2,884 matches
-
prin speranța care lasă să se întrevadă că lupta va fi continuată de erou sau de alții până la încheierea pozitivă; - unele formule tipice (exterioare cadrului acțiunii) au un ton umoristic și satiric; - se stimulează buna dispoziție și îngăduința generoasă a ascultătorilor. Motive: 1. motivul recunoașterii fratelui (surorii) pierdut(e) în condiții de obicei, tragice; - se evită la momentul potrivit o greșeală ireparabilă (ex.: incestul); 2. motivul răpirii fetelor;uneori sunt salvate, alteori nu (sau devin soții ale răpitorilor); 3. motivul incompatibilității
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
direct pe oameni, prin televiziune, cinematograf, radio și muzică, oamenii nu mai sunt cunoștințe personale și nu mai pot în mod real schimba idei unii cu alții. Toată comunicarea se face într-o singură direcție, de la mass-media la spectator sau ascultător. Încercările de emisiuni care se doresc să fie interactive sunt un paleativ față de comunicarea autentică. 5.2.1. Procesele prin care acționează agenții socializării Cum agenții socializării formează gândirea și comportamentul celor pe care îi socializează? Cercetătorii sociali s-au
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Abordând problema din perspectivă funcționalistă, grupurile rock asigură distracția multor oameni, în speciali tineri, furnizează un număr de locuri de muncă și reprezintă o cale a mobilității sociale. Din perspectiva conflictului, formațiile rock sunt în competiție unele cu altele pentru ascultători, dar și cu managerii și promotorii, cu studiourile de înregistrare pentru împărțirea câștigurilor, ca să nu mai menționăm aici conflictul dintre părinți și adolescenți asupra a ce constituie muzică. Desigur că conflictul dintre generații este funcțional pentru industria muzicii. Astfel fiecare
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
fel de reguli, mai precis le ignoră voit. Violenței personajului îi lipsește orice urmă de echilibru. Prologul și povestirea ei oferă cititorilor două posibile versiuni ale atitudinii femeilor față de violența domestică. Atmosfera aristocrată din povestirea pe care o narează pentru ascultătorii săi idealizează rolul femeilor ca forță civilizatoare în societate, încercând să înfrâneze violența masculină. Această imagine a femeii a fost dictată de clasa nobiliară, plină de curtoazie și deținând puterea politică. Prologul însă, sugerează o perspectivă mult mai subversivă, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
limbaj neaoș, vulgar, presărat cu invective, este certăreață și vicleană, „o femeiușcă simplă, pe care fără îndoială numai iubirea a învățat-o să fie atâta de șmecheră” 217 . Lauretta dă o admirabilă definiție cuvântului de duh: „trebuie să muște pe ascultător cum mușcă o oaie și nu cum mușcă un câine; căci de-ar mușca astfel, cuvântul n ar mai fi cuvânt de duh, ci mojicie [...] Pe de altă parte însă e adevărat că, dacă vorba de duh e spusă întru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
carnavalescă) 343 . Discursul târgoveței stârnește buna-dispoziție, cu toate că face acuzații grave la adresa misoginismului vremii.344 Dacă bărbaților le place să scrie despre dragoste în intimitate și solitudine, femeile preferă să spună, să fie aprobate, să primească un răspuns. Vorbind în fața unor ascultători, impactul este mai puternic, poate fi chiar verificat, oferă locutorului un feed-back direct, imediat, care nu are loc în cazul textului scris.345 „Nevasta își pune întrebări și încearcă să găsească citate relevante care să-i susțină părerile, și acei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai mult cu un fabliau, istorisirea aprodului devine mai acidă, mai virulent critică, căci el se dorește un spirit justițiar și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de care se vor învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor viețui sub coada lui Belzebut, în locul cel mai ingrat și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Law's Tale, în „Yearbook of English Studies”, Annual 2006, vol. 36, nr. 1, p. 30. (trad. n.) 760 Ibidem, p. 32. (trad. n.) 207 a și controla propriul drum, consider că glosolalia îi subliniază importanța nu doar ca un ascultător pasiv, ci mai curând ca o predicatoare activă.”761 Povestirea notarului, suntem tentați să acceptăm, îmbină, de fapt, mai multe genuri: viața unei sfinte cu o cronică istorică, dar și cu o poveste de dragoste.762 Poate fi interpretată și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
învățat din stabilitatea și loialitatea lui Troil. „Chaucer lasă destinul Cresidei deschis unei adevărate dezbateri, cu toate că un element al acestuia este imobil: rămâne mereu o prizonieră în propria poveste, pentru a fi condamnată de generații întregi de cititori și de ascultători. Autorul părăsește soarta ei pe seama imaginației noastre.” 986 Autorul englez balansează, în mod admirabil, elementele tragice cu cele comice. Ceea ce reușește, de asemenea remarcabil, este posibilitatea de a conferi personalitate personajului său feminin, îi acordă aceeași importanță ca și personajului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
