26,366 matches
-
când înjură, înjură în franceză. Complet atipic. La noi în fișe figurează ca Dansatorul din Nantes. — De ce? — Prea vrei să știi multe. Când îmi spui sursa ta, îți spun și eu sursa poreclei. — Am o veste proastă: n-o să mai apuce să fie francez pentru c-o să moară. Duminică, 13 mai. — Până atunci, mai e destul. Sună-mă pe 12, să-mi amintești. — Poți să pui un băiat de-ai tăi pe urmele lui? Punem și noi un reporter de investigații
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și încearcă să încheie convorbirea: Rămânem în contact. — Stai puțin, îl oprește Clovis. Știi și cum o să moară? — Pe neașteptate, îi citește Gérard din carnețel. — Mersi pentru pont, mai spune inspectorul și închide. Gérard închide și el telefonul și se apucă să și scrie textul cu care va intra în direct, la ora 11. E ora 9.40. Lionel se trezește de-a binelea. Se spală în dorul lelii, se îmbracă în dorul lelii, mănâncă în dorul lelii. Nu face ordine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
asta. Aveți un noroc... — La cât a scăzut prețul barilului de petrol, e de înțeles, încearcă Lionel s-o scuze pe nevasta șeicului. — Intrați, vă rog, îl îmbie secretara, zâmbindu-i din tot botoxul. În timp ce Lionel intră în cabinet, secretara apucă să-i spună profesorului, prin interfon: — Laurent, în sfârșit, un client! Să nu-l ratezi și pe-ăsta, că te părăsesc. Profesorul abia apucă să ascundă într-un sertar culegerea de sudoku pe care o cosmetiza de la prima oră, că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vă rog, îl îmbie secretara, zâmbindu-i din tot botoxul. În timp ce Lionel intră în cabinet, secretara apucă să-i spună profesorului, prin interfon: — Laurent, în sfârșit, un client! Să nu-l ratezi și pe-ăsta, că te părăsesc. Profesorul abia apucă să ascundă într-un sertar culegerea de sudoku pe care o cosmetiza de la prima oră, că Lionel e în fața lui. — Luați loc domnule... se oprește el, privindu-l interogativ. — Frunza, îl ajută potențialul pacient. Lionel Frunza. — Cu ce față vă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
domnule inspector, dar nu trebuia să vă deranjați. Nici un deranj, că de-aia suntem plătiți. Dar am și eu o rugăminte. — La câte-ați făcut pentru mine... spune Lionel, care începe să se îndoiască de nemurirea lui. — De când s-a apucat dobitocul ăla de Gérard Clément să-ncerce să te salveze, de fapt să-și salveze ratingul de rahat, m-am trezit că șefii mei de la Paris vor să facă o anchetă asupra morții lui Kiril... Care n-a existat, îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spune trist Lionel. Și pentru mine. Directorul îi semnează cererea. — Ești surmenat, muncești prea mult. Profită de zilele astea libere. Ieși și tu la aer curat, du-te la pescuit. Menajează-te, vin vremuri grele. — Păcat că n-o să le apuc. Vă mulțumesc, domnule director. — Să nu uit, luni primești cetățenia franceză? — Așa e vorba. — Să-mi amintești să-ți măresc salariul. De ce, o să fiu mai competent? Nu, dar orișicât... Ești francez, e altceva... Lionel iese. E ora 13.10. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel își ia caietul și iese. E ora 14.59. Lionel intră în anticamera notariatului maestrului Marcel Rioret. Liliane îl întâmpină profesional: — Lionel, ce-i cu tine? — Am o întâlnire la ora trei cu domnul notar. — Știu. Ce te-a apucat? Să nu-mi spui c-ai venit să-ți faci testamentul! — Am ce să las, dar n-am cui să las. M-am gândit să fac o fundație. Introdu-mă la domnul notar, nu-mi place să întârzii. Liliane apasă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de pe piciorul valid. Foarte îndatoritor, Jean întreabă: — Trena să v-o punem la pachet? Te rog frumos, răspunde demnă Liliane. Lui Lionel piciorul fetei îi trezește o dorință nefirească, pe care și-o exteriorizează imediat: — Meștere Robert, nu știu ce m-a apucat așa, dintr-odată, dar îmi vine să dansez. Ai putea face rost de o orchestră live? — La ora asta? se sperie șeful de sală. Dacă nu poți, nu poți. Asta e. — Eu n-am zis că nu pot, dar chiar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scuză Robert. Lionel trage fața de masă și se șterge cu ea pe picioare. Toate farfuriile, tacâmurile și paharele se răspândesc pe jos. Trezit din letargie și încurajat de gest, Robespierre începe să alerge ca nebunul prin restaurant, încercând să apuce colțurile fețelor de masă. Deși e beat criță, de câteva ori insistențele lui dau roade. Câțiva picoli aleargă după el, accentuând dezastrul. Robert își ia inima în dinți și-l întreabă: — Pot îndrăzni să vă aduc nota de plată? — Poți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
