5,298 matches
-
Rosa o să se trezească din minut în minut. —Nu-ți face griji. N-o să se irosească. Laura luase chifla mânjită cu ketchup și și-o îndesa în gură. —Mmmm. Delicios. — Atunci, la revedere. Ochii lui Hugo îi transmiteau mesaje lui Alice, dar se părea că nici unul nu era recepționat. Privirile ei erau goale. —Ce-i asta? a țipat Laura dintr-odată, arătând mânerele căruciorului Rosei. Și, mai exact, indicând geanta albă care era prinsă de ele. — Știu că pare greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era prinsă de ele. — Știu că pare greu de crezut și că probabil asta e cea mai șic gentuță de pe piață, dar arată exact ca o pereche de chiloți de gravidă cu cracii cusuți. — Exact asta și e, a murmurat Alice roșind. Sunt niște chiloți reciclați. Laura s-a încruntat preț de-o secundă, apoi a început să fluture hamburgerul, încântată. —A, da, desigur! Acum îmi aduc aminte de tine. Tu ești ecologista aia nebună care urma să nască acasă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a oftat ușurat când cretinii ăia cu Saab și-au făcut, în sfârșit, apariția. Evident, erau niște persoane îngrozitoare. Dar, cel puțin, puseseră capăt nesfârșitei discuții inițiate de Laura, care voia să afle cum de ieșise să bea ceva cu Alice. Nefericit, Hugo și-a amintit cu câtă grabă traversase Alice holul. Apoi, cum Laura cea cu ruj roșu și un decolteu cât o prăpastie se așezase în locul lui Alice, terminase de devorat hamburgerul și se apucase să-i relateze, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
făcut, în sfârșit, apariția. Evident, erau niște persoane îngrozitoare. Dar, cel puțin, puseseră capăt nesfârșitei discuții inițiate de Laura, care voia să afle cum de ieșise să bea ceva cu Alice. Nefericit, Hugo și-a amintit cu câtă grabă traversase Alice holul. Apoi, cum Laura cea cu ruj roșu și un decolteu cât o prăpastie se așezase în locul lui Alice, terminase de devorat hamburgerul și se apucase să-i relateze, în cele mai mici, mai amare și mai sonore detalii, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care voia să afle cum de ieșise să bea ceva cu Alice. Nefericit, Hugo și-a amintit cu câtă grabă traversase Alice holul. Apoi, cum Laura cea cu ruj roșu și un decolteu cât o prăpastie se așezase în locul lui Alice, terminase de devorat hamburgerul și se apucase să-i relateze, în cele mai mici, mai amare și mai sonore detalii, cele mai recente odioșenii comise de Fergus. Hugo plecase cât putuse de repede. Iar acum îi aștepta pe mohorâții vânători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
însemna sinucidere profesională. Dar atunci Hugo și-a adus aminte de Osokozi și de cuplul de bătrânei. De ochii plini de încredere ai bătrânei. Hugo s-a uitat în ochii întrebători ai tinerei din fața lui și și-a amintit de Alice. A ezitat, luptându-se cu ideea că singura posibilitate ca „Hambarul Paradisului“, așa cum fermierul insistase să fie numit în pliant, să devină o minunată casă de familie era dacă familia în cauză era una de șoareci de câmp. —Dumneavoastră l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
TBC la gripă aviară. De fiecare dată când mersese acolo, Hugo plecase simțindu-se mai rău decât când venise. În timp ce îl înregistra pe Theo la recepție, a început să-i sune mobilul. Posibilitatea ca persoana care-l căuta să fie Alice i-a răsărit imediat în minte, numai pentru a fi îndepărtată rapid și cu cruzime de descoperirea că apelantul era Neil. Care părea foarte supărat. Ducându-și copilul care se foia de zor către salonul de așteptare, Hugo a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și a pornit către casă. Hugo era conștient că de data asta nu mai trebuia să dea greș. Și nici nu mai era loc pentru crize de conștiință prost plasate. Ideea nu mai era ce părere și-ar fi făcut Alice despre comportamentul lui, ci ce părere avea să-și facă Neil, patronul care controla linia de credit a lui Theo. Indiferent cât de mare ar fi fost tentația de a proceda altfel, Hugo trebuia să evalueze Pielea la cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
