3,560 matches
-
de dorința de a-și cunoaște Tatăl"716) Niculina este un personaj "proteiform care își conține opusul", simbolizând în aceeași măsură "frumusețea, tinerețea, bătrânețea, golul și moartea", personaj care reface "starea paradisiacă, grație unei imaginații mistuite de mituri și teologii arhaice"717. Existența de camuflaj a cuplului Laurian-Niculina explică eșecul lui Eusebiu Damian în a-l găsi la vreunul din oficiile stării civile; nunta lor nu este în acest univers terestru; ei înșiși nu aparțin acestei lumi, vin doar să-l
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se și făcu țărână"796. Darul primit de împărat aduce în discuție cartea lui Marcel Mauss ("unul dintre cei mai erudiți și modești savanți ai vremii sale"797, după cum îl numea Eliade), dezbatere a complexei problematici a darului în societatea arhaică și modernă. În Introducerea la Eseu despre dar sunt reproduse câteva strofe dintr-un foarte vechi poem scandinav, ale cărui idei principale sunt: a) "cei care își fac reciproc daruri/ sunt mult timp prieteni/ dacă lucrurile reușesc să ia o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înapoiat în mod obligatoriu", forța care există în obiectul oferit, forță "care îl determină pe cel ce primește să întoarcă la rândul său darul"799, schimbul constant de materie spirituală incluzând lucrurile și oamenii fac ca în societățile trecute sau arhaice, să nu existe cadou pur, act liber și gratuit în a dărui. Deși regimul schimbului este diferit, această concepție a obligativității întoarcerii cadourilor există și în societatea modernă din zilele noastre, e deci un mecanism spiritual care funcționează. Societatea arhaică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
arhaice, să nu existe cadou pur, act liber și gratuit în a dărui. Deși regimul schimbului este diferit, această concepție a obligativității întoarcerii cadourilor există și în societatea modernă din zilele noastre, e deci un mecanism spiritual care funcționează. Societatea arhaică este un ansamblu de donatori și primitori: fiecare dăruiește și primește, actul donare - primire are o traiectorie circulară. Obiectul dăruit nu este neînsuflețit; chiar abandonat, el îi mai aparține proprietarului, astfel că acesta are influență (tradusă prin putere spirituală) asupra
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
i-l dau soldații - Ivan (un Ion rus) - cel mai răspândit, popular și frecvent nume de persoană la toate popoarele europene, în formele specifice fiecărei limbi 838 este o încercare de familiarizare cu sacrul, de umanizare a sacrului; conform ontologiilor arhaice, orice formă de viață începe să existe cu adevărat în momentul în care i se dă un nume839. Numele soldatului necunoscut găsit în apropierea unui sat din Ucraina "împânzită de partizani și de detașamente speciale admirabil camuflate"840 este pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ferestrele căreia nu se vede niciodată apusul soarelui, amănunt care "a constituit multă vreme o mare taină... O tragedie încheiată printr-o crimă, dar atât de misterios, atât de iscusit camuflată, că nimeni n-a putut bănui nimic"875. Mentalitatea arhaică traduce trecerea de la stânga la dreapta ca trecerea de la nefast, la favorabil (ideea este confirmată etimologic, cuvântul latin sinister, stânga, este etimonul cuvântului sinistru din limba franceză). Este drept ceea ce merge în aceeași direcție cu soarele; stânga merge în direcția
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
când urca Golgota este de origine incertă, având trei posibile surse: mitica budistă, posibila identificare cu Josephus Cartaphilus (aprodul lui Pontius Pilatus) sau cu Malchus, personaj din misterele religioase ale catolicismului medieval, sau, cel mai probabil, mit oriental despre peregrinii arhaici penitenți, trecut prin filtrul unei ideologii eclesiastice medievale 881. Dayan îl definește pe Ahasverus "un fel de anima mundi, de Spirit al Lumii", dar "mult mai simplu și mai profund. Pentru că, în realitate, Ahasverus poate fi oricine dintre noi. Pot
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în primul rând, la nivelul motivelor. În primul rând, în basmul oltenesc, Făt-Frumos nu trebuie să o caute pe Ileana Cosânzeana, căci ea este deja soția lui; el caută doar nemurirea. Apoi, finalul e în strânsă legătură cu concepția omului arhaic, despre pedepsirea depășirii limitei, despre legi și forțe mai presus de puterile omului, pe care "ești nebun de le-nțelegi", despre supunere la legea generală. Concepția e, de altfel, optimistă: moartea e integrare în spațiul cosmic și e aceeași pentru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mircea, Oceanografie, Editura Humanitas, București, 1991. Eliade, Mircea, Proză fantastică, Vol. I-V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, Solilocvii, Editura Humanitas, București, 1991. Eliade, Mircea, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Editura Humanitas, București, 2014. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 1992. Eliade, Mircea, 50 de conferințe radiofonice, 1932-1938, Editura Humanitas, București, 2001. Eliade, Mircea; Culianu, Ioan Petru, Dicționar al religiilor, Editura Humanitas, București, 1993
