10,938 matches
-
partidului este prost înțeleasă. Santiago Carrillo și conducerea din exil impun o deschidere spre toate partidele. PCE, de abia ieșit din clandestinitate, se impune ca unul dintre partidele comuniste ferme din Europa occidentală. În fața pericolelor reale de destabilizare, el devine apărătorul noilor instituții și a stabilității sociale și politice. Acceptarea monarhiei, criticile repetate față de Uniunea Sovietică, sosirea cadrelor și a conducătorilor din exil, creează o lipsă de înțelegere din ce în ce mai evidentă în partid. O dezbinare are loc între o conducere aflată mult
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
-ului. Comuniștii suedezi vor culege și vor cataliza în aceeași măsură nemulțumirea stîngii social-democrate. VKP-ul va reuși să-și păstreze o identitate proprie ducînd impresionante campanii de solidaritate internațională (Palestina, Africa de Sud, Cuba etc.). În acest domeniu, el va deveni apărătorul pozițiilor deosebit de militante. El rămîne atașat internaționalismului proletar. De asemenea, tonul rezoluțiilor și textelor emanate de către VKP rămîne muncitoresc. Referințele la Marx și Lenin sînt surprinzător de numeroase. Blocaje și crize Anumite partide comuniste occidentale, și în orice caz cele
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
obțină rezultate electorale mai bune. În 1983, el întrunește 11.598 de voturi pentru cei 35 de candidați ai săi. O îndelungată strădanie depune conducerea conservatorilor pro-sovietici privind controlul cotidianului partidului, "Morning Star", a cărui redacție se află în mîna apărătorilor ortodoxiei marxist-leniniste. Numeroase expulzări sancționează formarea grupărilor pro-sovietice chiar în interiorul partidului. CPGB înregistrează de asemenea și un declin al pozițiilor sale sindicale. În 1985, nu-i mai rămîn decît 12.000 de membri. Conducerea reușește totuși, grație revistei lunare "Marxism
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Judecătorul ceresc. Adevărul este că procesul deliberant este o procedură impusă omului de propria sa natură, un "proces" în care omul este inculpatul (în caz de delict împotriva legii armoniei), fiind totodată și propriul său judecător supraconștient și propriul său apărător (în cea mai mare parte a timpului prin tentative de falsă autojustificare). Nici Dumnezeu, nici liberul arbitru nu există. Semnificația profundă a autodeterminării deliberante este legea fundamentală a vieții umane: responsabilitatea omului față de el însuși, față de misterul animării sale. Nimic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
scoțian. El convine să o repună în cauză, în pofida dificultăților ce de-curg de aici, cum ar fi posibila confuzie între "individul liberal" și Homo oeconomicus, sau indispensabila revizuire a tezei amintite, care face din Hume și din Smith primii apărători și, totodată, ultimele bariere ale individualismului. Nemaiacceptîndu-se conceperea econo-miei doar în spațiul acțiunilor comerciale, i se restituie acesteia prima sa ambiție. Care nu trebuie uitată, chiar sub forma unei științe. Este vorba despre faptul că economia politică este înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
unor mari filosofi, precum Leibnitz, Hegel, sau Nietzche. În același timp, T. Campanella, dominican calabrez, și-a urmat toată viața un puternic vis de unitate, anunțînd instaurarea unei republici universale și spirituale. Autor a numeroase lucrări științifice, teologice și istorice, apărător al lui Galilei, protejat al lui Richelieu, animator al unei revolte populare, închis și torturat, Campanella este mai cunoscut prin capodopera sa, Cetatea Soarelui. Utopică și anacronică deopotrivă, această cetate e construită pe șapte cercuri concentrice. Visul cosmic al autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
seminții străine, o națiune care optsprezece veacuri cu toate atacurile timpului, cu toate năvălirile barbarilor, a rezistat și s-a ținut până astăzi... nu este cu putință ca să fie osândită de către providență, să piară tocmai acum în secolul naționalităților”. Înflăcăratul apărător al independenței atrăgea atenția 15 asupra faptului că neatârnarea se obține și se păstrează cu sacrificii și jertfe. A fi independent arăta Mihail Kogălniceanu în, Texte social-politice alese, înseamnă a ți statornici politica externă potrivit intereselor proprii, promovând obiectivele fundamentale
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
1877-1878,) îl prezintă pe Mihail Kogălniceanu preocupat de înzestrarea cu armament a armatei. R.V. Bossy, în lucrarea, Politica externă a României între 1873-1880, îl vede pe Mihail Kogălniceanu în prima parte a activității sale ca ministru al Afacerilor Străine, un apărător al neutralității României. În lucrare este prezentată nota ministrului de externe din 27 iulie prin care îl însărcinează pe C. I. Mitilineu, atașat la agenția din Roma, să dezmintă zvonurile despre tranzitul de arme și voluntari pentru Serbia. Ca urmare