umedă. Capul a început să i se învârtă de la parfumul cu care se dăduse de Laura. Tuberoze. Un parfum pe care când îl simțea avea întotdeauna senzația că se sufocă. Gândurile lui Hugo au fugit, o fracțiune de secundă, la Alice, despre care își închipuia că nu miroase niciodată a altceva decât a săpun. Pe cine îți vine să omori? Pe Fergus? Laura l-a privit cu niște ochi îndurerați, mânjiți cu mascara. Nu, a gâfâit ea. Pe Django. Hugo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
are nici o țoală mai elegantă și părul parcă e din paie. Păcat, însă. Dacă și-ar da interesul, probabil c-ar arăta bine. Un val de indignare a trecut peste Hugo. Cum de-și permitea Laura să vorbească așa de Alice? —Te-am văzut din partea cealaltă a foaierului, i-a explicat Laura dându-i un cot cu subînțeles. Și m-am gândit: hei, ce pune la cale nebunaticul de Hugo? Dar trebuie să spun că am fost dezamăgită când te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dat seama că era imposibil! Adică, tu ești căsătorit cu Amanda. Doamna cea mai aranjată și mai strălucitoare din 2005. Nu ai aventuri cu vagaboande. —Vagaboande! Dacă cineva era vagaboandă... Hugo și-a reprimat un discurs furios în apărarea lui Alice și și-a scos carnețelul. Cu cât mai repede făcea evaluarea, cu atât mai repede putea să plece. Ce faci? a șuierat Laura mângâindu-i linia obrazului cu degetul. Iau notițe pentru detaliile legate de casă. Pentru broșură, știi. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
chemați un doctor să-l consulte. Din câte vedea Hugo, petele copilului nu s-au intensificat toată după-amiaza. La ora culcării, ca de obicei, el și Theo au ascultat casetele cu cântecele pentru copii. Ăsta era singurul sfat al lui Alice pe care Hugo regreta că-l pusese în practică. Deși recunoștea că nu era în totalitate vina ei. Recomandarea ei - ca Hugo să facă aceleași lucruri, în fiecare seară, înainte să-l culce pe Theo - fusese cu final deschis. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo regreta că-l pusese în practică. Deși recunoștea că nu era în totalitate vina ei. Recomandarea ei - ca Hugo să facă aceleași lucruri, în fiecare seară, înainte să-l culce pe Theo - fusese cu final deschis. Tot ceea ce spusese Alice fusese „copiilor le place repetiția“. Și se dovedise că avusese dreptate. Numai că Hugo își dorea, în fiecare seară, să fi ales să repete altceva decât casetele cu cântece. Melodioarele stupide și aranjamentele orchestrale îngrozitoare îl înnebuneau. Hugo își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în frâu. De dragul lui Theo. Viața copilului putea să depindă de deciziile pe care le lua el acum. Hugo a inspirat profund - atât de profund că l-a luat cu amețeală. După care ideea i s-a năzărit în minte. Alice. Desigur. Putea s-o sune pe Alice. Alice era la etaj când a auzit telefonul sunând. O culca pe Rosa. Jake, care era tot acasă, din pricină că gunoaiele continuau să-i ocupe biroul, s-a dus să răspundă. —Alice? l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
putea să depindă de deciziile pe care le lua el acum. Hugo a inspirat profund - atât de profund că l-a luat cu amețeală. După care ideea i s-a năzărit în minte. Alice. Desigur. Putea s-o sune pe Alice. Alice era la etaj când a auzit telefonul sunând. O culca pe Rosa. Jake, care era tot acasă, din pricină că gunoaiele continuau să-i ocupe biroul, s-a dus să răspundă. —Alice? l-a auzit ea spunând suspicios. Da, e acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să depindă de deciziile pe care le lua el acum. Hugo a inspirat profund - atât de profund că l-a luat cu amețeală. După care ideea i s-a năzărit în minte. Alice. Desigur. Putea s-o sune pe Alice. Alice era la etaj când a auzit telefonul sunând. O culca pe Rosa. Jake, care era tot acasă, din pricină că gunoaiele continuau să-i ocupe biroul, s-a dus să răspundă. —Alice? l-a auzit ea spunând suspicios. Da, e acasă. Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în minte. Alice. Desigur. Putea s-o sune pe Alice. Alice era la etaj când a auzit telefonul sunând. O culca pe Rosa. Jake, care era tot acasă, din pricină că gunoaiele continuau să-i ocupe biroul, s-a dus să răspundă. —Alice? l-a auzit ea spunând suspicios. Da, e acasă. Cu toate că știe c-ar fi mai înțelept să nu mai fie acasă, s-a gândit Alice mohorâtă. În criza de furie inițială, după ce aflase de treaba cu prezervativul, Alice fusese gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era tot acasă, din pricină că gunoaiele continuau să-i ocupe biroul, s-a dus să răspundă. —Alice? l-a auzit ea spunând suspicios. Da, e acasă. Cu toate că știe c-ar fi mai înțelept să nu mai fie acasă, s-a gândit Alice mohorâtă. În criza de furie inițială, după ce aflase de treaba cu prezervativul, Alice fusese gata să plece și s-o ia și pe Rosa cu ea. După umilința pe care o îndurase la petrecere, asta fusese picătura care umpluse paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să răspundă. —Alice? l-a auzit ea spunând suspicios. Da, e acasă. Cu toate că știe c-ar fi mai înțelept să nu mai fie acasă, s-a gândit Alice mohorâtă. În criza de furie inițială, după ce aflase de treaba cu prezervativul, Alice fusese gata să plece și s-o ia și pe Rosa cu ea. După umilința pe care o îndurase la petrecere, asta fusese picătura care umpluse paharul. După care, însă, bunul ei simț nativ intrase în acțiune. Gesturile emoționale grandioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
umilința pe care o îndurase la petrecere, asta fusese picătura care umpluse paharul. După care, însă, bunul ei simț nativ intrase în acțiune. Gesturile emoționale grandioase, oricât de tentante ar fi fost, erau deseori urmate de o grămadă de regrete. Alice nu mai lua decizii care o vizau exclusiv pe ea; cel mai important lucru era ca interesele Rosei să fie luate în calcul. Un factor minor, dar nu insignifiant în decizia lui Alice de a rămâne a fost și acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deseori urmate de o grămadă de regrete. Alice nu mai lua decizii care o vizau exclusiv pe ea; cel mai important lucru era ca interesele Rosei să fie luate în calcul. Un factor minor, dar nu insignifiant în decizia lui Alice de a rămâne a fost și acela că Jake părea să-și regrete gesturile în mod sincer. Era pentru prima dată când Alice îl auzise cerându-și scuze sau recunoscând că a greșit. A fost o prostie din partea mea. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca interesele Rosei să fie luate în calcul. Un factor minor, dar nu insignifiant în decizia lui Alice de a rămâne a fost și acela că Jake părea să-și regrete gesturile în mod sincer. Era pentru prima dată când Alice îl auzise cerându-și scuze sau recunoscând că a greșit. A fost o prostie din partea mea. Știu, gemuse Jake, în vreme ce chipul i se mototolise din cauza regretelor. Dar chiar n-am crezut că prezervativul e găurit. Sincer, nu-l folosisem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
scuze sau recunoscând că a greșit. A fost o prostie din partea mea. Știu, gemuse Jake, în vreme ce chipul i se mototolise din cauza regretelor. Dar chiar n-am crezut că prezervativul e găurit. Sincer, nu-l folosisem de prea multe ori înainte. Alice a tresărit. Jake a încercat o altă tactică. Și sigur că drepturile tale umane sunt mai importante decât cele ale copacilor de cauciuc. —Jake, copacii oricum nu au drepturi umane. Ei sunt copaci. Jake și-a trecut o mână agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sunt mai importante decât cele ale copacilor de cauciuc. —Jake, copacii oricum nu au drepturi umane. Ei sunt copaci. Jake și-a trecut o mână agitată prin părul lung și negru. Apoi și-a întors ochii frumoși și alungiți către Alice, uitându-se la ea cu cea mai imploratoare și înduioșătoare dintre priviri. —Of, fir-ar al dracului, Al! Îmi pare rău. Te rog. N-am făcut-o decât pentru că, nu știu... Și-a răvășit, din nou, pletele, părând realmente disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru că, nu știu... Și-a răvășit, din nou, pletele, părând realmente disperat. Pentru că, probabil, îmi pasă prea mult. Haide, Al! Nu e cea mai gravă chestie din lume. Mai dă-mi o șansă. De dragul Rosei, dacă nu din alt motiv. Alice s-a încruntat. Argumentul cu Rosa era unul puternic. În orele întunecate ale nopții, atunci când marea întrebare a existenței a început să-i dea târcoale, Alice a încercat să-și aducă aminte că, indiferent care a fost comportamentul lui Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]