6,712 matches
-
În caietul ei „mai ușor de mestecat/mai crocant ??“. Connor apasă iar pe telecomandă și apare un alt grafic. — Pe de altă parte, 46 la sută dintre subiecții cu vârste Între 10 și 14 ani au fost de părere că aroma e mult prea intensă. Cu toate acestea, Însă, 33 la sută dintre cei Între 15-18 ani au spus că nu este suficient de intensă, În vreme ce... O, Doamne. Știu că e Connor. Și Îl iubesc și toate astea. Dar nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
răspund ? S-ar putea să fie ceva important. Sigur că nu, zic. Te rog. După ce pleacă, pur și simplu nu mă mai pot abține. Mă Întind și mă Înfig Într-o scoică din farfuria lui. Mestec cu ochii Închiși, lăsând aroma să-mi Încânte papilele gustative. E pur și simplu divină. E cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o În viața mea. Tocmai mă Întreb dacă ar fi cazul să mai Înhaț una, dacă am grijă și le aranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
crede-mă. Îmi zâmbește liniștitor, de parcă e extrem de obișnuit să trateze cu femei isterice care-l trimit la plimbare. Și probabil chiar e. Hai să ne așezăm și să vorbim puțin... Vorbește mestecând gumă și, În clipa În care miros aroma de spearmint, Îmi vine să vomit. — Uite ce e, a fost o neînțelegere, spun, făcând eforturi să-mi iau un ton politicos. Mi-e teamă că nu există nici o poveste. — Lasă-mă pe mine să hotărăsc asta, OK ? spune Mick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dar știam că amestecul ăla de vodcă cu șampanie era băutura granzilor, nu a unuia ca el, care a băut la viața lui toate otrăvile, a băut la Canalul Midia-Năvodari spirt sanitar filtrat prin pâine, cu coji de portocală pentru aromă... Acum bea coniac și vodcă mai bună, și fiindcă n-are bani să plătească, în așteptarea unei „misiuni“, a unei plecări pe Mare cum a prins prin ’90 în Rusia, în așteptarea zilei ăleia muncește de dimineață la grădina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
e foarte bogat? — Nu, zic, apoi îmi amintesc de pantofii Chanel. Dar acum înțeleg. — El a băgat banii. Așa cum ai bănuit tu, intenționau să‑i fure de sub nas contractul cu Banca Londrei. Iau o gură de gin tonic, savurându‑i aroma înțepătoare. — Și ce s‑a întâmplat? — Luke a venit peste ei, i‑a luat prin surprindere, i‑a băgat într‑o sală de ședințe și le‑a căutat prin birouri. Și a găsit dovezi din belșug. — Luke? Simt o izbitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ei par liniștitoare. Familia din dreapta ei are o ceată de puradei gălăgioși, un tată care țipă ca să-i potolească. În stânga ei, e un pian dezacordat, un pianist începător. Vizavi e bucătăria comună, cu zgomotele și mirosurile sale. Zdrăngănitul tigăilor și aroma de usturoi și sos de soia. Se simte ca trezită dintr-un vis, pe cale să intre în altul. * Domnul Shi nu prea știe cum să se poarte cu fata. De fiecare dată când vine în vizită, ea e plecată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dispèrut complet, știu cè e acolo, înfiltrat în straturile adânci ale pielii, așteptând ca porii pielii sè se deschidè și sè se rèspândeascè din nou la suprafață epidermei, Chiar dacè aș stă zece ore în cadă plinè cu apè și arome, chiar dacè mi-aș freca trupul cu sèpunul cel mai fin sau chiar cu leșie, tot n-aș putea face sè disparè mirosul nedefinit care, ca un abur imperceptibil, mè învèluie într-o membranè subțire de neguri transparente! Deși este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dupè pèrerea lui Șerban, Dacè aș fi un specialist în parfumuri, dupè o vreme, aș izbuti, combinând diverse esențe, sè reproduc parfumul infernal și indefinibil al trupului mateian, pe care, treptat, analizând situațiile în care, sub forma unor variații de arome distincte, se manifestè, am învèțat sè-l asociez cu destulè precizie unor stèri sufletești diferite, Am deplină convingere, neîmpèrtèșitè pânè acum nimènui, cè mirosul pe care-l simt de o vreme încoace nu e altceva decât mirosul propriilor mele trèiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