au avut copii, așa că a înfiat blocurile la parterul cărora a locuit și a funcționat ca portăreasă. Are 80 de kilograme, în viu, dimineața și 82 seara, înainte de culcare. Nu se cântărește niciodată - o deprimă. Lionel îi deschide. Înainte să apuce s-o blocheze, Agnès e în garsonieră. Închide ușa în urma ei și-i spune: — Domnule Lionel, nu m-așteptam la atâta nerecunoștință din partea dumneavoastră. Eu, care... despre dumneavoastră... cu oricine am vorbit... Zău, nu m-așteptam. E grav. — Ce s
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de pe gât. Nu trebuie uitat nici Ahmed, care-l ține de braț pe politician, al cărui simpatizant a fost de pe vremea când acesta era troțkist pe față și frontist prin spate. Ahmed poartă un costum gri, pe care n-a apucat să-l ajusteze, drept care pantalonii i se opresc deasupra șosetelor. Dar nimeni nu observă pentru că Ahmed nu poartă șosete. Poziția lui în rândul întâi se explică prin insisten țele lui madame Agnès, devenită, retroactiv, membră fondatoare a ONG-ului. Mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o descopere ei pe Jana tocmai la Agigea și să-i smulgă mărturisirea că, pentru ea, el a fost Fred Astaire, ăsta da, profesionalism! În cadru intră însă brusc un bărbat care-i trage o pereche de palme Janei, o apucă de-o aripă și o scoate din cadru. Emisiunea e întreruptă de un calup de publicitate. Lionel stinge televizorul. E ora 11.00. Conform desfășurătorului, mărșăluitorii ajung în locul unde urmează să fie dezvelită statuia imigrantului necunoscut. Sunt mai multe televiziuni
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de publicitate ține doar douăsprezece minute și asta nu pentru că așa cer normele, ci pentru că nici Lionel nu mai e ce-a fost. Mai e și beat pe deasupra: se știe că șampania moleșește. Când se revine în direct, telespectatorii mai apucă să vadă o jumătate de sân, în timp ce Liliane își pune sutienul. Stau amândoi pe marginea saltelei. Văd viața în roz - încă nu și-au pus ochelarii. — Acum pot să mor ferice, îi spune Lionel, exacerbând frustarea telespectatorilor de sex bărbătesc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Trebuie să se țină de cuvânt! O mai sărută o dată pe Liliane. De data asta, scurt. Fata îl privește ca pe un nebun. Dar n are timp să-l analizeze pentru că pierde trenul. Lionel n-o lasă să iasă. A apucat să se uite de jur-împrejur și să vadă pustiul din casă. E clar: nu așa se primește un musafir. Mai ales pe Doamna Moarte. Surescitat, o roagă pe Liliane: Nu pot s-o primesc așa, e de neam prost. Îndeplinește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
gata să-l răstoarne pe Patrick, care tocmai îl împușcă pentru a treizeci și șasea oară pe Robespierre. Lionel, care pregătise un frumos bacșiș de zece euro pentru Didier, strigă după el: — Așteaptă! De ce te grăbești? Să nu ne confunde, apucă să-i răspundă picoloul înainte ca liftul să se prăvălească spre parter. Lionel îl salută pe Patrick - pe care nu știe de unde să-l ia - și închide ușa. Începe să aranjeze decorul pentru marea vizită. Trage masa în mijlocul camerei. De-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
central că nu e băgată În seamă de conducerea teatrului pe care l-a slujit cu succes, timp de 63 de ani. E dreptul ei. Dreptul meu e acela de a-i căina pe actorii, la fel de mari, care n-au apucat vîrsta asta ; și de-a o da ca exemplu pe marea Aura Buzescu care, după pensionare, s-a automarginalizat, refuzînd să mai urce pe scenă. CÎți directori de teatru din ultimele decenii Înțeleg, ceea pînă și eu am Înțeles, că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dat superlativului un Înțeles.[...] Ar mai exista o pricină, pentru care procedez cu foarte multă prudență În folosirea termenului : prea Își bat joc de el cronicarii sportive și redactorii unor publicații, utilizîndu-l prostește...” Sincer să fiu, și pe mine mă apucă tremuratul cînd văd, pe micul ecran, titlul emisiunii numită GENIALI. Cine-s genialii? Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Al. Arșinel, Draga Olteanu, Florin Piersic etc. Cumplit! Ce confuzie se sădește În rîndul telemanilor fără cultură & personalitate! Ce analfabetism tronează În mass-media
