2,924 matches
-
tov. Andrei se referise strict la valoarea creațiilor ce s-ar fi vrut a fi publicate În revistele școlărești: „Creația literară propusă pentru publicare abordează, de multe ori, teme străine preocupărilor elevilor, rupte de realitate, evazioniste, bîntuite de intimism și angoase, de concepții și viziuni tulburi, cenușii, necaracteristice celor ce se pregătesc În școli pentru a deveni schimbul de mîine”. E-hei, oftăm noi, dacă ar mai trăi cenzorul Andrei și ar auzi la televizor că elevele anului 2013 de 13-15
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
încît să-l dea afară din sală. (De la un punct încolo, momentele lor de disperare maximă tind să se consume în interludiile filmului secvențe construite din aceleași imagini supraimpresionate cu fețele lor schimonosite în urlete care nu se mai aud, angoasa lor trecînd în muzica Adei Milea.) și bineînțeles că nu-și acceptă soarta ca niște victime înnăscute : pînă la final caută soluții. Aici trebuie lăudat în primul rînd instinctul de entertainer al lui Pintilei. Nu i-am văzut piesa pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
reprezentarea corectă a tipului, dar și comentariile avizate care înregistrează identificarea. Gesticulația se încarcă de valențe punitive, dar și aici gestul nu se concretizează, rămâne suportul unei fantasme. Există o recurență obsesională a acestui gest, trasată de regimul pulsional al angoasei. „Deși asta se petrecuse de mult, totuși, în mintea omului prins de friguri, se repeta bine impresia figurii lui Gheorghe, a mișcării lui vrând să scoată ceva din sân și a cuvintelor lui amenințătoare.” În ambele situații, scriitorul a decupat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-l pe evreu exac- țiunii pentru care societatea de goi în ansamblul ei devine scena unui act sacrificial. Sosirea diligenței și relatarea unui jaf însoțit de omor la un han relativ apropiat constituie un mod de a amplifica starea de angoasă a subiectului. Caracterul programat al studiului de caz stă și în aceste intenționate acumulări de evenimente care se succed puțin verosimil, dar care sunt menite să amplifice potențialul patologic al angoasei lui Leiba. Încă odată, resorturile intime ale nevrozei se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
apropiat constituie un mod de a amplifica starea de angoasă a subiectului. Caracterul programat al studiului de caz stă și în aceste intenționate acumulări de evenimente care se succed puțin verosimil, dar care sunt menite să amplifice potențialul patologic al angoasei lui Leiba. Încă odată, resorturile intime ale nevrozei se declan- șează, pentru că din dialogul celor doi tineri studenți unul în filozofie și altul în medicină, studenți care comentează detașat cazul de omor, subiectul nevrotic decupează deta- liul care amplifică oroarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Antisemitismul este un fenomen încă latent, difuz în Europa la data când scriitorul își concepe povestirea. Caragiale nu intenționează să ilustreze în mod special un astfel de caz, dar alegerea nu rămâne străină de calitatea exemplară a personajului vizitat de angoase ancestrale. Ceea ce surprinde în cele din urmă este un mecanism subreptice al violenței care beneficiază de dis- pozitivul senzorial al lui „simț enorm și văz monstruos”. Fixarea mâinii se constituie ca un efect de imagine, de decupare obsesivă a gestului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de pesimist. Lucrurile or să se-ndrepte...”. Ceea ce contrazice cu vehemență Nae este tocmai acest principiu al moderației, această relativizare igienică a paro- xismelor retorice. Cu toate acestea, ceea ce constituie esența discursului catastrofic al lui Nae, nu este nicidecum teroarea, angoasa sau compasiunea, ci jubilația. Trăirismul lui Nae este în deplin acord cu o catastrofă delectabilă. Apropierea sfârșitului constituie rațiunea unei plenare trăiri. Abnormul este aici rezultatul unei excitații jubila- torii, la antipodul celei nevrotice a lui Leiba Zibal. „Simț enorm
