11,066 matches
-
pentru noi doi:Proaspete legume și vreo patru ouă moi,Mezeluri, pâine neagră, cu unt și dulceațăși-un suc de fructe, ea fiind o sugăreață.Cu un furou cam scurt în care adormiseSimții parcă ceva urcând pe noi abscise.Când, se-aplecă neașteptat de mult spre mine,Zicând: -azi ar trebui să fac sex cu tine,Și asta repede acum, fără preludiu,Fără a moșmondi cu plictis și cu studiu.Brusc m-am luminat și am scăpărat cu ochii,Eu adeptul chinuit
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
haiku-ul tot cu o formă fixă a numărului de silabe: 5-7-7/7-7. Găsim aici nu numai crâmpeie de înțelepciune, dar și metafore reușite, de asemenea cu tente culturale românești: “Copacii culeg bulgărași de soare din iarba verde- mestecenii se apleacă în smerite metanii” “Căldură mare- bâzâitul muștelor se întețește pe funie sub lucarnă doi cârnați la uscat” Poemele TANREGA despre care aflăm că sunt o formă elaborată de tanka și că în era HELEN poeții japonezi se completau reciproc într-
MARA PARASCHIV- ÎN LUNTREA NOPȚII de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368592_a_369921]
-
pe zare...Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care nu se poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te ... Citește mai mult Cronica literară
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
pe zare...Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care nu se poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te ... VII. ȘTEFAN DUMITRESCU - REGĂSIREA PURITĂȚII
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
un motto pentru această publicație, cred că dintr-o infinitate, cel mai potrivit ar fi „Dăruind, vei dobândi” N. Steinhartd. Poeta a dăruit și oferă multe, însă fiind vorba de o carte, un exemplu elocvent este acela de a se apleca cu seriozitate și meticulozitate asupra unor cărți spre lectură, dar și cu dorința împlinită de a scrie despre ele și autorii lor. A făcut aprecieri pertinente, echidistante, i-a încurajat pe mulți, debutanți ori nu, lucru învățat de la regretatul Artur
MARIANA GURZA ÎN PELERINAJ PRIN CUVÂNT, GÂND ŞI SUFLET de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368615_a_369944]
-
boală. Oamenii mai sărmani, cărora situația materială nu le permite a jertfi mielul de hâderlez, vor face acest lucru de Sfântul Petre. Dacă datoria nu este împlinită se spune că asupra familiei se vor abate necazuri și nenorociri. Cei mai aplecați spre religie vor dărui mielul sau mieii promiși la diferite mănăstiri și se consideră că și-au făcut datoria față de Dumnezeu. În seara ce precede Hâderlezul toate femeile ce urmează a jertfi miei împletesc coronițe din salcie, în care se
HÂDERLEZUL LA CĂLĂRAŞI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368655_a_369984]
-
în balet te încântă zveltețea, surpriza ușurinței cu care o balerină parcă plutește deasupra realității cunoscute, grădina japoneză te uimește cu aparenta imponderabilitate a copăceilor ce par să sfideze legile firii. Ei cresc pitic sau contorsionat, răsărind din maluri, sau aplecați deasupra apei. Aburul condensat al răcorii dimineților strălucește în lumina soarelui, picăturile părând buchete de frumusețe ce amplifică magia locului. Ce încântare! *** Cartierul Naga-machi Buke Yashiki este pe o vale superbă, parcursă de un râu repede și învolburat, care e
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368678_a_370007]
-
la nevoi? Sunt bolnavi, flămânzi și goi, Care n-au decât durere, nu au bani, nu au avere, Dar în schimb au bucurie și nădejdea lor e vie, Cred în cer, au un Stăpân și fideli mereu rămân, Nu se-apleacă după vânt, au făcut un legământ Și orice s-ar întâmpla, Cartea Sfântă, Biblia, Îi alină, îi îndrumă, le e tată, frate, mumă, Știu că viața pe pământ, e doar fumegare-n vânt, Ce-s 80 de ani pe glie
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNLĂNȚUITE IERBURI TRECĂTOARE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Înlănțuite ierburi trecătoare, putrede vă căutați nou rod cu rădăcinile-nfipte-n glod, vreți să păreți nemuritoare. Îmi aplec fruntea visătoare și cu teamă vă ascult cum scormoniți cu dinții în noroi plăpânde, eu unde să-mi caut iubirile ce nu mai sunt, sub voi sau ele s-au topit în soare? Spuneți-mi, voi, ierburi trecătoare... Referință Bibliografică