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
excepțională a hîrtiei pe care artistul și-a scris lucrarea de examen). Nu mai are voie decît scenografie și actorie; tot e bine, am zice noi azi, după ce am citit și auzit atîtea grozăvii legate de anii sociologismului vulgar. Mai apucă, În epoca realismului socialist (după 1948), să semneze scenografii, ori să joace, la/În spectacole cu texte importante: Toți fiii mei de A. Miller, Mizantropul, Othello; dar talentul său e obligat să se și irosească pe drame anacronice, de autori
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
după cum se vede, nu vă pricepeți mai deloc”. Cu toate acestea, personajul Cehov, par Vișniec, are teoria lui, clasică:„Evitați predicile deghizate! Cu cît sunteți mai vizibil ca autor, cu-atît personajul e mai șters...” Și morala: „Nu trebuie să vă apucați de scris, decît dacă vă simțiți...rece ca gheața!”. Chiar așa? Anton Pavlovici, recent personaj de post-modernism, te ții de farse?!... Am citit puține comentarii asupra textului semnat de Matei Vișniec Nina sau fragilitatea pescărușilor Împăiați. Și nu-nțeleg de ce
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
virtuali, cu arcanul. Și nu ar opta pentru un fătălău tomnatec, care, pînă și el se sperie și fuge... La fel am gîndit și distribuția pentru prima variantă a Nopții furtunoase: Zița nu e atrăgătoare, de asta Țircădău s-a apucat de băut, iar familia Îi caută, cu disperare, un nou soț. Ei bine, „sacrilegiul” meu regizoral a găsit, recent, un punct de sprijin Într-o mai veche montare a marelui director de scenă Ion Sava: pentru Scorpia Îmblînzită a marelui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
odată cu Pătrășcanu, n-ar fi suportat tortura și, prin 1952 ar fi murit În Închisoare. Ar fi fost reabilitat În 1967 și ar fi devenit erou național În 1968”. Ce sfîrșit (virtual) palpitant! Sau poate, mai bine că n-a apucat comunismul: acum e erou internațional! Văd cartea unui dramaturg de raft doi și nu mă miră că e voluminoasă, deoarece pentru respectivul importantă a fost mereu, cantitatea. Alături, În raftul librăriei, descopăr și o carte despre dramaturg, scrisă chiar de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pămînt, pe apă, În aer, prin toate colțurile lumii un om atît de prudent, atît de precaut, să fie călcat de o mașină, pe trecerea de pietoni! Fiindcă amicul Candid Stoica e atît de hulit de unii, deoarece s-a apucat să scrie teatru, fac un exercițiu de memorie și reamintesc nume de comedieni români care-au „comis” piese: Radu Stanca, Sorana Țopa, G. Ciprian, Ion Lucian,Dumitru Furdui, Ion Omescu, Mircea Ipate Mareș, Paul Ioachim, George Bănică, Ovidiu Moldovan, Rodica
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
diferite, Între care trebuia să fugim ca disperații, ca să nu Înceapă fără noi. Zilnic, discuții asupra montărilor vizionate. Masa și, la ora 24, culcarea. Dimineața, la ora 8, trezirea. Șapte zile teribil de obositoare, dar minunate, sub aspect profesional. Am apucat să mă plimb abia În a opta, după terminarea competiției... Am văzut lucruri interesante, am cunoscut oameni importanți, am Învățat să fac și un altfel de teatru. Mi-au plăcut teribil cehii (Facerea lumii - montare excepțională, de umbre animate, În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
-ntorcea, fugea În Croația ș.a.m.d. Și fiindcă veni vorba, printre altele, de Learul lui Șerban cu Mariana Mihuț, mi-a spus Costache că și Zholdak visa unul cu...Plisețkaia! Ți-e și frică să-ntrebi dacă va mai apuca vreun bărbat, rolul... O trupă din China vine la festivalul de la Sibiu cu un spectacol de marionete În care se folosește o tehnică veche de 2.000 de ani! Nu mă impresionează acest detaliu: În fond, și noi jucăm un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
vorbi, fiindcă nu-s futurolog, nici profet mincinos... Revista ComunIQue: Cum vedeați Răsăritul Înainte de 1989? Bogdan Ulmu: Răsăritul (precizare importantă: de soare) a fost, pentru mine, Întotdeauna, unul dintre cele mai frumoase și emoționante momente ale zilei. Deși, recunosc, Îl apucam cam rar...Și acum, cînd am șansa să-l prind, Îmi provoacă aceleași impresii... Revista ComunIQue: Ce sentimente și ce presimțiri vă produce avalanșa nonvalorii și a kitsch-ului? Bogdan Ulmu: Nonvaloarea & kitschul nu-s de mîine, nici de azi
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]