poate aceste fructe sângerând spre coacere. Și sufletul meu bolnav de tristețe dă fuga s-o ajungă și s-o aștepte la margine de orizont, drumeț cu aripi neînvinse. Ar vrea s-audă și el simfonia iubirii în culori și arome, căci se spune că fiecare suflet are sunetul lui. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi ce i-am mai văzut cândva, parcă, mi-au tăiat calea. Tăcută, am tresărit... Într-
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
cabinetul de toaletă din primitoarea sa casă de pe Podul Târgului de Afară. Scufundat până la bărbie în apa caldă, asculta zgomotele casei cu ochii închiși.Era una dintre marile plăceri ale vieții și unul din puținele lui momente de relaxare. Simțea aroma cozonacilor abia scoși din cuptor. Aproape o sută de cozonaci pentru familie, slugi și nevoiași. Auzea tropăiturile și râsetele micuței Gaiané, iubita lui. Mai mult ca sigur șterpelise iar ceva bun de la bucătărie și acum alerga prin odăi, cu doica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Lui Manuc îi fusese suficientă o singură privire ca să înțeleagă. Omul dorea doar să-și descarce sufletul cuiva. Printr-o întorsătură elegantă de frază, îl invitase într-un salonaș luminat doar de câteva candele. Poetul se oprise în prag, aspirase aromele de smirnă și tămâie, apoi oftase: „M-ai ghicit pe deplin, prietene!”. Dintr-o vorbă într-alta, trecând cu ușurință de la o limbă la alta, ciugulind câte ceva sau savurând vinul, Ienăchiță își deșertase, pe îndelete, tot necazul. Renunțase la tabieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țiganca. Își răsuci tacticos vârfurile mustăților și răspunsul veni leneș, oarecum alintat. ― Tu doar mă cunoști bine, dragule! Știi că nu mă frec prea des cu lumea. Prefer o partidă de pescuit pe malul unui lac, la primele raze, în aroma unui borș sănătos de crap, sau o vânătoare prin codrii neapărat pustii... ― ...cu nimfele pădurii și un purcoi de bucate tradiționale alături, îi preluă Iancu stilul și râse cu capul dat pe spate, după care își trânti neglijent pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
stat ascunsă femeia asta până acum? Văd după mustața ta că știai, dar ai păstrat totul numai pentru tine. Nicolae îi oferi un pahar cu ceai, apoi își luă și el unul, sorbind cu plăcere esența tare și fierbinte cu aromă de rom. ― N-am descoperit-o eu, ci mama. Ea a întâlnit-o la madam Zélie, modista, și a fost cucerită din prima clipă. Ceea ce, trebuie să recunosc, este o veritabilă performanță, dacă mă gândesc că iubita mea mamă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un strop de lichior într-un pahar, gustă o picătură și, dacă în alte condiții s-ar fi gândit la o livadă cu pomi încărcați de cireșe mici și negre, sub o grindină ușoară dintr-o zi de vară, acum aroma dulce-amară îi reaminti doar gustul riscului. Pipăi micul pumnal de Toledo perfect ascuns în croiala rochiei și se așeză pe canapeaua din fața căminului, punându-și în valoare profilul și mai ales rochia de un negru spaniol, intens, strălucitor. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vis și realitate, cu ochii închiși, generalul revăzu nuanțele roz ale covorului și baldachinului, tapetul din mătase aurie, raza de lumină orbitoare strecurată printre draperiile ferestrei, trupul primitor al soției sub volanele camizolului. Simți până și parfumul ei îngemănat cu aroma brioșelor proaspăt scoase din cuptor. Dar nu i se făcu dor de trupul soției. Relația lor fusese permanent în contratimp. La începutul căsătoriei, în timp ce el o iubea cu pasiune, ea îl accepta, după cum îi mărturisise, doar din respect. Treptat, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o cafea, desigur. Prințul refuză din nou. Pictorul schimbă o privire rapidă cu D’Autrey și acesta interveni: ― Ar fi păcat, Alteță, să nu gustați măcar cafeaua. Sunt în măsură să vă asigur că nu o veți uita niciodată. O aromă divină, o savoare... Prințul îi ignoră insistența și ricoșă spre un alt subiect: ― N-am înțeles prea bine cu ce vă ocupați, monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray! Oh, eu... eu... mă ocup de aspectele spirituale ale vieții. Se balansa sprijinindu-se