5,949 matches
-
o stinge în genunea cea adâncă. Ce? Când luna se strecoară printre nouri, prin pustii, Tu cu lumea ta de gânduri după ea să, te ații? Să aluneci pe poleiul de pe ulițele ninse, Să privești prin lucii geamuri la luminile aprinse Și s-o vezi înconjurată de un roiu de pierde-vară, Cum zâmbește tuturora cu gândirea ei ușoară? S-auzi zornetul de pinteni și foșnirile de rochii, Pe când ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? Când încheie cu-o privire
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tău stâng, În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng. Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec, Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nnec Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin. Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci Și umbra ta se pierde în negurile reci, De mă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și îi arătă sub un pom, singuratică pe lac, o lebădă albă cu gâtul lung scufundat în apă. Era o pasăre călătoare căreia țăranii îi ziceau pasăre dalbă. Samuraiul încuviință din cap. Asculta pufăitul lui Yozō care sufla în cărbunii aprinși. Se întrebă visător din ce țară venise pasărea aceea albă. În fiecare an, o dată cu venirea iernii, stoluri de lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în vale. Traversau oceanul venind din țări îndepărtate și necunoscute. La semnul lui Yozō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum că nu puteți pune capăt prigoanei creștinilor. Însă eu... sunt încredințat că putem șterge ura japonezilor față de creștini pe care voi le-ați trezit-o! Velasco strigă din toate puterile, uitând că de față erau și episcopii. Văzând obrajii aprinși ai lui Velasco, părintele Valente arboră același surâs compătimitor de adineauri. — Oare putem să le ștergem ura? Nu cred că va fi chiar așa de lesne. — De ce? Pentru că după atâția ani de zile trăiți în Japonia... mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Doamne, Te rog, nu Te lepăda de sufletul lui! Decât să te lepezi de el, Te rog, mai bine pedepsește-mă pe mine pentru păcatul lui!” Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza, și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și ca să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă și Eu să-i vindec.” Evanghelia după Luca, cap. 12, versetul 49: „Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins!” Evanghelia după Luca, cap. 22, versetul 42. Genpuku sunt haine care se îmbracă pentru a marca trecerea de la copilărie la maturitate a băieților. Vârsta la care are loc această ceremonie variază în funcție de perioada istorică între 12 și 16 ani. Pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
numele tuturor străzilor din Chicago pe care le știam, și, când nu-mi mai puteam aminti nimic, stăteam doar și ascultam. Și nu-mi amintesc de vreo noapte În care să nu se-audă nimic. Dacă puteam să țin lumina aprinsă nu-mi era frică să dorm, pentru că știam că sufletul n-o să mă părăsească decât pe Întuneric. Așa că, desigur, În multe nopți eram pe undeva unde puteam să țin lumina aprinsă, și atunci dormeam, pentru că eram mai mereu obosit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu se-audă nimic. Dacă puteam să țin lumina aprinsă nu-mi era frică să dorm, pentru că știam că sufletul n-o să mă părăsească decât pe Întuneric. Așa că, desigur, În multe nopți eram pe undeva unde puteam să țin lumina aprinsă, și atunci dormeam, pentru că eram mai mereu obosit și adesea foarte somnoros. Și sunt sigur că de multe ori am adormit fără să-mi dau seama - dar niciodată n-am adormit intenționat, și-n noaptea de care zic ascultam viermii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
afectat bombardamentul. E prea cald ca să ieși acum. Bănuiesc că nu-i nici o grabă. — Și cum Îți e, serios vorbind? — Bine. Cât se poate de bine. Nu. Vorbesc serios. — Sunt bine. Nu pot s-adorm dacă n-am o lumină aprinsă. Asta-i singura problemă. Am și zis că poate era mai bine să-ți facă o trepanație. Nu-s eu doctor, dar la asta mă pricep. — E, și ei s-au gândit că-i mai bine să-mi facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lase să vedem (măcar) procesul de producție, ne obliga să stăm într-o încăpere cu destinația de club, pe timpul celor 6 ore de practică zilnică. Nu aveam voie să circulăm prin întreprindere (întreprinderea ar fi putut exploda de la o țigară aprinsă). Asistenta universitară, care ne însoțea, nu a mai venit să vadă cum decurge practica . La sfârșitul perioadei de practică, asistenta universitară a venit și a luat de la întreprindere, un document care confirma efectuarea practicii. În urma practicii, la facultate, am susținut
