8,708 matches
-
specială nr. 1 a MGB-ului") are un regim incredibil de blând, deoarece deținuții nu sunt înfometați sau obligați la munci epuizante. Asta face din ea doar "primul cerc" al infernului sau "anticamera" sa, rezervată intelectualilor omologii poeților și filosofilor Antichității din primul cerc al Infernului dantesc. Despre ultimul cerc al infernului concentraționar vorbește mai ales Varlam Șalamov în Povestirile din Kolîma, cel care într-o scrisoare adresată lui Soljenițîn afirmă că "lucrul cel mai teribil, cea mai mare osândă este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în rai! Nu, stimabile, sunteți tot în infern, dar v-ați înălțat într-un cerc superior în primul. Întrebați ce este șarașka? Dacă vreți, a născocit-o Dante. Își bătea capul fiindcă nu știa unde să-i așeze pe înțelepții Antichității. Datoria creștinească îi spunea să-i arunce pe acești păgâni în infern. Dar conștiința renascentistului nu putea accepta ca acești oameni cu minți luminate să se amestece cu ceilalți păcătoși și să îndure chinuri fizice. Și Dante a inventat pentru
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
puterea aștrilor cât și pe cea a puterilor bune sau rele din univers. Și această formă de superstiție sosise din Orient spre Occident atingând, în magia egipteană din perioada elenistică, o înspăimântătoare formă de rătăcire religioasă josnică. Cărțile magice ale antichității și numeroasele papirusuri magice, care au ajuns până la noi, ne ajută să ne facem o idee destul de clară despre această lume în care se acționau liber instinctele primordiale ale omului, neliniștea în fața aspectelor obscure și incomprehensibile ale naturii și evenimentelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din orice parte a Imperiului. Prin urmare, sinteza culturală a elenismului s-a datorat comunicării negustorilor cu popoarele aflate în calea comerțului lor și soldaților în timpul staționări lor în zonele orientale. Extinderea creștinismului poate fi înțeleasă prin istoria religioasă a antichității: decăderea cultelor naționale și răspândirea celor aparținând misterelor, eterogenitatea popoarelor, dizolvarea politeismului și necesitatea stringentă pe care o percepea Imperiul despre o religie universală și mult mai profundă decât cultul Geniului imperial, cu valorile sale labile. Varietatea sincretismului religios, promovat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îndrumării religiozității supușilor. În paralel, din Orientul elenistic provenea un curent religios care, propunând împăratul ca sacru și izbăvitor al tuturor supușilor, trebuia să dea viață cultului imperial, propagând ideologia unui sistem de guvernare concentrat într-o singură persoană. Religia antichității se proiecta pe plan național trecând cu vederea atât trăirea religioasă individuală, care se regăsea în detaliile cultelor misterelor, cât și cea universală. Libertatea religioasă consta în participarea la serviciile de cult care, simultan, era și un act juridic ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
gnostice ori a celor milenariste, prezentând religia creștină păgânilor și respingând simultan acuzele neîntemeiate ale acestora. 4. Creștinismul în istoriografia păgână greco-romană Raportul dintre lumea greco-romană și creștinism, în ciuda tuturor asimilărilor istorico-religioase constatate, nu a fost lipsit de prejudecăți din antichitate până astăzi. Pentru creștini conceptul de păgânism implica o evaluare negativă a lumii greco-romane. Neînțelegeri care au marcat opinia publică, față de adepții mesajului biblico-creștin, au fost numeroase. Manualele de Istoria Bisericii depășesc chiar și în zilele noastre parțial asemenea locuri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
problematică a fost deja evidențiată prin cercetări specifice. Literatura existentă referitoare la acest aspect ne îngăduie analiza aspectelor considerate relevante de către reprezentanții istoriografiei greco-romane, în descoperirea concepțiilor lor despre creștinism. Unii istoriografi greco-romani au rămas atașați anumitor caracteristici literare specifice antichității (afirmațiile lor pot fi luate în considerație cu multă prudență), iar alții, din epoca postconstantiniană, și-au perceput concepțiile ca o replică la cele ilustrate de autorii creștini; analiza detaliată a istoriografiei păgâne reprezentative despre creștinism contribuie la evaluarea pertinentă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sa pretindea o cunoaștere adecvată a activităților celor credincioși și o inserare a creștinismului în schema religioasă a lumii greco-romane. 4.4. Creștinii în descrierea neutrală a lui Ammianus Marcellinus Istoricul roman Ammianus Marcellinus (330-395) face aluzii frecvente la creștinismul antichității târzii în Istoria romană, în care, adăugându-se lui Tacitus, descrie istoria Imperiului roman. Observațiile sale, specifice unui istoric necreștin din epoca de început a vremurilor creștine, descriu istoria Bisericii contemporane fără a viza o punctare asupra creștinismului; aspect evident
