2,777 matches
-
să-l elibereze din chingile dialecticii spiritului, Gilles Deleuze a numit omul „mașină dezirantă”, dar pentru naratoare a atare regresie e acum cu neputință. După moartea lui A***, mai mult sau mai puțin credibilă, „mașina dezirantă” e pe cale să sucombe. Apocalipsa unui astfel de aparat este conștientizarea consecinței sociale a dorinței: excomunicarea. Nesemnat, acest act purtat mereu În buzunar și supus oricînd controlului produce sciziunea: naratorul este eu și el În același timp, Încercarea sa de revenire la „androginul” om fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a priori, această Întîlnire devine În deceniile din urmă tot mai puțin fericită, cu atît mai hidoasă cu cît timpul ei este prezentul - dar asta pentru că trecutul e mort, „inutil”, iar viitorul consubstanțial prezentului - apartamentul rămîne singurul moderator-tampon În această apocalipsă cu atît mai tragică cu cît e mai insignifiantă. Ce Înseamnă literatura de apartament, astăzi? Pentru unii, apartamentul este singurul spațiu În care o experiență mai poate fi autentică - apartamentul, scările blocului, magazinul, autobuzul sau autoturismul, pentru că celelalte - cîmpul de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din convingere sau de nevoie, romancierul francez optează pentru o rețetă mai degrabă tradiționalistă, iar produsele sale literare se orientează exclusiv spre un anume target alcătuit din cititori de sex preponderent feminin, cu structură bovarică și mai puțin atinși de apocalipsa urbanizării tehnologice. Eric Holder scrie despre lumea măruntă a provinciei el de altfel locuiește la Thiercelieux, un cătun din Seine-et-Marne În ritmul lent și aluvionar al siestei de la umbră, brăzdat de insesizabile ruperi de ritm, despre drame și tragedii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gradul II formate de emițători sau realitățile de gradul III formate de către receptori sînt luate realități de gradul I și confundate cu datele brute. E un univers cacofonic, o interminabilă agonie de spirale, o nebunie mută a denigrării realului. O apocalipsă mediatică. Tautismul este construit prin contracția a doi termeni: autism și tautologie. Autismul este boala auto-închiderii, a incomunicabilității, a izolării într-o lume proprie, fără dorința de a evada sau a o împărtăși altcuiva. Tautologia este "orice propunere identică, al
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
la mijloc de "Rău și Bun", viii sunt legați de cei morți, astfel că moartea este privită cu seninătate. Îi lipsește poetului credința în superioritatea acestei lumi în care se refugiază, de aici sentimentul de groază generat de ferocitatea secolului, apocalipsa nopților ne trimit la Trakl: "Edict cu animale care dorm tihnite/ în câmpuri cu ovăz și mentă ninsă/ La gât ființele au clopote care ascut cuțite/ și mâini în care viața se-ncumetă prelinsă" și sfârșitul este inevitabil: Cine va
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Holban), Editura Cronica, Iași, 2009; Faldurile nopții (cu o prefață de Ioan Holban), Editura Junimea, Iași, 2012. Alte volume publicate: Șevaletul (roman), Editura Boema, Iași, 1995; Podul de piatră (povestiri, cu o postfață de Nichita Danilov), Editura Junimea, Iași, 2004; Apocalipsa perpetuă (scenete, cu o prefață de Bogdan Ulmu), Editura Cronica, Iași, 2004. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Ștefan Amariței ar putea fi inclus în familia versificatorilor (neo)moderniști, vizionari, gnomici și ezoterici, cultivatori ai obscurității și ambiguității, ai figurilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dialectica unei nostalgii mai vechi a autorului produce acum reprezentări articulate pe schema revelației obscure, de cele mai multe ori escatologice. E un fel de a spune că palimpsestul poetic reface, trudit, aceeași obsesie fecundă: geneza alterată, convertită uneori pe loc în apocalipsă. Referentul este, și aici, mai degrabă livresc decât biografic: textul prelucrează nu atât senzații proprii, cât resurse livrești dintre cele mai diverse, de la Noul și Vechiul Testament la cărțile marilor mistici (în special San Juan de la Cruz ori Tereza de Avila
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sortit să se prefacă râuri" (Verbul mut). În general, o serie reprobabilă de "leșioase trupuri ascunse", apăsate de păcate grele, "în hrubele întunecate ale morții" nocturne. De departe, cea mai înspăimântătoare este tot fiara veninoasă, Demonul om născut sub zodia apocalipsei: Din pântecul de mamă poale-n brâu,/ demonul făt iese în lumină,/ vânăt de ciudă se răspândește în lume/ A scăpat de înec la botez/ Nici dumicatul, îmbibat cu alcool,/ nu-i stă spre moarte în gât/ Acum așteaptă pieirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dans al dorinței de căutare" (subl. aut.). Cuvântul (perceput de multe ori, în manieră argheziană, ca un amețitor pharmakon) își expulzează partea întunecată, într-o similidemonie semantică prin care sunt cuprinse inclusiv otrăvurile cărnii. Efectele sunt verificabile inclusiv într-o Apocalipsă, în gamă minoră determinată de ineficiența discursului amoros: "Vorbele tale o, vorbele tale!