E. Johnson, care era tot mai bolnav și începuse să fie uitat de foștii lui colegi, îl vizita des. Juca cu el șah și îl asculta cântând Bach la pian. Wittgenstein remarcase că Johnson avea nevoie de cel puțin un ascultător pentru a mai cânta.82 După ce l-a îndrumat pe prietenul său Drury spre o activitate cu caracter practic, cum a făcut de altfel și cu alți studenți ai săi, Wittgenstein l-a vizitat și l a sfătuit permanent. Drury
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a cărui viață și personalitate erau învăluite într-o aură de mister ce năștea legende, nu erau pur și simplu idei noi, ci mișcări ale gândirii care se detașau atât prin natura, cât și prin finalitatea lor de tot ceea ce ascultătorii și cititorii săi ar fi putut aștepta de la cineva care se îndeletnicește cu filozofia. De obicei, o minte este recunoscută drept originală datorită contrastului dintre orientarea ei și tendințele dominante în gândirea epocii. Wittgenstein s-a îndepărtat însă tot mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Mai întâi, este important să se sublinieze că atunci când preda sau punea pe hârtie însemnări filozofice, Wittgenstein urmărea, înainte de toate, să obțină anumite clarificări pentru el însuși. El nu a fost un profesor și un autor blând și prevenitor cu ascultătorii și cititorii săi, pe care s-a străduit de altfel să-i limiteze la un cerc restrâns de persoane, despre care credea că ar fi mai pregătite să-i înțeleagă gândurile. Wittgenstein nu s-a cruțat pe sine și nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
valorizate din plin în retorică. Încă din Antichitate apare convingerea legată de rolul gesturilor în retorică, în persuadarea publicului și prezentarea spectacolului (discursului public), prin faptul că limbajul gestual care acompania întotdeauna limbajul verbal se adresa emoțiilor și nu rațiunii ascultătorilor. În acest sens, Marcus Fabius Quintilianus (c.35-96 e.n.), primul profesor de retorică publică din Roma, ne oferă informații detaliate despre limbajul trupului folosit de orator în concepția romanilor în cel de-al XI-lea volum al compendiului ,,Institutio oratoria
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
doilea studiu (2002), povestitorul avea de îndeplinit aceeași sarcină unui singur interlocutor care era poziționat în fața sa. Concluzia acestor studii a fost că gesturile își schimbă direcția sau traiectoria în spațiu (,,în" sau ,,în afara" spațiului împărțit de interlocutori) în funcție de poziția ascultătorului față de povestitor (,,lângă" sau ,,în fața lui")58. O altă dimensiune care influențează gestualitatea este percepția timpului. De exemplu, atunci când o persoană așteaptă pe peronul gării, anunțarea trenului determină manifestarea unui număr mai mare de gesturi în intervalul de timp care
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
obținerea unor reacții previzibile din partea acestora. Uneori, relația de comunicare dintre profesor și elevi poate să conducă către performări dramatice: profesorul performează rolul celui care transmite informații minuțios pregătite dinainte sau apar spontan în timpul predării, iar elevii performează rolul de ascultător prin comportamente nonverbale, contribuind la definirea acestor informații ca fiind importante, interesante, utile pentru ei. Astfel, ,,unii elevi sunt atât de presați de cerințele rolului de ascultător încât ceea ce ascultă poate cădea pe locul doi, mai important fiind să exprime
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
minuțios pregătite dinainte sau apar spontan în timpul predării, iar elevii performează rolul de ascultător prin comportamente nonverbale, contribuind la definirea acestor informații ca fiind importante, interesante, utile pentru ei. Astfel, ,,unii elevi sunt atât de presați de cerințele rolului de ascultător încât ceea ce ascultă poate cădea pe locul doi, mai important fiind să exprime, mai ales prin comportamente nonverbale, că sunt interesați de ceea ce ascultă. Privirea ațintită către profesor, anumite mișcări ușoare ale capului în sus și în jos, luarea de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
atât de interesați în a arăta cât sunt de atenți, încât după terminarea cursului să nu rămână cu aproape nimic în minte"77. Printre motivele cel mai des menționate de elevi privind dezvoltarea unor performări gestuale dramatice ale rolului de ascultător, se numără dorința de a intra în grațiile profesorului, nevoia de recunoaștere (acceptare, apreciere) și obținerea unei note mari când este evaluat. Deși există expresii faciale și gestuale pe care profesorul nu le poate controla, precum unele dintre gesturile personale