ÎNLĂNŢUITE IERBURI TRECĂTOARE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363628_a_364957]
-
să îi dezleg din roata înrobirii, dar lacrima și-a prins căderea-n roată, tocind sub suflet strigătul iubirii! Un vânt și-a așezat fioru-n teacă, sub mâinile-mi ce-a strâns doar depărtarea, la pieptu-mi ghemul lunii mi se-apleacă, simțind pământul îngropându-mi zarea! Referință Bibliografică: PREMONIȚIE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908, Anul VI, 22 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PREMONIȚIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363729_a_365058]
-
toată suflarea Și-ai lăsat cu greu să plece Păsări ce umplut-au zarea... Apelor ce stau să-nece Le-ai zăgăzuit mișcarea, Cu sărutu-ți alb și rece, Înghețându-le suflarea... Din fulg alb, făcut-ai floarea Crengilor să se aplece, Dormitând în așteptarea Altui timp care să-ți sece Tot sărutu-ți alb și rece... Referință Bibliografică: De iarnă / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1127, Anul IV, 31 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marian Malciu : Toate
DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363739_a_365068]
-
ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpul cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra secerii, dar cum nimeni nu venea să-l ajute, trebuia să termine singur întreaga suprafață de secerat și legat, pentru că în curând avea rândul la batoză, să-și treiere bruma de grâu recoltată. Gândurile îi zburau la Jeni. Era
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
devreme, să pot termina mâine toată treaba la Spoială până pe la zece. Dai tu la orătănii și la animale de mâncare, că parcă nu mai am picioare de oboseală. Mă dor șalele de nu mă pot îndrepta cât am stat aplecat asupra secerii și a snopilor toată ziua, în soarele din câmp. - Bine atunci, du-te și te odihnește că mă descurc eu prin curte cât mă mai pot mișca. Victor își luase concediu de odihnă tocmai să scape de aceste
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
liniște, de calm inexplicabil. Se frecă la ochi, parcă pentru a se convinge că fata chiar există, acolo, pe pavele și nu este o arătare. Când a privit-o, din nou, s-a dezmeticit. „Tâmpitule!” se apostrofă în gând. Se aplecă, o prinse și o scutură cu putere de umeri, strigându-i. - Măi, fată! Trezește-te! Ce ai? O plesni ușor cu palma peste obraji. - Hei! Trezește-te! Amintindu-și că are o ploscă cu apă la mașină, dădu fuga și
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
pierdute Nopți cu lună tremurândă Enigmatic și visător Singur printre oameni Cineva prin albul umbrelor devine Un trubadur al tristeții dintre cuvinte Petru Jipa - Eminescu Regele se integrează în cuvânt. Diadema frunții lui este de fapt iubirea Sau patima vieții, aplecată peste dor. Iar cuvântul dorului poartă neapărat un nume: Eminescu! Cosițele iubirii și teiul adorm legănate de vis, Visul nostru ... Luceafăr nins. Albastrul ivit ca o mângâiere a soarelui Peste trăiri trecătoare Peste destin ... Magia geniului: Eminescu! Rid de stea
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
noi l-am așezat Să nu uităm de clipe , să le-adunăm din timp Să nu te pierzi în vraja tăcerii din Olimp Să te întorci cu ele la căpătâi să-mi pui Și visul și-amintirea sărutului dintâi Se-apleacă toamna noastră din violetul zbor Ne-mbracă și durerea și lacrima de dor Uita-vom și de lume și ne vom pierde-n vise În violete dansuri în cartea vieții scrise... Referință Bibliografică: Rapsodie în violet / Violetta Petre : Confluențe Literare
RAPSODIE ÎN VIOLET de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364605_a_365934]
-
de harul ei de povestitor și de grozăvia vieții ei zbuciumate , nici nu am simțit când am ajuns la destinație... Drumul pe valea Oltului era desprins dintr-un tablou mirific: munții , în depărtare aveau vârfurile albe de zăpadă, pădurile se aplecau peste noi revărsând verdele crud cu mărinimie , iar Oltul curgea alene, aproape imperceptibil pe lângă serpentinele în ac de păr din drumul nostru... Se așternuse liniștea peste noi...fiecare era fericit că nu avusese parte nici măcar de un sfert din viața