/ microbi agresivi, tinctură de iod peste/ răni neînchise, peste carnea mea jupuită./ Se apropie ora, ora-i propice,/ plumbul clocotește-n cuptoare, mercurul/ în eprubete pulsează, athanorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Câine de Veghe; o Apariție în timpul unui ritual executat de micul soldat cu "somnul plin de spasme", asaltat de păsările aruncate prin vântul-abis și cu gleznele prelungi, transparente linse de animalele uscate de vânt; coborârea Îngerului negru, teribilul vestitor al apocalipsei ("strigându-mi cu gură de ură că nu, dar nu, că nimic nu se mai poate face, că dacă Totul a fost viu, iată, acum nimic nu mai este viu, că o nouă pace va fi acum și un nou
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce populează, coborât parcă din gravurile Evului Mediu, neobositele, sfâșietoare lamentații aruștiene, funcționând ca un fel de dublet zoomorf pentru personajele de prim-plan. Pentru că protagoniștii adevărați sunt ceilalți, sunt oamenii de hârtie ale căror întunecate revelații mărturisesc o eternă apocalipsă. Toți actanții textuali (precum, bunăoară, Nebgrohd, "zeul mic și taciturn", cu dinții verzi și "caninii mai ascuțiți decât Blestemul și coamele tigrilor", Călărețul albastru, "cel ce călătorește printre amintiri vii ca rănile", oamenii-îngeri triști, drapați în întuneric, Ucigașul sumbru, cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tensiunilor poetice (dar și poietice, precum în cele mai eficiente neurotonice) sunt divergente. În genere, s-ar spune totuși că scriitorul împrumută din inflexiunile vocii unui poeta vates ce anunță, uneori mimat profetic, alteori de-a dreptul disperat sau patetic, apocalipsa generalizată ca simplu reflex pentru extincția proprie, singura care îl interesează cu adevărat: "imediat vor defila prin fața mea/ clapele pianului,/ mașinii de scris, nu vor să-mi spună,/ voi vedea lumea albă, lumea neagră,/ mai bine decât în fața televizorului mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
solitudini: " Din pieptul plin de înalt al cerului,/ răsare timid în fiecare primăvară a omenirii,/ sfânta floare a Nebuniei.// Singurătatea divină și singurătatea umană,/ două ecuații descriind aceeași căutare". Mai sunt încă urme ale mai vechiului "Legământ scris la masa apocalipsei și a depresiei" și în Pe țărmul nebuniei tale. Sau ecouri ale suferinței care i-a transformat autorului viețuirea într-un Mister sinistru: Viața este acea amuletă blestemată/ a destinului meu/ care, atârnată de membrele materiei,/ face totul să palpite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Daniel Monsieur Le Best Daniel! este, într-adevăr, cât se poate de fericit... Referințe critice (selectiv): Marin Mincu, Eseu despre textul poetic II, 1986; Florin Mugur, Schițe despre fericire, 1987; Traian T. Coșovei, Pornind de la un vers, 1990; Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, 1993; Radu G. Țeposu, Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, 1998; George Bădărău, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 1999; Gheorghe Grigurcu, Poezia română contemporană, 2000; Ion Bogdan Lefter
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de proză: Nevasta lui Hans, Editura Moldova, Iași, 1996; Tălpi, Editura Polirom, Iași, 2004; Mașa și Extraterestrul, Editura Polirom, Iași, 2005; Ambasadorul invizibil, Editura Polirom, Iași, 2010. Cărți de pamflete, eseuri și portrete literare: Urechea de cârpă, Editura Boema, 1992; Apocalipsa de carton, Editura Institutul European, Iași, 1995; Capete de rând, Editura Paralela 45, Pitești, 2006; Portrete fără ramă, Editura Tracus Arte, București, 2012. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN Clubului European. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut (1980
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lume care pare că încearcă totuși să se elibereze de mai vechile obsesii. Din recuzita ce l-a consacrat în primele volume, poetul mai păstrează, ce-i drept, o serie de imagini, procedee (în special antropomorfizarea elementelor) și figuri emblematice "apocalipsa declanșată pe străzi", fantoșele abandonate pe trotuar, Manechinele dar numai pentru a le reliefa contururi ori semnificații noi (așa cum se întâmplă, spre exemplu, cu Povestea micuțului Hans și Tânguirea micului Hans, Daniel: Pleoape închise) sau pentru a sugera continuitatea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un gât retezat,umbra neagră a soarelui, lățită peste un Iași aproape mortificat, "mormintele ridicându-se în picioare/ și sprijinindu-se de cârje"), fie pe reculul căutat nu atât ca răspuns în fața agresiunii universului însemnat, ca de obicei, în culoarea apocalipsei, cât ca reacție autoimună. De altfel, în special în ultimul ciclu al cărții, Mulțimea vidă, se înmulțesc vocabulele care detaliază simptomatologia actantului din cea mai recentă carte a lui Nichita Danilov: oboseala din ce în ce mai mare, începutul de inerție, convertirea în automat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
