întâi să cânte "Bună dimineața la Moș Ajun": "Bună dimineața la Moș Ajun! Am venit și noi odată la un an cu sănătate și la anul să venim sănătoși să vă găsim! Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!" Foaie verde portocală, noi suntem copii de școală și-am venit să colindăm
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să urăm! Ne dați, ne dați, ori nu ne dați!" Nu vă imaginați cât de frumos este tot cântecul și cum răsună peste drumurile troienite și casele acoperite cu o cușmă de zăpadă! Și nu știți de ce se spune Moș Ajun! Pentru că el vestește pe fratele său mai mare și adevărat, Moș Crăciun. Este în ziua premergătoare acestei mari sărbători a Nașterii Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Astăzi învățăm și noi, copiii, religie în școală și la ora de religie
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
proiecție În imaginar, și, În sfîrșit, amănuntul derizoriu apare cu atîta insistență, Încît se substituie ansamblului fără Însă să se Încarce de semnificații. Un film În care mi-a plăcut Mihăiță clarinetistul. E fals În chip cu totul natural. În ajunul morții sale, Socrate, aflat În Închisoare, Îl roagă pe un muzicant să-l Învețe să cînte din liră. „De ce, Îl Întreabă muzicantul, de vreme ce tot ai să mori?” „Ca să știu să cînt Înainte de a muri”, Îi răspunde Socrate. Cum probabil i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trecute am citit un scurt text al lui Alex. Ștefănescu, ce m-a izbit prin similaritatea notațiilor, aceleași senzații pe care le-am Încercat și eu cîndva, cuvinte care s-au transformat În nostalgie, În polei. Făcîndu-mă să alunec În ajunul Crăciunului 1990. Era prima mea călătorie În Vest. (Mai ieșisem o singură dată din țară, În vara lui ’78, cînd se organizau la Costinești excursii de o zi În Bulgaria. Din păcate, cu o seară Înainte fusesem la Întîlnirea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să mă retrag de la Facultate („publish or perish! “) și că n-o să am unde să mă angajez, că la altceva decât să vorbesc despre literatură nu mă pricep. Îmi amintesc cum am scris până în ultima clipă, până noaptea târziu, în ajunul zilei în care am predat lucrarea la Facultatea de Drept, cu un soi de adâncă epuizare, îmi amintesc cum am alergat, nedormită, spre biroul X, m-am așezat la coadă, alături de alții care-și țineau în brațe cărămizile științifice, am
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
2 Preston Exley smulse pînza. Oaspeții lui scoaseră niște exclamații admirative. Ooo! Aaa! Un consilier municipal bătu din palme, vărsînd niște eggnog pe o matroană din Înalta societate. Lui Ed Exley Îi trecu prin cap că ăsta nu e un ajun de Crăciun tipic pentru un polițist de rînd. Se uită la ceas. Era 20.46. Trebuia să ajungă la secție pînă la miezul nopții. Preston Exley arătă spre machetă. Ocupa jumătate din Încăpere: un parc de distracții plin cu munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]