8,316 matches
-
o postură care amintea vag de un câine. Dar tu cine ești, când nu ești tu însăți? ar fi vrut s-o întrebe. Dar o întrebă: — Deci de când lucrezi ca asistentă? Ea lăsă capul în jos. — De fapt, nu sunt asistentă. Știi asta. Sunt infirmieră. Îngrijitoare. Pe furiș, fură un inel prăjit din inima cepei. Și nu ți-ai dorit niciodată să-ți iei diploma? Nu te-ai gândit niciodată să devii terapeut? Începu să contureze o teorie: dintr-un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cunoscuse o sculptoriță care locuia în zona golfului. Corespondaseră multă vreme, cam un an și jumătate, până când ea îl obligase să admită că nu era altceva decât o plăsmuire pură a minții lui. Cu zece ani în urmă, fusese o asistentă de cercetare japoneză, plină de zel și de așteptări, abia trecută de treizeci de ani. Fusese cât pe ce, după orice criteriu. Ea plecase când el devenise rece. Ea, care abia dacă-l privea în ochi când îi vorbea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu Doctorașu’“. Doctorul Hayes îl sună pe Weber, să-i dea vestea. Weber o primește ca pe un verdict, fructul îndelungatei, egoistei sale ambiții. Îl sună imediat pe Mark, dar Mark refuză să vorbească. Nu la telefon, îi spune Mark asistentei de serviciu. Toate liniile telefonice sunt ascultate. Toate cablurile și toți sateliții. —Trebuie să vină aici, personal. Weber face mai multe încercări de a-l contacta, toate eșuate. Mark e în afara pericolului, cel puțin pentru moment. Weber s-a implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sanitar din Hunedoara, că voi fi pusă în situația de a opta pentru anumite vaccinuri, de a-i face baie unei ființe care nu-și poate ține singură capul sus, dar care râde deja, sau așa mi se pare mie, asistenta care mi-o aduce la alăptat numește zâmbetul Dorei grimace, strâmbă tură... Am făcut mari eforturi de obiectivare, civilitate, politețe ca să nu urlu ! Și apoi alte serioase eforturi de voință să nu-mi înșfac copilul și să fug acasă ! Acasă
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
beau cafea pentru că trece în lapte, așa că îmi țin cu degetele ochii deschiși și mă uit țintă la biata copilă, care doarme dusă în leagănul de sticlă, cu o pernă cilindrică albastră la spate, să nu se răsucească în somn. Asistenta care i-a făcut vaccinul își caută de lucru prin salon din zece în zece minute, privindu-mă cum stau cu ochii pe copil ca pe butelie. Pe prima pagină din Le Matin-ul de duminică, pe care l țin nedeschis
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
Dincolo de ele, se vedea un coridor cu o fereastră imensă acoperită cu storuri venețiene albe. Ceasul se afla deasupra arcadei din mijloc, iar circumferința lui era împărțită în douăzeci și patru de ore. La cinci și jumătate, se aprindea lumina și două asistente veneau cu apă caldă și obiecte de bărbierit și aranjau patul. La orele șase, douăsprezece și optsprezece, aduceau masa într-un cărucior cu rotile. La orele nouă, cincisprezece și douăzeci și două o asistentă îi dădea o ceașcă de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jumătate, se aprindea lumina și două asistente veneau cu apă caldă și obiecte de bărbierit și aranjau patul. La orele șase, douăsprezece și optsprezece, aduceau masa într-un cărucior cu rotile. La orele nouă, cincisprezece și douăzeci și două o asistentă îi dădea o ceașcă de ceai, îi lua temperatura și pulsul cu niște gesturi ușor stîngace. La ora douăzeci și două și jumătate, lumina tuburilor de neon din tavan pălea și singura lumină din încăpere era aceea care pătrundea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cenușiu, toate alunecînd lin într-o direcție sau alta. Mișcarea obscură, ritmică, și totuși neregulată a umbrelor era liniștitoare în comparație cu presiunea oribilă, întunecată pe care apăsarea pernei pe obraz i-o evoca încă. într-o dimineață, o întrebă pe asistenta care aranja patul: — Ce se află dincolo de fereastră? — Peisaj. Kilometri întregi de peisaj. — De ce nu ridicați niciodată jaluzelele? — N-ai putea suporta priveliștea, Sprîncenatule. Nici noi n-o suportăm, care sîntem într-o formă perfectă. îl porecliseră Sprîncenatul. își examină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar nu-ți pot promite. Institutul nostru a rămas izolat de la izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Există o singură cale de a ajunge aici, și ți-ai dat seama singur că e imposibil să vii cu bagaj. Dar asistentele sînt tinere! — Ei și? — Ați spus că locul e izolat. — Este. Ne recrutăm personalul dintre pacienți. Sper că o se ni te alături curînd. — Intenționez să plec, după ce mă fac bine. Ușor de spus, greu de făcut. O să vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