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în situația de a recupera o plenitudine pierdută prin intermediul unei triple probe de "ghicit" (...) e construită ca un mit, din constructele - stereotipurile - obișnuite ale miturilor și riturilor vechi, ancestral. E o structură literară modernă, întrețesută cu o profuzie de constituente arhaice, de către un autor pentru care orice mit este viu, "cărămizile" acestuia putând intra la rândul lor în edificiul altor mituri, iar acestea în altele - și așa mai departe, până la infinit, ceea ce demonstrează că, aici, timpul e ciclic, recurent, nu liniar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cărămizile" acestuia putând intra la rândul lor în edificiul altor mituri, iar acestea în altele - și așa mai departe, până la infinit, ceea ce demonstrează că, aici, timpul e ciclic, recurent, nu liniar" (pp. 126, 128). 25 Mircea Eliade, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Editura Humanitas, București, 2014, pp. 465-466. 26 Idem, Jurnal, vol. II, Editura Humanitas, București, 1993, pp. 319, 327, 328, 438. 27 Ibidem, p. 288. 28 Mircea Eliade, "Fragment autobiografic", în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Miller, Jr., Lincoln, 1972, p. 93, apud Wolfgang Iser, Actul lecturii. O teorie a efectului estetic, Editura Paralela 45, Pitești, 2006, p. 282. 59 Și pentru Eliade, literatura are rol soteriologic și existențial, pentru că "omul modern, ca și omul societătilor arhaice, nu poate exista fără mituri, recte fără povestiri exemplare" (Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 210). 60 Wolfgang Iser, op. cit., pp. 63-64. 61 Ioan Petru Culianu, Studii românești I, Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade, Editura Nemira
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 81. 392 Ibidem, p. 104. 393 Ibidem, p. 175. 394 Eugen Simion, "Postfață", la Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, pp. 210-211. 395 Elena Niculiță-Voronca, op. cit., vol. II, p. 447. 396 Analizând mentalitatea arhaică și istoria literară, Eliade observă că imaginilor, arhetipurilor (adică ceea ce este anistoric, suprapersonal, "etern" în om) le corespunde ceea ce găsești în orice personaj, dacă te ocupi de viața lui interioară. Originalitatea personajului constă în a povesti ce face el. (Mircea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care amenință cu eterogenitatea completă. În creștinism, ea este reprezentată prin Satan. La polul opus, religiile politeiste par să fie rodul unei logici eterogenizante. Ele apar, crede Lupașcu, în societăți și între indivizi cu actualizări puternic omogenizante, cum erau popoarele arhaice. Actualizarea omogenității declanșează în conștiințe potențialitatea unor zeități și forțe multiple aflate în spatele lucrurilor și fenomenelor, până la animism. Forța antagonistă va fi, de astă dată, o căpetenie cu putere omogenizantă, cum era Zeus sau Jupiter în mitologia greacă. Pornind de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Afloroaei, Ștefan, "Mircea Eliade. Disponibilitatea pentru interpretări alternative", în Analele Științifice ale Universității "Al. I. Cuza" din Iași, Filosofie, Tom XLIX, 2002. Afloroaei, Ștefan, "Posfață" la Dionisie Areopagitul, Despre numele divine. Teologia mistică, Editura Institutul European, Iași, 1993. AL-George, Sergiu, Arhaic și universal, Editura Eminescu, București, 1981. Andone, Irina, Farmec dureros. Poetica eminesciană a contrariilor, Editura Cronica, Iași, 2002. Aristotel, De anima. Parva naturalia, Editura Științifică, București, 1996. Bachelard, Gaston, Dialectica spiritului științific modern, vol. I-II, Editura Științifică și Enciclopedică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Studiu introductiv" la Lucian Blaga, Opere 8 (Trilogia cunoașterii), Editura Minerva, București, 1983. Teodorescu, Alexandru, Lucian Blaga și cultura populară românească, Editura Junimea, Iași, 1983. Tonoiu, Vasile, În căutarea unei paradigme a complexității, Editura IRI, București, 1997. Tonoiu, Vasile, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. Tonoiu, Vasile, "Studiu introductiv" la Ștefan Lupașcu, Experiența microfizică și gândirea umană, Editura Științifică, București, 1992. Underhill, Evelyn, Mistica, Editura "Biblioteca Apostrof", Cluj, 1995. Veihinger, Hans, Filozofia lui "ca și cum", Editura Nemira, București