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
goi, curmături înguste în inima munților.” (Ion Simionescu) Munții, frumoșii munți În munți Octavian Goga (fragment) Voi, munților mândri, moșnegi cununați Cu stelele bolții albastre, În leagănul vostru de codri și stânci Dorm toate poveștile noastre. Alături de șoimii cu ochii aprinși, Din tainica voastră dumbravă, Se-nalță-ndrăznețe-n lumina din cer Și visele noastre de slavă. Munții Carpați Citiți textele: „Carpații intră pe la nord în România ca niște munți sălbateci și întunecați. Vin strânși legați în lanțuri înguste, paralele, înalte până la 2000 metri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
însă, ușor, ce suflă veșnic dinspre apus și umple cu răcoare văile largi ale Bistriței, precumpănea arșița ucigătoare a aerului înflăcărat și ne dădea putința de a merge, sprinteni încă și scutiți de sudoare, prin noianul de foc al văzduhului aprins. De după perdeaua înaltă de brazi, Bisericanii, pe care îi părăsisem, se iveau pe dreapta în răstimpuri privirilor noastre, cu turnurile lor scânteietoare de lumină și cu cingătoarea lor puternică de ziduri pe stânga, largul văii gemea sub belșugul greu al
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
am rătăcit în seara blândă, umplându-mi brațele de floare învăpăiată și plăpândă. Și m-am întors într-un târziu, departe câmpul rămânea, atât de singur și pustiu în urma mea. Dar când acasă-am încercat să-i strâng într-un aprins buchet, toți macii mei s-au scuturat ca niște lacrimi pe parchet. Cerințe: 1. Memorați versurile. 2.Găsiți cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv în text. 3.Completați expresiile: roșu ca..................... albastru ca..................... alb ca........................... fierbinte ca.................. 4 Introduceți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
moartă! Dor îl mână, griji îl poartă, Domnul știe! Poți acum să-l vezi mai bine: E femeie, o sărmană, Strâns la piept în scutec ține Un copil; și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșul soare, Și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe-o pajiște săracă Pune-odorul ei. Din mână Saltă cumpăna bătrână Și se pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Fără vreo ceartă sau explicație, am Început să ne neglijăm unul pe altul. Cumva am rămas prieteni, asta Însemnând că puteam frecventa aceleași petreceri salutându-ne cu un sărut prefăcut pe obraz. Astfel, am evitat să devenim subiect de bârfă aprinsă. Eram, cel mult, un subiect de bârfă de duminică după-amiaza. Apropo, un prieten mi-a spus de curând că Stefan suferă de o mare și paralizantă depresie, lucru care m-a Întristat. Ce e și mai rău, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
distincție a pălit În ochii lui Roxanne și-ai lui Dwight când au Încercat butoanele de pe panourile de lângă pat, omniprezenta instalație din hotelurile chinezești. Au apăsat În mod corect pe butoanele pe care scria „lumină“, „televizor“, „stereo“. Luminile au rămas aprinse, televizorul negru, iar radioul mort. — Ăsta e hotel de 4 stele? se enervă Roxanne. E o magherniță. Din cauza descrierii orașului Lijiang ca fiind „istoric“, „retras“, „așezat la poalele dealurilor tibetane“, Roxanne Își imaginase că urmau să stea Într-o vilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În drum? le strigă Marlena Înapoi. Ne cerem scuze. Nu am știut... Femeia și echipa ei de filmare ieșiră de sub streașină și alergară spre ei. Cei doi cântăreți În costume se apropiară și ei, bărbatul având În mână o țigară aprinsă. Nici o problemă, nici o grijă, spuse femeia pe un ton plin de amabilitate. Sunteți din UK? Toți trei? —Din America, SUA, toți trei, răspunse Harry. Arătă apoi spre