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee ; a intrat la o idee ? Fandacsia gata ; ei ! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.” În regimul angoasei, Leonida și consoarta caută o explicație nu în măsură să amelioreze emoția puternică, ci să o amplifice, nu prin lipsă ceea ce ar con- duce la o aplatizare, la o nivelare a observațiilor empirice, ci prin exces, ceea ce conduce la un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ochiul cineastului devenit ochi al camerei, în viziunea sa cinematografică. Cineastul își privește epoca ca un „contemporan” în sensul pe care Giorgio Agamben îl atri- buia termenului, și îi vede nu luminile, ci obscuritatea, prezență fizică în film generatoare de angoasă, dar și expre- sia simbolică a unei generalizate cecități mentale. Mon- struozitatea se regăsește topită în substanța cotidianului socialist al Epocii de Aur, regizorul a activat ceea ce Ivasiuc numea o „cunoaștere de noapte”, echivalentă cu „văz mon- struos”. Altfel, regizorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
amărăciune, da, evenimentele din Praga erau alarmante, dar și altceva părea posibil, iar norii grei din Seciuan dispăreau În râsetele exuberante ale farsei absurde și sănătoase. Dimineața repetam Seciuan - furtună -, seara comedia englezească - delectare. Așa trăiam cu toții zilnic, natural, Între angoasă și bucurie. AMN: Noaptea Încurcăturilor era o jucărie perfectă. După mulți ani, am regăsit sentimentul jocului pur - pe care crezusem că Îl pierduseși - când m-ai invitat la Paris să văd la Opera Garnier Italiana in Algeri. Pe o Înregistrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
păreau teatrale și care aminteau de stilul tablourilor lui Rothko. Aceste desene În miniatură au fost reproduse sub formă de paravane pictate pe dimensiunea scenei. Decorul, un labirint de paravane, nu descria geografic casa lui Harpagon, ci sugera atmosfera de angoasă și teroare ce-i contamina pe toți, inclusiv pe tineri: aceștia nu erau victime inocente ale unui tată-monstru, ci, dimpotrivă, acționau și ei egoist, interesați doar să obțină cu orice preț caseta cu bani, ei Înșiși Harpagoni În devenire. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Ionescu, în primul rând la adresa confraților săi din România anilor treizeci, dar și la adresa contemporanilor săi în genere, a fost intrarea la Academia franceză.) Întocmai ca în Nu, excesul burlesc și neseriozitatea ostentativă acoperă în „anti-teatrul” ionescian un substrat de angoasă ale cărei semnale, în Cântăreața cheală de pildă, deci în prima piesă, se insinuează progresiv după primele replici. Este aprehensiunea vidului, a vacuității existențiale, nu e nevoie să insistăm, lucrul acesta a devenit la rândul său un clișeu exegetic. Obsesia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
minimum posibil, n-o pot eradica chiar cu totul, plus, evident, marea cinste de a vorbi la Universitatea din Cluj - am acceptat această propunere și apoi am fost perfect liniștit. N-am avut nici un fel de tulburare, nici un fel de angoasă, nici un fel de „vai, Doamne, cum o s-o scot la capăt !”. Nimic. Cu un fel de inconștiență extraordinară, am lăsat să treacă săptămânile, nu mi am pus nici o problemă, mi-am cheltuit timpul cu altceva, am scris alte articole, m-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
poți să te gândești la o conferență. Prin urmare, vin în fața Dvs., într-adevăr, cu, abia acum anxietatea pe care o avea subiectul meu în săptămâna sau în zilele care au precedat „conferența” lui - Ce este arta ? Acuma, în această angoasă, nu știu cum o să iasă - să dea Dumnezeu să iasă bine ! De ce nu știu cum o să iasă ? Pentru că este vorba de autorul pe care-l cunosc cel mai bine. Sigur, nu sunt singurul, noi, românii, știm cel mai bine pe Caragiale ! Ei, eu pretind
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Ungaria), este izolat de limba rusă și de cea poloneză, limbile copilăriei lui. Înțeleg acum, ca mulți alți cititori, cărui tipar uman îi aparțin, tip uman care trebuie aprofundat cu grijă. Jurnalul lui Nijinski a devenit o cheie pentru anumite angoase - a trăi pe mai multe planuri, pe mai multe niveluri lingvistice, a găsi un adăpost plin de consolare în exersarea desenului, în culorile pline de lumină ale acuarelelor. Și apoi, un lucru esențial despre iubire, despre imposibilitatea ei: nu ne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și Maciej (Zaremba) în care Maciej ne-a povestit despre sinuciderea tatălui său, apoi despre faptul că a abandonat complet poloneza pentru a face loc deplin suedezei. Lucru pe care eu nu-l pot face și care mă umple de angoasă pentru că sunt obligată să trăiesc mai departe schizofrenic, cu două limbi care parcă luptă pentru supremație. N-aș putea să „extirp” niciodată limba maternă, pentru că ea ține chiar de sufletul meu. Se spune pe bună dreptate că natura este fața
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