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Deci pentru apropiata dobândire a păcii mult dorite, pentru întemeierea solidă a drepturilor noastre de națiune liberă și de sine stătătoare, pentru întărirea stimei și a încrederii către noi a națiunilor străine, invocăm numele marilor noștri domni eroi, odată energici apărători ai creștinătății în Orient (...), noi am trecut Dunărea!” Atitudinea Rusiei s-a schimbat în august 1877, când forțele otomane au oprit ofensiva rusă la Plevna, în nordul Bulgariei. Pentru a-și menține pozițiile și a împiedica armata otomană să lanseze
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
cel rău, el însuși fiind eretic: a luat, adică, biserica de la cei dreptcredincioși, cu sila, și a dat-o arienilor, apoi s-a dus în Constantinopol. Drept aceea, în mare mâhnire fiind toată mulțimea dreptcredincioșilor, a sosit acolo marele Vasile, apărătorul cel de obște al Bisericilor, la care toată mulțimea celor dreptcredincioși venind, cu strigare și cu tânguire, i-a spus strâmbătatea ce li s-a făcut lor de împărat. Iar Sfântul, mângâindu-i pe ei cu cuvintele sale, îndată s-
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
Este ridiculizat ca poet, teoretician și este în dispută, ca filolog cu Philippide cu Pușcariu. De nicăieri nu i se întinde o mână, prietenească. Unii se fac că nu-1 văd, alții îl atacă în față și astfel rămâne Densusianu singurul apărător al direcției noi a revistei sale. În 1906, Academia încredințează din noului Densusianu și lui Pușcariu misiunea de a continua dicționarul tezaur al limbii române, dar Densusianu refuză. Pleacă din nou la Paris, de astă dată pretextând participarea la constituirea
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
bolnavului. Cum nevoia de securitate constituie o necesitate fundamentală și pentru bolnavii psihici, cea mai importantă activitate specifică realizată cu aceștia va consta în încercarea de a-l face pe copil să vadă în cel din jur, dacă nu un apărător, atunci măcar o persoană neprimejdioasă pentru siguranța sa. Urmează și tentative repetate de a-l face să-l suporte și pe ceilălalt, să nu mai vadă în el veșnicul opozant al intereselor sale, veșnicul rival și veșnicul dușman. Când și
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
de libertate și unitate națională. Implicarea lui Alexandru Lapedatu în timpul primului război mondial și în realizarea Unirii, putem spune că i-a deschis drumul spre viața politică mai largă a țării și l-a făcut să se remarce ca un apărător al intereselor naționale. În același timp, aceste acțiuni au reprezentat un prim pas în cariera sa politică. Se poate însă considera că evoluția sa politică propriu zisă își are debutul odată cu participarea sa la Conferința de Pace de la Paris (ianuarie-august
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
criticând spiritul regionalist al Partidului Național Român din Transilvania, pe care îl promova, la nivel de lideri, în viața politică. 45 Devenit unul din membrii importanți ai scenei politice românești, în calitatate de membru al Partidului Național Liberal și de apărător al , Alexandru Lapedatu se afla în 1923 în plină maturitate. Aceste lucruri l-au determinat pe Ion I. C. Brătianu să-i ofere funcția de ministru al Cultelor și Artelor, la sfârșitul lunii octombrie 1923. 47 CAPITOLUL III MINISTRU AL CULTELOR
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
de libertate și unitate națională. Implicarea lui Alexandru Lapedatu în timpul primului război mondial și în realizarea Unirii, putem spune că i-a deschis drumul spre viața politică mai largă a țării și l-a făcut să se remarce ca un apărător al intereselor naționale. În același timp, aceste acțiuni au reprezentat un prim pas în cariera sa politică. Se poate însă considera că evoluția sa politică propriu-zisă își are debutul odată cu participarea sa la Conferința de Pace de la Paris (ianuarie-august 1919
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
criticând spiritul regionalist al Partidului Național Român din Transilvania, pe care îl promova, la nivel de lideri, în viața politică. 45 Devenit unul din membrii importanți ai scenei politice românești, în calitatate de membru al Partidului Național Liberal și de apărător al , Alexandru Lapedatu se afla în 1923 în plină maturitate. Aceste lucruri l-au determinat pe Ion I. C. Brătianu să-i ofere funcția de ministru al Cultelor și Artelor, la sfârșitul lunii octombrie 1923. 47 CAPITOLUL III MINISTRU AL CULTELOR
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
care face magie simbolică. Tantrismul mîinii stîngi adoptă practicile sexuale certe inițiatice, dar Întemeiate pe corp, pe pasiune, antinomiste, apără credințele și ritualurile legate de demoni și de divinități fioroase. Pajul este un personaj apotropaic, el este un protector, un apărător al fetei. Citesc despre brațul (stîng) În Jean Chevalier/Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri. „Brațul este simbolul forței, al puterii, al ajutorului acordat, al protecției. El este și instrumentul dreptății ... Brațul este unul din mijloacele eficacității regale În calitatea sa
