6,399 matches
-
piezișați și-nspăimântați. - Mamă!, zic mai tare. I-i frică! - De ce să-i fie frică, face mama, se apleacă asupra Rusoaicei, Îipune o mână pe frunte, apoi o duce-n jos, pe obraz... Și, dintr-o dată, parașutista scoate un: Oi!, ascuțit și desnădăjduit și o cuprinde pe mama cu brațele peste mijloc. Și zice ceva, acolo, la pieptul mamei, dar nu se Înțelege - se vede Însă cum strânge și cum mama, continuând s-o mângâie pe păr și să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Alison, de vreme ce tu ești nou venită în club, dă-mi voie să-ți explic faptul că sensul lui este acela de a le oferi posibilitatea soțiilor cu numărul doi să-și verse ofurile. Julia a scos pe nas un sunet ascuțit, ca de ceainic în clocot și a rânjit cu toată gura. —Clubul a luat ființă în urmă cu șase luni, a continuat Fiona, la scurtă vreme după ce eu și Susan ne-am întâlnit la piscina din cartier. Amândouă eram cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu buget redus. De altfel, foarte potrivit, date fiind circumstanțele, s-a gândit Alison mâhnită. După ce a tras adânc aer în piept și a expirat lent, ca să se calmeze, femeia a întins mâna și a apăsat pe sonerie. Un sunet ascuțit a izbucnit de cealaltă parte a ușii. Preț de mai multe secunde, nu s-a întâmplat nimic și, dintr-odată, Alison s-a simțit mai calmă. Dintr-un motiv neștiut, soarta intervenise și întâlnirea nu avea să mai aibă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și înțelese dintr-o dată cât de nepotrivite erau hainele lui lungi, turbanul mare și vălul lat. Burnuzurile i se încurcau printre brațe și picioare, încălțările, acele nait cu talpă groasă și curelușe subțiri de piele de antilopă alunecau pe pietrele ascuțite, iar litham-ul îl împiedica să vadă limpede și să-i ajungă la plămâni tot oxigenul de care aveau nevoie într-un moment ca acela. Dar Mubarrak era îmbrăcat la fel, așa că și mișcările lui erau de asemenea nesigure. Spadele spintecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
le îngăduiau femeilor lor să umble peste tot cu fața descoperită, cu brațele și picioarele goale, fără să le pese că oamenii aceia nu se bucuraseră de o femeie de ani de zile, și puneau mâna pe pușcă și pe ascuțitele lor pumnale încovoiate dacă cineva încerca să depășească măsura. De aceea, după ce doi războinici și trei soldați muriseră într-o încăierare, „Fiii Vântului“ preferaseră să ocolească postul militar în drumurile lor, dar acum acel călăreț solitar înainta hotărât, urcase ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Adevărul e... - zise. Adevărul - arătă spre pulpa de antilopă - e că nu-mi place carnea prea făcută. Așa e bine. Gacel dădu la o parte vergeaua puștii, scoase cele două bucăți de carne, îi oferi una și cu ajutorul pumnalului său ascuțit, începu să taie felii groase din cealaltă. Dacă vreodată ești la ananghie, spuse, nu găti carnea. Mănânc-o crudă. Mănâncă orice animal pe care îl găsești și bea-i sângele. Dar nu te mișca. Mai ales, nu te mișca deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în cadrul ușii, ca să alunece apoi, fără cel mai mic zgomot, până la pat, să lase jos, sprijinită de perete, o pușcă veche și greoaie din vremea când sanusi se răsculaseră contra francezilor și italienilor și să scoată un hanger lung și ascuțit, proptindu-i încet vârful sub bărbia sa. Gacel Sayah se așeză pe marginea mindirului și apăsă ușor arma, în timp ce mâna cealaltă se lăsă cu putere pe gura celui adormit. Mâna dreaptă a căpitanului țâșni automat spre revolverul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unui peisaj unde un călăreț era la fel de vizibil ca un steag roșu fluturând de coada unei mături. Dar Gacel mai știa și că nici o cămilă nu se putea întrece cu mehari-ul său pe un asemenea teren, cu nenumărate pietre ascuțite și tăioase, de până la jumătate de metru înălțime, ce erau un obstacol aproape de netrecut și pentru vehiculele cu motor. Și dacă nu se înșela prea tare, dacă soldații porneau în căutarea lui, aveau s-o facă în jeepuri și camioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și să pătrundă în neospitaliera imensitate a erg-ului. Sergentul major Malik opri mașina, întrerupse contactul și străbătu cu privirea, fără grabă, necuprinsa întindere, unde s-ar fi zis că o mână de uriaș se distrase semănând pietre negre și ascuțite ce amenințau să-i facă praf cauciucurile sau să-i spargă carterul la cea mai mică neatenție. — îmi pun capul că banditul ăsta e acolo, începu să spună în timp ce-și aprindea, cu gesturi lente, o țigară. Apoi întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