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Theodosius I (379-395), Cunctos populos (27 febr. 380), prescria formal ca lege spirituală de reper numai religia transmisă romanilor de către Apostolul Petru. Dacă a publicat aceste cărți între 391-392, terminologia sa corespunde formulării publice acceptată deja de scriitorii creștini. Istoricul antichității târzii preia evident informația de credință de natură biblico-creștină, ca pe o lege pretinsă în mod legal în acea vreme. El se folosește chiar și de un vocabular de cult, atunci când are trebuință să vorbească despre creștinism; alături de termenul de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mult la excluderea familiilor antice încă păgâne. Asistând la o asemenea rutină, informația autorului asupra practicii administrative a împăratului Alexandru Sever apare ca o critică față de condițiile prezente, impregnate de intransigența creștină chiar și în instituțiile publice. Istoriografia greco-romană a antichității târzii, în specificările sale asupra creștinismului, este dependentă de premizele care îi sunt proprii, iar punctul de vedere al fiecărui autor este determinat dintru început de evoluția politico-religioasă. Ne surprinde faptul că nici pe durata persecuțiilor, nici pe cea a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au fost foarte puternici) au cunoscut mârșăvia sclaviei, înaintea morții de mâna dușmanului. Capitolul III Participarea militarilor la viața Bisericii 1. Miles Christi Creștinismul și-a declarat opoziția formală și intransigentă doar față de politeism și nu a combătut niciodată în antichitate oficial, cel puțin în mediul latin, vreo altă instituție a Imperiului, nici măcar sclavia. Întrucât nu a întâlnit în religia ebraică, al cărei continuator și reformator era, nici una dintre prevederile morale și religioase contrare meseriei de soldat ori folosirii armelor, creștinismul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dioclețian trebuie să ne reîntoarcem la 293, an în care nu începuse încă persecuția, sau la 295, deceniul tetrarhiei, an în care a început poate și epurarea din armată. Aparenta neclaritate a termenului decennalia în exprimarea guvernatorului este justificată de antichitatea textului, care în opinia criticilor, face aluzie destul de clară la o informație contemporană evenimentului prezentat, a cărei menționare ar fi devenit superfluă. Din acest text aflăm că acțiunea se petrece: 1. În timpul persecuției, atunci când se ofereau lupte glorioase credincioșilor care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un exemplu de metaparadigmă actualizată abordarea umanistă a educației, prin care să ilustrăm procesualitatea definirii specificului abordării ei paradigmatice, acum a aspectului ei practic esențial metodologia realizării. Umanismul, ca metaparadigmă transdisciplinară complexă, cu puternice rădăcini în istoria gândirii, începând cu Antichitatea și cu o revenire puternică în ultimele decenii ale secolului trecut, susține că abordarea teoretică și practică a educației să fie orientată, adaptată la și după potențialul individual. Interpretările ei fundamentale se bazează pe valorificarea naturii umane în dezvoltarea ei
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
prevăzute în curriculum, alături de elementele clasice. Desigur că evoluția curriculumului, ca teorie și practică, (prezentată într-o sinteză amplă și de către I. Negreț-Dobridor, 2008, pp. 161-226) a marcat conturarea a mai multor modele reprezentative, începând chiar cu forme empirice din Antichitate, până la punctul de referință marcat de J. Dewey (1902, Copilul și curriculumul) și până astăzi. Astfel putem identifica: construirea de curricula integrale, prin dezvoltare sau optimizare complexă (prin centrare pe sarcini de dezvoltare sau centrare pe taxonomii ale obiectivelor pedagogice
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
cu prețul revoltei), mănâncă din pomul cunoașterii. Este vorba de o curiozitate de nestăvilit, de dorința de a dezlega enigmele, de voința de a progresa, de a inventa, de a inova. Această mentalitate devine motorul civilizației noastre. Reținem, tot din antichitatea greacă, trezirea valorilor estetice, cultul frumuseții, care se manifestă în special prin pro-porții ideale, prin armonia care se degajă dintr-o statuie sau dintr-un edificiu. Bineînțeles, toate civilizațiile au o noțiune a frumuseții, e un lucru uman, dar se
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Admirația în fața corpului în repaos, jucându-se, făcând sport specifică grecilor, a suferit o lungă eclipsare, uneori cunoscând chiar disprețul, dar ea revine în Renaștere, se estompează din nou, pentru a se afirma în mod definitiv în trecutul apropiat. Tot antichității, și mai ales geniului organizator al romanilor, datorăm simțul Statului și ideea de drept, care asigură stabilitatea instituțiilor, buna gestiune a afacerilor private și guvernarea afacerilor publice (e adevărat că idealul democratic este de origine greacă, dar la Atena era
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