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
seminții străine, o națiune care optsprezece veacuri cu toate atacurile timpului, cu toate năvălirile barbarilor, a rezistat și s-a ținut până astăzi... nu este cu putință ca să fie osândită de către providență, să piară tocmai acum în secolul naționalităților”. Înflăcăratul apărător al independenței atrăgea atenția 15 asupra faptului că neatârnarea se obține și se păstrează cu sacrificii și jertfe. A fi independent arăta Mihail Kogălniceanu în, Texte social-politice alese, înseamnă a ți statornici politica externă potrivit intereselor proprii, promovând obiectivele fundamentale
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
1877-1878,) îl prezintă pe Mihail Kogălniceanu preocupat de înzestrarea cu armament a armatei. R.V. Bossy, în lucrarea, Politica externă a României între 1873-1880, îl vede pe Mihail Kogălniceanu în prima parte a activității sale ca ministru al Afacerilor Străine, un apărător al neutralității României. În lucrare este prezentată nota ministrului de externe din 27 iulie prin care îl însărcinează pe C. I. Mitilineu, atașat la agenția din Roma, să dezmintă zvonurile despre tranzitul de arme și voluntari pentru Serbia. Ca urmare
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Deci pentru apropiata dobândire a păcii mult dorite, pentru întemeierea solidă a drepturilor noastre de națiune liberă și de sine stătătoare, pentru întărirea stimei și a încrederii către noi a națiunilor străine, invocăm numele marilor noștri domni eroi, odată energici apărători ai creștinătății în Orient (...), noi am trecut Dunărea!” Atitudinea Rusiei s-a schimbat în august 1877, când forțele otomane au oprit ofensiva rusă la Plevna, în nordul Bulgariei. Pentru a-și menține pozițiile și a împiedica armata otomană să lanseze
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
să rupă echilibrul cu stările, ei au convocat Adunările de Notabili în locul Statelor Generale. Eșecul ultimei Adunări a Stărilor Ligii de la Paris, în anul 1593, pentru reglementarea succesiunii la tron după noi principii și a interpretării legii salice, al cărei apărător stările se considerau, a permis lui Henric al IV-lea să recurgă în continuare numai la colaborarea notabililor 146, membri adunărilor acestora fiind desemnați de rege. În Anglia stările se adunau în Parlamente. Nobilimea engleză, ținută în ascultare de autoritatea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stărilor, Statele Generale au fost dispersate în urma impunerii prin forță a voinței suveranului); ultima convocare a adunat la Paris stările Ligii (26 ianuarie 8 august 1593), pentru reglementarea succesiunii la tron după noi principii și interpretarea legii salice, al cărei apărător se considerau stările privilegiate. Eșecul acestei ultime adunări a permis lui Henric al IV-lea să recurgă, în continuare, numai la colaborarea notabililor. Membri Adunării Notabililor erau desemnați de rege. Ei nu transmiteau doleanțe ale vreunor reprezentanți, cum era practica
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
legea" din 1351 a lui Ludovic cel Mare, adică privilegiile nobilimii. Cu toate acestea, Matia Corvin a desfășurat o vastă politică de centralizare, a domnit într-un mod cvasiabsolutist și a condus țara prin decrete 525. El se considera supremul apărător al legii și, în consecință, "sursa legii", Această interpretare absolutistă este înscrisă în Codul de drept din 1486 care, dorind să acordeze punctul de vedere al regelui cu cel al stărilor, menționa că suveranul "dispune de o putere extraordinară, absolută
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a Transilvaniei, Extras din AIINC, vol. X, Tipografia "Cartea românească din Cluj", Sibiu, 1945, pp. 1-18. Macaulay, T. B., Histoire d'Angleterre (depuis l'avènement de Jacques II), vol. I-II, Paris, 1854. Macdonald, S., Carol Quintul: suveran, dinast și apărător al credinței, All, București, 1998. Madaule, Jacques, Istoria Franței, vol. I, București 1973. Magyar Történelmi Tár, Harmadik Kötet, Eggenberger Ferdinánd Akad. Könyvárusál, Pesten, MDCCCLVII. Malaurie, Philippe, Antologia gândirii juridice, Humanitas, București, 1997. Mályusz, E., Les débuts du vote de la taxe
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Istoria Spaniei, Edit. Artemis, 2007, pp. 184-218; J. Kilsby, Spania: mărire și decădere, 1474-1643, All, București, 1998, pp. 43-70; L. Ranke, L'Espagne sous Charles Quintul, Philippe II et Philippe III, Paris, 1845; S. Macdonald, Carol Quintul: suveran, dinast și apărător al credinței, All, București, 1998, passim. 334 A. Oțetea, Reformațiunea și războaiele religioase, (sec. al XVI-lea), Curs predat la Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea Iași, 1928-29, Biblioteca ASTRA, Sibiu, Fond Colecții speciale, C. XCII/95, p. 153. 335
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]