până la urmă eroică, Ovidiu Nimigean pare a-și fi găsit adevărata identitate poetică, o identitate construită tocmai pe principiul rupturii, al dizolvării. Căci "Aici, în locul fără dimensiuni, ființa mea se destramă pentru a se recompune"... Referințe critice (selectiv): Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, 1993; Al. Andriescu, în "Convorbiri literare", nr. 4, martie 1994; Mircea A. Diaconu, în "România literară", nr. 20, 1994; Radu Andriescu, în "Timpul", nr. 2, 2000; Romulus Bucur, Poeți optzeciști (și nu numai) în anii '90, 2000; Ion
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
geneza universului (Cosmogonia, Muzica, Miracol), apoi debutul (Istorie, Pâră, Criză) și, în fond, schița întregii istorii a umanului cu momentele ei evolutive percepute drept paradigmatice din perspectiva creștinismului, cu figurile emblematice și schemele ritualice bine cunoscute, de la facerea femeii la apocalipsă, de la turnul Babel și arca lui Noe la întruparea și crucificarea lui Iisus (Noe, Scara, Mesager, Cain, Abel, Lilith, Isaac, Cădere, Sodoma I, Sodoma II, Ofrandă, Epilog). Teme dificil de abordat, cu atât mai mult cu cât formula psalmodică pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
eseuri în presa locală și națională. Cărți de poezie: Pornind de la zero, Editura Junimea, Iași, 1985; Zodia nopții, Editura Cartea Românească, București, 1994; Piatră de încercare, Editura Junimea, Iași, 1995; De dragoste și moarte, Editura Helicon, Timișoara, 1996; Intrarea în apocalipsă (ediție bilingvă, română și franceză), Editura Cogito, 1997; Arta nostalgiei (poeme cuantice), Editura Cartea Românească, 1997; Întotdeauna ploaia spală eșafodul, Editura Axa, Botoșani, 1997; Clipa zboară c-un zâmbet ironic, Editura Dyonisos, Craiova, 1999; Dintr-o haltă părăsită, Editura Augusta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 2011. Volume de eseuri: Spiritul universal al culturii române, Editura Cronica, Iași, 2002; Cultura română în dialog cu universalitatea, Editura Cronica, Iași, 2005. Volume de interviuri: Francofonia o punte a sincerității, Editura Cronica, Iași, 1996; Cămașa lui Hristos și apocalipsa roșie, Editura Vasiliana, Iași, 2010; Balada sărmanului pescar (poveste din mările sudului) (în colaborare cu Traian Mocanu), Editura Cronica, Iași, 2010. Însemnări de călătorie: Mexicul tărâmul de basm al poeziei, Editura Dacia, Cluj, 2003; Trei Râuri și un ocean de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se arată/ în ochiul tău ca solzii triști/ pe care scriu ca o erată/ un decalog de navetiști.// Se beau paharele-ntre ele'n/ alcoolic cor și heruvimi/ rup țuicii de la gât mărgele/ spre lauda dragii prostimi.// Astfel se naște apocalipsa/ din setea unei alte alme/ ducând prin fum și chiu elipsa/ spre vinurile reci și calme". Numeroase texte de maturitate artistică ale lui Valentin Talpalaru păstrează, ca și aici, pecetea demnă a obiectivării, a detașării (auto)ironice, pe care o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1983; Marin Mincu, Eseu despre textul poetic, vol. II, 1986; Al. Cistelecan, în "Familia", nr. 6, 1987; Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. IV, 1989; Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, 1993; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, 1998; Ion Roșioru, în "Convorbiri literare", nr. 8, august 1999; George Bădărău, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 1999; Al. Cistelecan, Top ten (Recenzii rapide), 2000; Nicolae Leahu, Poezia generației '80, 2000
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ar limita să le perceapă în ceea ce ele au specific, adică localizate, repuse în contextul lor cronologic și în spațiul lor geografic și social? De pildă, a asimila, cum o face istoricul american Norman Cohn, în ultimele pagini din Fanaticii Apocalipsei, instituirea regimului nazist cu marile puseuri mesianice de la sfîrșitul Evului Mediu poate, fără îndoială, contribui la punerea sub o lumină sugestivă și a unui fenomen, și a celuilalt 7. Dar nu înseamnă și a risca să-1 pui pe fiecare alături de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
1965, Apa și visele, Librairie Jose Corti, Paris, 1968; Aerul și gîndurile, id., 1943; Pămîntul și reveriile repaosului, id., 1965; Pămîntul și reveriile voinței, id., 1968. 6. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bordas, Paris, 1969. 7. Morman Cohn, Fanaticii Apocalipsei, Juillard, Paris, 1962. Se cuvine, de altfel, să remarcăm că însuși Claude Levi-Strauss nu omite să acorde întreaga atenție "perspectivei istorice" în raport cu schemele antropologiei structuraliste. "Metoda structuralistă, scrie el (în De la miere la cenușă) nu se opune unei perspective istorice
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]