binecuvântare a lui Alah, dar îi bătuse ceasul și el o știa. Așteptă ca luna să-și facă apariția deasupra orizontului și ca razele ei, reflectate de sare, să transforme aproape noaptea în zi, și la lumina ei scoase hangerul ascuțit și reteză dintr-o singură tăietură, crudă, puternică și adâncă, gâtul cel alb. Spuse rugăciunea rituală și strânse sângele ce țâșnea clocotind într-una din gerbe. Când se umplu, îl bău încet, călduț încă și aproape palpitând, iar în scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Rămase câteva clipe nemișcat, ascultând, cu toate că știa că nu mai are ce auzi, căci vântul și oamenii erau singurii care puteau face zgomot, și era o zi fără vânt, iar oamenii muriseră. Paisprezece! își amintea de chipul fiecăruia, de la fața ascuțită și foarte palidă a căpitanului, căruia nu-i plăcea soarele și se simțea bine în penumbra biroului său, până la obrajii transpirați și roșii ai bucătarului, fără să uite lunga mustață obraznică a caporarului care-l slujea, făcea curat în celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cu o încetineală aproape ceremonioasă, deschise pachetul cu ce cumpărase în prăvăliile din casbah și întinse totul pe pătură. Fixă o oglinjoară în balamaua ferestrei și se bărbieri pe uscat, cum făcea de când își aducea aminte, cu ajutorul hangerului său foarte ascuțit; apoi luă o foarfecă și își tunse părul negru, creț și sârmos atât de scurt, că aproape nu se mai recunoscu după ce se privi din nou în oglindă îndelung. La sfârșit, se duse la mare și se spălă conștiincios cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apoi nevoit să se debaraseze cumva de cadavru. — Toată vorbăria asta despre cine ce motiv avea, spuse Lou cu năduf. Nu cred că are nici o legătură cu planurile pentru sală. Aș pune pariu că Linda, cu limba aia a ei ascuțită, o fi jignit tare rău pe careva și persoana și-a ieșit din minți. A privit spre noi. — Știți, ea chiar se pricepea să facă glume sarcastice pe seama oamenilor. Le cunoștea punctele sensibile și nu pierdea prilejul să lovească unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ele, magazinele Înșirate de-a lungul străzii principale se hotărâseră să se specializeze exclusiv În vânzarea ghetelor. Practic, toate perechile expuse erau negre cu catarame de argint, dar nu era greu să le deosebești pe cele cu tocuri și vârfuri ascuțite preferate de adepții stilului goth, de cele greoaie, purtate mai ales de punkiști și cei care ascultă indie. Mai erau și unele perechi din lac verde aprins sau roșiu, destinate pasămite clovnilor de circ și vedetelor de muzică pop. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e greu la Început... Ah, nu-ți face griji. Ea exagerează mereu. Eu știu mai bine ca oricine, pentru că e cea mai bună prietenă a mea. Eu am convins-o să vină la sală. Cath avea o figură lunguiață și ascuțită, cu o urmă de lovitură pe nas. Nu era machiată, iar genele și sprâncenele păreau niște umbre vagi, maro deschis, lăsate pe pielea albă. Își făcuse cărare pe mijloc și Își Împletise părul În două cozi, legate la capete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
consilieri care se ocupă de serviciile de recreere, ca să verifici dacă nu cumva Linda punea ceva la cale Împreună cu ei, vreo schemă de care Jeff s-ar fi putut prinde. De asemenea, Linda se purta urât cu el. Avea limba ascuțită și-l enerva ori de câte ori se ivea ocazia. Asta, În ochii mei, Îl face să fie un suspect plauzibil: pot să mi-i imaginez certându-se, pe Linda spunând ceva de neiertat, iar pe Jeff trosnind-o cu o ganteră. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