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica În pregătire: Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne 1 Sergiu Al-George, Arhaic și universal, Editura Eminescu, București, 1981, capitolul 3. 2 Teodor Dima, "Comentarii la "Cunoașterea luciferică"" (I), în Analele Științifice ale Universității "Al.I. Cuza" din Iași, Filosofie, Tom XXXVIII, nr. 1-2, 1992, p. 17. 3 Ioana Lipovanu, Un menhir. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ale sale, p. 77. 538 Ibidem, p. 60. 539 Cf. Petru Ioan, Lucian Blaga în orizontul unei logici paradisiace, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2005, pp. 61-65. 540 Alexandru Surdu, Confluențe cultural-filosofice, Editura Paideia, București, 2002, p. 185. 541 Sergiu Al-George, Arhaic și universal, p. 201. 542 Ibidem, p. 202. 543 Ibidem, p. 203. 544 Wilhelm Dancă, Mircea Eliade. Definitio Sacri, Editura Ars Longa, Iași, 1998, p. 264. 545 Sergiu Al-George, op. cit., p. 204. 546 Ibidem, p. 205. 547 Ibidem. 548 Ibidem
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
128. 552 Ibidem, p. 129. 553 Mircea Eliade, "Mefistofel și Androginul", apud Ibidem, p. 130. 554 Ibidem, p. 129. 555 Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 131. 556 Ibidem, p. 154. 557 Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 325. 558 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1992, p. 13. 559 Ibidem. 560 Ibidem, p. 14. 561 Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, Editura Humanitas, București, 1992, p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
eds.), Environmental Philosophy, Open University, Milton Keynes, 1983. Thompson, Janna, 1990, "A Refutation of Environmental Ethics", în Environmental Ethics, 12, pp. 147-160, 1990. Tompkins, P., C. Bird, The Secret Life of Plants, Harper and Row, New York., 1973. Tonoiu, Vasile, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. Toulmin, Stephen, Cosmopolis - The Hidden Agenda of Modernity, Free Press, New York, 1992. Van DeVeer, Donald, "Interspecific Justice", în Inquiry, 22, 1979, pp. 55-70. Varner, Gary E., In Nature Interest's? Interests, Animal
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
metodologice din câmpul disciplinelor socio - istorice, precum și rezultatele lor cele mai semnificative, în schema lor structurală și în expresia lor concret - istorică, metamorfozele care au jalonat o traiectorie singulară: de la religiosul primitiv la religia ieșirii din religie." (Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, pp. 377-378). 177 David Abram, "A More-Than-Human World", în Anthony Weaton (ed.), An Invitation to Environmental Philosophy, Oxford University Press, New York, Oxford, 1999, p. 22. 178 Printre lucrările reprezentative menționez literatura din
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
triumfă Ondine, emoționată. "Avea o seninătate care însenina", ar zice Nietzsche. Aici voiam s-ajung, la ideea femeii ca far: nu costumul de lumină purtat de ea, nu rolul jucat, ci chipul ei adormit și sânii dezveliți după moda Cretei arhaice sunt albia luminii. Neumbrită de gesturi și atitudini de circumstanță, în somn frumusețea omului își atinge zenitul; somnul e seninătatea ce lasă să transpară cel mai bine splendoarea. Numai îmbătat criță de ea Picasso a reușit să găsească minunățiile transpuse
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
același dacă, în locul fiecărui oștean înarmat din pântecul lui, săptămână de săptămână un avatar eviscerat până la inocență al primului cal ar fi așteptat, docil, să fie primit în cetate - desigur, o strategie nejustificat de costisitoare și impractică în condițiile lumii arhaice, mai favorabile expedientelor sângeroase. Dar, într-o societate a abundenței, prin suficiente eforturi de reproducere, calul de lemn ar fi deschis și fără conținutu-i homicid porțile cetății prin medierea inimilor traficante clandestin de expectative: urmat, la intervale regulate, de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care plaja însăși a ajuns să fie desemnată, în sloganul soixante-huitarzilor și confuzia ideologică a momentului, drept obiectivul de cucerit: "sous le pavé, la plage". După care, la plajă s-a mers cam ca la luptă, sub inspirația de modă arhaică a nobilului Ahile, acoperit în bătălie, după cum se știe, doar de pletele-i bogate, de scut și - bineînțeles, nu în ultimul rând - de glorie. Progresiștii francezi au dezvelit cu un același gest eliberator limite eterogene ale noului spațiu social: de sub
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe o pistă improvizată (de la Romexpo). Circuitul unei mașini (movere al retoricii, identic cu emoția) realizează prin încadrarea în spațiu, prin marcaj, prin dispunerea jaloanelor, dar mai ales prin traseu, imaginea unei succesiuni de cercuri (cercul este în toate culturile arhaice simbolul perfectiunii: placere al retoricii). Nu este greu să identificăm în astfel de clipuri publicitare, arhetipul cercului. Auditivul completează imaginea bunei funcționări a automobilului prin tehnici variate (motorul este turat la maxim, cauciucurile scrâșnesc, prezența feminină impresionează etc.). Tot din
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]