MAIMUŢA DE MĂTASE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364614_a_365943]
-
atunci când mă cheamă cineva la poartă, se apropie ghemuită cât poate, fără să fie văzută, credea ea, să știe și cu cine stau de vorbă și, dacă se poate și ce discutăm. Aveam însă grijă ca după ce rămâneam singur, mă aplecam și eu căutând-o cu privirea, îi făceam semn cu mâna, odată am vrut să îi strig chiar: cucu, aicea sunt! Și atunci, de bine de rău, îmi făcea și ea semn cu mâna că m-a văzut și se
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
și e singura mea... - Stai liniștit, nu te perpelim, dar trebuie să ne și convingem... Poftiți, continuați domnule comisar, s‑a retras magistratul. Totuși aș dori să... Un moment, vă rog! A făcut semn ambilor polițiști să se apropie și, aplecați toți trei asupra hârtiilor primite pe parcurs, au vorbit în șoaptă, din ce în ce mai agitați. Comisarul Olaru părea liniștit și susținea ceva, cât se poate de îndărătnic, în timp ce al doilea polițist adoptase tactica de mijlocitor între cei doi, pe măsură ce procurorul se enerva
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
cu simpatie, era atentă la glumele lui și-i răspundea cu râs cristalin și priviri calde și complice. I-a luat cu blândețe mâinile pentru a i le pune cruciș peste piept și i-a arătat cum să țină corpul aplecat din umeri pentru a i se face injecția. - Te rog să te relaxezi. Rămâi în poziția asta. E bine așa. Nu miști niciun milimetru. Injecția în coloană este pretențioasă, da? - Da, domnișoară. Nu clintesc, a răspuns Fănel fără să-și
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
decât poate fi singur, căci nu e.. e cu o prezență misterioasă, mereu însoțitoare altfel, mereu implementatoare de un drăguț indescriptibil... Parcul ne înfățișa o poezie de culoare brun-roscat, sau arămiu. Ne plimbăm îmbrățișați cu toate că, mereu eu trebuie să mă aplec să-ți sărut ceva: părul său, mai în jos umerii, gâtul candid, să te mai îmbrățișez petrecându-mi mâinile de pe mijlocelul tău, sau pe burtica, apoi pe coapse, te învârt din spate în față, căci trebuie să te sorb total
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să-i culeagă de pe buze picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
și l-a văzut cum dormea. Se culcase îmbrăcat și în cameră era dezordine, dovadă că înainte de a adormi răvășise camera de nervi. Peste tot erau aruncate pozele în care apărea el cu Clotilde și prietenul lui. Stela s-a aplecat și le-a strâns pe toate cu grijă, punându-le într-un plic, apoi, cu inima frantă, a părăsit camera. A mers în salon unde a pregătit masa de prânz și a așteptat ca el să apară. După un timp
UN ALT FRAGMENT DIN CARTEA....DOAR IUBIREA RĂMÂNE.. de SILVIA KATZ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364772_a_366101]
-
mâncare, cârpe murdare, un cric și mai multe scule aruncate aiurea, o găleată de tablă murdară și turtită, saci de plastic, o roată de rezervă cu anvelopa pe jantă... Înghiți în sec și se hotărî să nu vorbească. Raportă scurt, aplecându-se pe portiera șoferului. - Este reparată, domnule agent șef-principal. Vă rog să mă scuzați! adăugă el după ce-și îndreptă trupul și luă poziția „drepți”. - Mda! Este mai bine așa... Sper că ai înțeles... Urcă! - Domnule agent șef-principal, cu permisiunea
D ALE POLIŢIEI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349478_a_350807]
-
picioarelor scumpul pământ al patriei iubite. Doamne, ce-i minunea aceasta? Prin fața scenei trec șiruri nesfârșite de români, răpuși de dor de țară, iar în fruntea lor se află un vajnic fecior ce spune cu durere sfâșietoare în glas: „Mă aplec smerit spre tine,/ Bun pământ al țarii mele;/ Doamne, ține-mă pe lume,/ Da-mi o mică mângâiere!/ Cu puterea Ta, sfințește/ Bruma asta de țărână,/ Pe-al meu tată, pomenește!/ Spre odihna lui din urmă./ Si-a plecat strângând
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]