din comunitățile care îl înconjoară. Familia sa, descendența, locul său în ierarhia feudală îi atribuie destinul. Totuși, individul se emancipează puțin câte puțin. Schimbarea nu este bruscă. Aceasta este operată în oraș, în rândurile burgheziei, în mediul artistic. Renașterea reînvie Antichitatea, ale cărei personalități și opere de artă îi devin exemple. Abia ieșit dintr-o epocă teocentrică, omul își concentrează atenția asupra omului. Acesta devine măsura tuturor lucrurilor. Omul se definește prin ceea ce este în sine, prin particularitățile sale, prin performanțele
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Care este direcția sau trendul schimbării? Care sunt efectele schimbării? 1.1.1. Schimbarea socială: viziunea sistemică Evoluționismul este una din cele mai vechi și influente viziuni de tip sistemic asupra omului, societății și istoriei. Cu toate că e întâlnit încă din Antichitate, de-abia în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea joacă rol de far călăuzitor în gândirea istorică, filosofică și socială. Evoluționiștii consideră că în spatele schimbărilor stau legi universale ce pot fi descoperite. Pentru Comte, schimbarea urmează calea legii
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1. Despre câmpul teoriilor identității 2 Încercările de a descoperi primele sistematizări în scris ale preocupărilor în domeniul identităților colective, cu alte cuvinte, de a găsi rădăcinile acestui câmp științific, rareori conduc la un numitor comun. Dacă luăm în considerare Antichitatea, ele pot fi găsite atât în lucrări cu caracter istoric, precum cele aparținând lui Herodot 3, Titus Livius 4 sau Tacitus 5, cât și în opere cu caracter sacru, precum scrierile biblice 6 sau Vedele indice. O privire în perioada
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în sensul unei săli mai mari care să aibă oglinzi și pe pereții laterali pentru a se putea vedea mai bine în timpul mișcării. GIMNASTICA AEROBICĂ - ETIMOLOGIE, OBIECT ȘI CARACTERISTICI 2.1. REPERE ALE APARIȚIEI ȘI EVOLUȚIEI GIMNASTICII AEROBICE Încă din antichitate, cuvântul aerobic a fost folosit ca adjectiv, caracterizând organismele care trăiesc doar în prezența oxigenului. Cuvântul și-a păstrat forma și înțelesul până în 1968, când medicul american Kenneth Cooper îl utilizează prima dată ca substantiv, pentru a desemna ansamblul formelor
Gimnastica aerobica – strategii pentru optimizarea fitnessului by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1148_a_1881]
-
apoi contra Tebei, care se răsculase. Se arată neîndurător cu această cetate, pe care o distruge în întregime, cu excepția casei poetului Pindar, iar pe locuitorii care mai rămăseseră în viată îi vinde ca sclavi. Farul din Alexandria — una din minunile antichității Pentru a călăuzi vasele în port a fost construit un far, considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Operă a arhitectului Sostratos din Cnidos, la porunca Ptolemeilor, farul era un turn cu o instalație de iluminare în partea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
spus că oglinda era din metal foarte bine lustruit, ca toate oglizile vremii, alții că era dintr-o piatră transparentă, probabil sticlă. Se mai spune că, în vârf, se afla statuia lui Poseidon. Din păcate, ca multe alte construcții ale antichității, nici acest far nu ni s-a păstrat. Cutremurele de pământ au zguduit de mai multe ori orașul. La jumătatea primului mileniu creștin, împăratul Anastasios I de la Constantinopol a refăcut farul, acest lucru ducând și la apariția unei epigrame: Sunt
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
înfășoară columna într-o bandă lată cam de un metru, în 23 spire, pe 404 blocuri de marmură cu o lungime totală de aproximativ 200m Ea are aproape 2500 de figuri umane, fiind cea mai mare sculptură în relief din antichitate. Chipul lui Traian apare cam de 50 de ori, iar al viteazului său adversar, Decebal, de 8 ori. Scenele de război sunt aproximativ egale pentru cele două confruntări, cam 77 de fiecare. Inițial, sculpturile erau și pictate, folosindu-se culori
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
a cuiva, folosind vorbe și promisiuni înșelătoare), expresia "a duce cu zăhărelul" poate fi asociată cu etimologia cuvântului "sinceritate", care provine din latinul sincerus și înseamnă în sens propriu "fără ceară". Charles Larson ([2001] 2003: 261) menționează două înțelesuri din Antichitate ale acestui cuvânt. Primul era folosit cu sensul de "straturi de ceară cu rol de conservare", iar a fi lipsit de ceară însemna "a fi pur, proaspăt ori neamestecat". Cel de-al doilea sens se referea la obiceiul necinstit al
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Vasile Pârvanʺ din Bârlad; * A publicat numeroase studii și articole în prestigioase reviste din țară: „Studii și cercetări de istorie veche și arheologieʺ, „Thraco Dacicaʺ, „Revista Muzeelorʺ, „Carpicaʺ, „Memoria Antiqvitatisʺ,„Cronica Episcopiei Hușilorʺ, „Acta Moldaviae Meridionalisʺ, „ Zargidava ʺ etc. * 1997 - Antichitățile Elanului, coautor: Costachi Buzdugan, Vaslui, Inspectoratul pentru Cultur ă; * 1998 - A fondat și conduce revista de cultură „Ela nulʺ, ajunsă la nr. 80; * - Comuna Banca. Pagini de monografie, coa utor : Gheorghe Gherghe, Bârlad, Editura Sfera; * 2003 - Ghenuță Coman. O viață
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]