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
indexului, cel mai expresiv dintre cele cinci degete, în comunicarea didactică. 5. Explicați cum se aseamănă reglatorii din comunicarea didactică cu semnele de punctuație dintr-o propoziție. 6. Identificați motivele elevilor privind dezvoltarea unor performări gestuale dramatice ale rolului de ascultător în sala de clasă. 7. Exemplificați eficiența limbajului gestual al profesorului care-și propune stoparea comportamentului indezirabil al unui elev fără să piardă timpul disponibil. Întrebări grilă 1. Comparând numărul real de mișcări corporale individuale cu cele verbale ale actorilor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Pe lângă contribuțiile sale privind semnul, În generalitatea sa, Sf. Augustin, evidențiază importanța pe care anturajul lingvistic al unui cuvânt o poate avea În obținerea semnificației acestuia: “Orice cuvânt...” luat În parte “este ambiguu...” pentru că el are mai multe sensuri și ascultătorul nu știe pe care dintre ele să-l selecteze. Eliminarea ambiguității se realizează prin context: “ Dacă nu s-ar arunca o rază de lumină prin context, ar fi posibil să nu știm cu care din sensurile următoare a fost ... rostit
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
care Îi ia interviul. Specifică acestui tip de comunicare (interviuri difuzate prin radio sau TV) este existența a două categorii de receptori: interlocutorul, care, aflându-se În centrul deictic al discursului, este parte activă a dialogului (interacționează cu locutorul) și ascultătorii/ telespectatorii care, neaflându-se În centrul deictic, pot doar recepta și interpreta enunțul, nu și interveni - spre deosebire de convorbirea radio din timpul zborului, unde există mai mulți receptori, dar toți, fără nici o restricție, pot deveni emițători. Din această a doua categorie
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ești conștient că acesta știe că este un neadevăr. Când minți un om În față, și tu știi că el știe că tu minți, Înseamnă că Îl sfidezi, că Îl disprețuiești. O altă premisă ușor de accesat este Mulți dintre ascultători știu că ceea ce spune președintele este neadevărat. Procesate În contextul celor de mai sus, aceste premise produc o altă concluzie implicitată Președintele sfidează profesorii și Își arată public disprețul față de ei. Concluzie care are o multitudine de efecte cognitive. Și
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
proprietate asupra unui articol/material difuzat sau publicat de o altă instituție de profil, iar această constatare echivalează cu un elogiu adus presei românești dintotdeauna. Explicația constă În faptul că ziarele, emisiunile de radio și TV au milioane de cititori, ascultători sau telespectatori, Încât șansele ca acela care plagiază să fie prins sunt infinit mai mari decât În cazul unei lucrări științifice, de pildă, tipărită Într-un număr limitat de exemplare, despre care se presupune că se adresează unui cerc relativ
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
au încredere în forțele lor și tind să-și ignore propriile calități. Au totuși trăsături de vitalitate și de încredere în sine. Ele pot fi, în multe situații, dificile, incomode, ezitante. h. Conformiștii. Sunt acei oameni care respectă regulile, sunt ascultători până la obediență. Lor li se potrivesc locurile/slujbele care nu solicită (deloc) imaginația. Neavând tendința să problematizeze situațiile, conformiștii caută și conservă rutina. Sunt temători și preferă să facă mai puțin decât să riște o schimbare a ordinii lucrurilor. Ei
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nouă înșine propriile gânduri și propriile sentimente) și cea de liniștire, de defulare 15. Trebuie precizat faptul că autodezvăluirea poate produce (și) probleme (relaționale) dacă vorbitorul insistă pe caracterul negativ, deprimant al propriilor probleme. Prin contagiune afectivă, ea poate provoca ascultătorului anxietate, ostilitate, depresie, ceea ce înseamnă că interlocutorul poate respinge (după un sfert de oră) vorbitorul, iar în viitor avertizat va evita repetarea unei asemenea experiențe (neplăcută și ineficientă/slab eficientă în raport cu situația conflictuală existentă). Pentru realizarea ascultării active și reușita
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și să se realizeze și așa-zisele împământări. Ultima operațiune se efectuează pentru eliminarea radiațiilor nedorite. În acest scop, un cablu care efectuează legătura dintre două calculatoare trebuie să aibă împământări la fiecare zece metri. Există și posibilitatea apărării împotriva „ascultătorilor” de fire, prin apelarea la firul-capcană, neizolat, răsucit pe firul ecranat, care, când ecranajul este distrus, produce un semnal de alarmă. Ca forme de utilizare, sistemele de punere în funcțiune a firului-capcană sunt foarte diversificate. 7.1.1.2. Securitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]