România literară, despre succesele cărților mele aici, același articol a apărut în revistele românești de la Tel Aviv. Am primit de la Marina Sandu (Ambasada suedeză din București) o scrisoare personală în care sunt invitată de ambasadă să vin în România. Mare angoasă - am mai primit și alte invitații, pe care le-am refuzat. Criticile colegilor la adresa mea, reproșurile grosolane pentru lipsa mea de interes politic, în comparație cu alți colegi de pe baricade, urlând cuvinte goale, mă fac mai degrabă sceptică decât binevoitoare. Am visat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și în mine. Simt din nou dorința de a iubi pe toată lumea, exact ca în copilărie și adolescență, încrezându-mă în tot și toți, luând riscul de a fi ridicolă și refuzată de semenii mei, care se pare că trăiesc angoasa primăverii și mai puțin marele entuziasm, sentimentul idiot al iubirii țâșnind în spirale din toate structurile văzute și nevăzute. În timp ce am vagabondat prin oraș, mi-am amintit brusc de visul de azi-noapte: îmi pierdusem cerceii și brățările, hoții intraseră în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de Externe ne asigură localul confortabil și elegant. Ne îmbuibăm până la bulimie în documente despre catastrofa Estonia. Cele mai halucinante teorii intrau până și în visele mele: sabotaje, intrigi între membrii echipajului etc., dar nimic de luat în serios decât angoase venind parcă de la sufletele celor care și-au pierdut viața. Familiile înecaților fac demonstrații violente în fața Parlamentului, pentru recuperarea corpurilor celor înecați. E o isterie colectivă de nedescris. Se aruncă flori în apă, coroane cu lumânări aprinse, se strigă pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
istoria Premiului Nobel, numai Hemingway a mai spus cu aceeași rară modestie că regretă că în locul lui n-a luat Premiul Nobel scriitoarea daneză Karen Blixen. Filozofia de viață a lui Oe e obsedată de condițiile vieții contemporane - el transmite angoasa generației de după război, care se simte complet dezorientată azi, când Japonia a devenit un gigant al succeselor economice. Că numai vechea cultură și miturile ar putea constitui o salvare a omului robotizat de cerințele inumane ale vieții moderne. Ceea ce a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mult în ultimele luni - dar am și râs mult: am fost fericit, chiar n-am mai fost atât de fericit de când te cunosc, de când te iubesc. Niciodată! Acum, când m-am despărțit de tine, îmi e rău, des, foarte des. Angoasa mă înșfacă deodată de gât, ca un lup flămând. Mă apăr, mă agit, dar asta nu servește la nimic; sunt victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
m-am despărțit de tine, îmi e rău, des, foarte des. Angoasa mă înșfacă deodată de gât, ca un lup flămând. Mă apăr, mă agit, dar asta nu servește la nimic; sunt victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire reușind să traverseze carourile groase și mate ale ferestrei mele. Uit angoasa câteva ore și situația mea de prizonier. Atunci beau - mult și cu sistem: devin chiar vesel, dar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
obiceiul să escaladeze munții în zilele libere, sâmbăta și duminica, era un mare solitar, deși avea o familie (dacă nu mă înșel!) care se îngrijora la fel ca studenții lui, care așteptau cu emoție întoarcerea sa de pe înălțimi, trăind și angoasa unei întâmplări nefaste care ar fi putut să-i priveze de profesorul lor iubit. Ce ciudate sunt aceste evocări azi, când scriu; și Rodica, și Ciprian Foiaș locuiesc în America și sunt, fiecare în vocația sa, realizați la înălțimea gândirii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ca să-ți spuncă vin sâmbătă, pe 23 noiembrie, la ora 18,40, la Otopeni. Mi s-a spus acum la telefon că nu răspunde nimeni la tine, că nu ești acolo! Curios, e ora 22,30. Mă neliniștesc puțin, cu angoasa mea caracterială, mereu îmi imaginez tot felul de lucruri. Cu cât comunicarea întârzie, cu atât mai mult mă torturez cu gândul la tine. În fond, bănuiesc că-mi place să mă torturez, făcându-mi frică singur, ca și cum ar trebui mereu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
curajul tău! Timpul trece și tu nu răspunzi la telefon: voi încerca să mă calmez și mă voi duce liniștit să pun la poștă această scrisoare, cu toate că sunt departe de a fi liniștit. Îți voi telefona mâine. Te îmbrățișez cu angoasă și foarte, foarte puternic. Al tău, René. Stockholm, 14 noiembrie 1974 Iarna revine, sufletul meu e trist Inima mea nu știe nimic să exprime S-ar putea prea bine că nimic nu există Iarna în totul, iarna a iubi În
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]