te alături curînd. — Intenționez să plec, după ce mă fac bine. Ușor de spus, greu de făcut. O să vorbim despre asta peste o zi sau două, cînd o să fii capabil să mergi. între timp, o să caut să-ți vînez niște cărți. Asistentele care îi aduceau prînzul, veniră cu o carte cu benzi desenate, Anuarul lui Oor Wullie pe 1938, un roman polițist căruia îi lipseau coperțile, Nu mai sînt orhidee pentru domnișoara Blandish și o carte groasă și pătrățoasă, dar în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark începu cu Oor Wullulie. Anumite pasaje îl făceau să zîmbească, dar multe pagini fuseseră distruse de cineva care le colorase cu un creion maro bont. începu să citească No Orchids și era la jumătatea romanului în seara aceea, cînd asistentele intrară în grabă și instalară niște paravane în jurul patului de lîngă el. Aduseră niște cilindri metalici și cărucioare cu echipament medical, apoi ieșiră spunînd: — Uite, o să-ți aducem un prieten, Sprîncenatule. Un asistent introduse o targă pe rotile și camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cel puțin opt ore de aici înainte. Aș vrea să te rog să ne faci un serviciu. Presupun că dormi în continuare ușor? — Da. — S-ar putea să-și recapete cunoștința și să dorească să vorbească. Aș putea pune o asistentă de gardă aici, dar nenorocita asta de bună dispoziție profesională îi deprimă pe tipii introspectivi. Te rog să vorbești cu el, și dacă dorește să vadă un doctor, chemă-mă cu chestia asta. Scoase din buzunar un radio din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un arc de ceas. — Cît de jos sîntem? — Nu știu. Sînt doctor, nu geolog. Lanark primise mai mult decît putea absorbi în mod conștient. Adormi. CAPITOLUL 8. Doctorii A doua zi dimineață, se trezi simțindu-se obosit și bolnav, dar asistentele îi aduseră o omletă fără gust care îl reînvigoră. Pe un scaun de lîngă pat puseră niște haine cu aceeași textură moale și lucioasă ca mîncarea: lenjerie de corp, șosete, cămașă, pantaloni închiși la culoare, un pulover și o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca mîncarea: lenjerie de corp, șosete, cămașă, pantaloni închiși la culoare, un pulover și o haină albă. — Azi o să intri în rîndurile noastre, Sprîncenatule. Ce vreți să spuneți? — Acum ești doctor. Sper că n-o să ne tiranizezi, sîntem niște biete asistente, doar. Nu sînt doctor! — Vai, nu refuza! Cei care refuză la început ne tiranizează cel mai mult după aceea. După ce plecară, Lanark se ridică și se îmbrăcă, fără să-și pună haina. Găsi pantofi din imitație de piele sub pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta o să urască orice lume în care o să poposească. Lanark gemu. Ce pot face, doctore Munro? — Asta e prima ta întrebare rațională, spuse Munro înveselit, așa că nu te mai frămînta și ascultă. Poți căuta un însoțitor printre trei categorii: doctori, asistente și pacienți. Puțini doctori doresc să plece, dar cînd se decid, o fac împreună cu un coleg. Asistentele pleacă mai des, împreună cu oamenii în care au deplină încredere, iar doctorii au un avantaj proverbial în acest sens. Dar categoria cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e prima ta întrebare rațională, spuse Munro înveselit, așa că nu te mai frămînta și ascultă. Poți căuta un însoțitor printre trei categorii: doctori, asistente și pacienți. Puțini doctori doresc să plece, dar cînd se decid, o fac împreună cu un coleg. Asistentele pleacă mai des, împreună cu oamenii în care au deplină încredere, iar doctorii au un avantaj proverbial în acest sens. Dar categoria cea mai largă este a pacienților, pe care îi poți cunoaște doar dacă lucrezi cu ei. — Nu sînt calificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apărea frigul. Tunelul se înclina și intra în alt tunel de două ori mai larg, apoi în altul, lărgindu-se din nou de două