el, Marlena și Esmé. —San Francisco. —Ce frumos! spuse femeia. Și apoi traduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu vârfuri Înflorite, albe. Pe stânga, erau câmpuri aurii de rapiță, iar lângă ele, livezi de arbori de cauciuc cu frunze portocalii, roșii și cafenii. De ambele părți ale șoselei, era o explozie de vegetație: mănunchiuri de lantana În culori aprinse și trandafiri japonezi roșii-purpurii cu florile larg deschise În formă de trompetă, de parcă ar fi salutat acea după-amiază perfectă. O după-amiază perfectă irosită pentru Harry și Marlena. Autocarul intră pe o porțiune de drum neasfaltat, foarte accidentat, moment În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fața invadată de căldură. Era surprinsă. Câtă pasiune, căldură... fum? Harry scoase un țipăt, sărind ca ars din pat și trăgând-o și pe Marlena după el pe podea. Plasa de țânțari În formă de con se atinsese de lumânarea aprinsă și acum arăta ca un brad de Crăciun nins În flăcări, plasa albă fină transformându-se Într-o rețea Înnegrită de cârcei și modele În formă de grilaj dansând Înnebunite. Marlena se ridică Împleticindu-se, dădu ușa la perete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
slab luminată, dând impresia unui amurg nesfârșit. Dar chiar și În această lumină slabă puteau vedea plante cu aspect ciudat. Heidi a remarcat Întâi o culoare, un roșu puternic, ca de cauciuc. Plantele semănau cu niște banane de un roșu aprins, și creșteau În solul spongios, adânc, Între rădăcinile unui copac găunos. —Uite, ce roșu - aprins, aproape fluorescent, spuse ea. Moff se Întoarse și văzu ce găsise. Apropiindu-se, lui Heidi i se tăie răsuflarea și se rușină numaidecât. Proiectilele aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
chestie de ultim moment, spuse Dwight. Au recunoscut apoi că aveau nevoie unii de ceilalți. Nu știau la cine vor apela În caz de urgență sau dacă vor avea nevoie de alinare În cazul În care situația se Înrăutățea. Buștenii aprinși aruncau licăriri sperioase pe fețe. În primele zile ale exilului lor, discutaseră despre posibile variante de a pleca din Locul Fără Nume. Pe măsură ce șederea lor neplanificată se prelungea, se frământau Întrebându-se cum vor fi salvați. Cât timp malaria făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ți pustiască țara, să-ți dărîme cetățile, și nimeni să nu mai locuiască în ele. 8. De aceea, acoperiți-vă cu saci, plîngeți și gemeți; căci mînia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. 9. " În ziua aceea, zice Domnul, împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămîne încremeniți, și proorocii uimiți. 10. Eu am zis: "Ah! Doamne, Dumnezeule! Ai înșelat în adevăr pe poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
dealurile se clatină! 25. Mă uit, și iată că nu este nici un om, și toate păsările cerurilor au fugit! 26. Mă uit, și iată, Carmelul este un pustiu, și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului, și înaintea mîniei Lui aprinse!" 27. "Căci așa vorbește Domnul: "Toată țara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot. 28. Din pricina aceasta, țara este în jale, și cerurile sus sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărît lucrul acesta, și nu-Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănîncă țara de la un capăt la altul; și nimeni nu-i lăsat în pace. 13. Au semănat grîu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos." "Să vă fie rușine de ce culegeți, în urma mîniei aprinse a Domnului!" 14. "Așa vorbește Domnul despre toți vecinii mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: "Iată, îi voi smulge din țara lor, și voi smulge casa lui Iuda din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
este nici un loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nici o scăpare pentru povățuitorii turmelor. 36. Se aud strigătele păstorilor, și gemetele povățuitorilor turmelor, căci Domnul le pustiește locul de pășune, 37. și colibele cele liniștite sunt nimicite de mînia aprinsă a Domnului. 38. El Și-a părăsit locuința, ca un pui de leu vizuina, așa că țara le este prefăcută în pustie de urgia nimicitorului și de mînia lui aprinsă. $26 1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]