clipă alunecase de la Îndrăzneală la nebunie? Neîndoielnic, la moartea soției sale. A fost văzut, de-atunci, rătăcind În zdrențe, clătinându-se pe picioare, zbierând nerozii nelegiuite. Pe urmele sale, cârduri de ștrengari băteau râzând din palme, aruncând asupră-i pietre ascuțite, care-l răneau până la lacrimi. Urmărind Întreaga scenă, Omar nu se poate Împiedica să nu gândească: „Dacă nu bag de seamă, Într-o zi am să ajung ca zdreanța asta“. Nu atât de beție se teme, știe că n-are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bărbați, ai hotărât să nu te oprești. La ce bun să-ți sfidezi soarta, la ce bun să-ți atragi mânia monarhului pentru o biată femeie, o văduvă care nu ți-ar aduce În chip de zestre decât o limbă ascuțită și un nume de rușine? Omar se simte Înlănțuit de o forță misterioasă, nu reușește nici să se miște, nici să-și descleșteze buzele. Nu spui nimic, rostește Djahane, ironică, dar și Înduioșată. Cu atât mai rău, voi continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apoi cugetarea, aș vrea să știu cum făcuse rost Lenin de o lamă de ras, ca să corecteze bazele revoluției. Pentru mine, în orice caz, nu era deloc o treabă simplă. În primul rând, lama n-avea voie să fie prea ascuțită, ca să nu-mi găurească fila din caietul de dictando, cum s-a întâmplat odată, cu compunerea despre muncitorul fruntaș. A trebuit să rup toate paginile, am scris textul din nou, cu tot cu greșeli, iar sublinierile cu creion roșu și observațiile mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
clipa aceea: tata cu puloverul tras peste cap, mama cu o farfurie în mână și cu șervetul de vase în cealaltă, iar eu pe colac la closet. Rămâneam pe el uneori și o jumătate de oră, pentru că ușa băii scârțâia ascuțit și, dacă smuceam de lanț, apa din rezervor gâlgâia, făcând prea mult zgomot, încă nu se inventase un sistem de tras apa special pentru emisiunile politice. După o jumătate de oră, tata îndrăznea să respire din nou, mama așeza farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cunoști, fiindcă ei vor fi morți.” Așa vorbea mama, iar mie îmi era neplăcut s-o ascult, dar nu suflam nici o vorbă, altfel ea ar fi putut să-și închipuie că acel cândva a și început. Bunica avea un nas ascuțit și întors spre bărbie, ca vrăjitoarea cea rea din filmul Vrăjitorul din Oz, iar în locuința ei pereții erau căptușiți cu rafturi încărcate de cărți, ediții vechi, prețioase, legate frumos. În franceză: Stendhal, Balzac, Zola, Proust, Hugo și multe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
rămas-bun de la lume, spunând, În sfârșit, tot ceea ce nu spusese până acum, visele retezate, dorințele frustrate, viața, În fine. Ceilalți muzicieni Îl privesc cu uimire, dirijorul cu surprindere și respect, publicul se minunează, freamătă, vălul de milă care Încețoșa privirea ascuțită a acvilei este acum o lacrimă. Solo-ul s-a terminat, orchestra, ca o mare imensă și domoală, avansă și acoperi suav cântul violoncelului, Îl absorbi, Îl amplifică, ca și cum ar fi vrut să-l conducă spre un loc unde muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
eu zic, terifiată de vorbele sale, nu avem de ales, chemăm ambulanța. Plânsul lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap, de ani de zile nu-l mai auzisem plângând, de când căzuse Noga, iar acum îmi zumzăie în urechi, ascuțit și înfricoșător, mă îmbrac într-o pereche de jeanși decolorați, dar mă răzgândesc imediat, prefer să iau costumul acela pe care îl cumpărasem cu puțin timp în urmă, un costum cu pantaloni gri, subțiri, îmi fac un machiaj de dansatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deschide. Dezamăgită, mă sprijin de balustrada rece a scărilor, incapabilă să-i suport absența, aud o mișcare ce mă face să tresar, care îmi dă speranțe, ușa se deschide încetișor, nu este el, aproape că nu l-am recunoscut, țepii ascuțiți ai bărbii îi împung obrajii, părul în dezordine, pantalonii descheiați, un maiou negru peste pieptul lat și brațele musculoase, așa cum nu mi le-aș fi imaginat. Te-am trezit, mă scuz eu, ești bolnav? El zâmbește, acum sunt bine, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe tati, strigă Noga și aleargă în întâmpinarea lui, iar eu îmi ridic privirea și îl văd în pragul ușii, înaintând către noi în scaunul cu rotile, cu capul dat pe spate, privind într-o parte, cu fața palidă și ascuțită, părea că devenise prizonierul bătrâneții în timpul acestei ore în care fusese plecat, mă ridic în grabă, mă aplec deasupra lui, ca și cum ar fi fost un prunc în landou, cum a fost, Udighi? și el mormăie, abia mâinedimineață vom avea rezultatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]