ori. Zgomotul, luminozitatea intensă și forța vîntului creșteau. Lanark și Munro mergeau repede, dar doctorii și asistentele cu cărucioare și tărgi le-o luau înainte, trecînd valvîrtej pe lîngă ei. Nimeni nu mergea contra vîntului. Cu un efort, Lanark veni lîngă Munro și îl întrebă despre asta, dar deși strigă cît putea de tare, vocea lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în care vocile erau acoperite de un vuiet care creștea și scădea asemeni ovațiilor de pe un stadion de fotbal. Mulțimi se revărsau pe podeaua circulară venind din tunelele de pe circumferință și dispăreau prin ușile pătrate dintre intrările în tunel. Printre asistentele și doctorii în alb, Lanark văzu și oameni în haine verzi de îngrijitor, în salopete cafenii și în costume de afaceri cenușii. Se uită în sus și se clătină amețit. Privea un stîlp imens perpendicular cu lumini aurii și portocalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ești doctor. în domul lăptos apăru o linie care-l separă în două, și fiecare parte se afundă în podea, lăsîndu-i ghemuiți într-o încăpere mică, cu cîte o intrare pe fiecare latură. Prin tunel, dinspre atelier, alerga aplecată o asistentă cu o mătură, urmată de o targă împinsă de o altă asistentă. Prima mătură bucățile de metal într-o parte, în timp ce a doua îi aduse o cămașă de noapte albă Rimei și o ajută să se îmbrace; în tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
două, și fiecare parte se afundă în podea, lăsîndu-i ghemuiți într-o încăpere mică, cu cîte o intrare pe fiecare latură. Prin tunel, dinspre atelier, alerga aplecată o asistentă cu o mătură, urmată de o targă împinsă de o altă asistentă. Prima mătură bucățile de metal într-o parte, în timp ce a doua îi aduse o cămașă de noapte albă Rimei și o ajută să se îmbrace; în tot acest timp, ei rîdeau și pălăvrăgeau însuflețiți. — Sărmanul Sprîncenat pare uluit. — Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai sabotat proiectul de extindere. O împinseră pe Rima pe coridor spre salon, iar Lanark veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în pat. Lanark își luă halatul, se dezbrăcă și se îmbăie în toaleta salonului. Cînd se întoarse, asistentele puneau paravane în jurul patului. — Lăsați o deschidere ca să putem vedea fereastra, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în pat. Lanark își luă halatul, se dezbrăcă și se îmbăie în toaleta salonului. Cînd se întoarse, asistentele puneau paravane în jurul patului. — Lăsați o deschidere ca să putem vedea fereastra, vă rog, spuse el. Făcură cum le rugase, apoi una din ele îl bătu ușor pe obraz, iar cealaltă zise: — Distracție plăcută, Sprîncenatule, după care amîndouă își apăsară buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai vaste decît înainte, mi-e teamă de ele. Strînge-mă în brațe. — îmi plac bărbații masivi. Strînge-mă tu. El refuză orice fel de hrană în prima zi, pretextînd că mîncase prea mult în ziua precedentă. A două zi dimineață, cînd asistenta aduse micul dejun, își tăie cîrnatul spălăcit în bucățele subțiri în timp ce Rima mînca, apoi încercă să le ascundă, punînd farfuria ei goală deasupra. — De ce faci asta? îl întrebă ea. Ești bolnav? — O să-mi fie bine într-o zi-două. — Cred c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încurcat și stînjenit. — Nu, n-o să te disprețuiesc tocmai... zise el. Ea îi întoarse spatele și-i spuse cu răceală: — Bine. N-o să mai mănînc nici eu. Nu se mai mișcă și nici nu vorbi ore în șir, iar cînd asistenta aduse prînzul, îl refuză. în după-amiaza aceea, fereastra arăta o ceață perlată și un soare mic, dur și alb. își dădu seama că Rima nu dormea. încercă s-o îmbrățișeze, dar ea îl respinse. Știi că dacă o să mănînc această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu disperare un sfat din partea lui. — Regret, domnule Lanark, doctorul nu-i de serviciu acum, dar o să-i transmitem mesajul mîine dimineață la prima oră, imediat după micul dejun. Lanark puse radioul jos și-și mușcă buricul degetului mare. Cînd asistenta îi aduse cina, încercă s-o convingă pe Rima să mănînce fără el, dar ea îi spuse asistentei să ia tava. El se ridică și se plimbă mult timp prin salon, apoi reveni în pat, se întinse obosit cu spatele la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]