când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tipică pentru spiritul lor sălbatic.” Mulțumit de această concluzie, consulul își pipăi iarăși măseaua cu limba. Nu mai simțea gaura, nu mai simțea nici o durere. Plutea. Aproape de miezul nopții, încă plutind, păși în îmbelșugata casă a zarafului filofrancez. Și, în aromele bucatelor fine, convorbirile se dovediră cu totul însuflețitoare pentru viitorul colaborării în beneficiul Franței. Intermezzo informativ: Părerea competentă a indispensabilului valet Julien, după plecarea medicului Guibert. ― Strașnic doctor, pe onoarea mea! În timp ce îmi droga stăpânul, el a cules, din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toată noaptea, la foc potolit, ca să nu se zdrobească. După efortul săriturilor în aerul rece al dimineții, nimic nu era mai îmbietor și mai bine primit decât acele porții aburinde, presărate din belșug cu nucă pisată, din care se ridicau arome de vanilie, scorțișoară și coajă de lămâie. Un mic dejun neprotocolar, luat de-a valma, slugi și stăpâni, oameni simpli și boieri de viță, solidari prin împărtășirea aceleiași bucurii. În veselia generală, nimeni nu auzi sania cu muscal pe capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
profitat. ― Ce profit! Ei, doar ce s-a putut și cu o blândețe progresivă, te asigur. Fata se frăsuia căzută la pieptul meu. Unde naiba ai fi vrut să-mi țin mâinile?... Și mai avea - cum să-ți spun? - o aromă irezistibilă de jimblă fierbinte. ― Mulțumesc lui Dumnezeule că nu m-a lăsat să fiu femeie! Nu este exclus ca replica asta să fi ascuns ceva teribil de comic. Guibert se opri, se uită într-un fel ciudat la Dante Negro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Gaiané și Hripsimé, ca și despre marea catedrală Ecimiadzin, una dintre cele mai vechi biserici din lume, care mai păstra mâna dreaptă a patriarhului Grigore Luminătorul. Cu acea mână se sfințea din șapte în șapte ani mirul, uleiul care îngemăna aromele a peste o sută de plante diferite, după rețeta lăsată creștinilor de acel patriarh. Uneori se oprea și rămânea tăcut. În acele momente pictorul îl simțea tânjind după ritualul armean al vieții de familie, după armonia relațiilor de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fete și flăcăi... Toți tineri... Atât de frumoși... Dimineața, când deschideam ochii, mă credeam ajuns în Paradis, printre îngeri. Lumânările ardeau mai tot timpul, ziua ca și noaptea, pentru că nu le mai deosebeam... Și peste tot, în orice odaie, doar arome arse, flori în glastre, fructe stivuite în tipsii printre petale și frunze... Cum aș putea uita vreodată toate astea? Aceea a fost adevărata mea viață. Iancu îl asculta și tăcea. Avea cu totul alte amintiri. Bunicul îi apărea din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
clipă, iar în următoarea te trăgeau la fund. Erau feluri de mâncare ce lăsau un gust care exploda în tine și care te lăsau cu răsuflarea tăiată la o jumătate de oră după ce le mâncai. Unele erau delicate, cu o aromă obsedantă care te necăjea ca o amintire a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor și tigăilor anunțau măreția mesei ce avea să vină, speriind păsările din copacii din jurul său. Kulfi își servea fiul cu o privire nerăbdătoare, privindu-i chipul ca pe un barometru. Cu buzele îndreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat de puzderia de flori și iarbă, de frunze la fel de bogate ca fructele, încălzit de aromele lor diferite. Peste tot în jurul său, dealurile de ridicau întunecate către un cer care se întindea precum marea, pătat cu alb și cald, cât vedea cu ochii. Cât de ciudat se simțea, își zise Sampath, cât de ciudat era modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș, asemeni picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea familiar și tern. Nici o aromă nouă nu însuflețea aerul, iar ea se aventura tot mai departe. Îndepărtându-se, începea să viseze cu ochii deschiși. Era bucătăreasa regală dintr-un mare regat, își închipuia. Acolo, în vreun vechi oraș-port, vânători fără scrupule, aventurieri temerari, flote și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]