3,711 matches
-
în fața luptătorilor musulmani hotărâți să-și sacrifice viața pentru Jihad. Sunt gesturi mai greu de înțeles, fiindcă ele contravin valorilor toleranței și solidarității apărate de Islam. Distincția introdusă în secolul al XIV-lea de Semnani între timpul orizontal al mișcării astrelor și "timpul vertical" caracteristic sufletului, le-a permis musulmanilor să anticipeze rolul înțelegerii în cunoașterea fenomenelor istoric-umane, teoretizat mai târziu și de filosofii occidentali. Filosofia islamică a fost ferită de "mutații" ca cele pe care Occidentul le multiplică mereu. ("Catastrofele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dată redate figurativ, și nu prin descrieri istorico-arheologice. "Analiza chimică n-a decelat niciodată vreo schimbare de natură în pâinea și vinul sfințite, nu mai mult decât a reținut astronomia oprirea în loc a soarelui în timpul luptei cu Gabaon sau saltația astrului în timpul aparițiilor de la Fatima; așa cum nici funcționarul care cronometra extazurile Bernadettei Soubirou n-a putut să stabilească minutele apariției Sfintei Fecioare! Orice mistică ne învață într-o manieră strălucită că timpul viziunii sau al extazului nu este timpul orologiului sau
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ci prin recursul la „originea lor mistică“, reprezentată de limba adamică. Prin intermediul ei comunică limbile istorice, ca „voci“ ale lumii. Limbile sunt onomatopoetice, iar traducerea este, din acest punct de vedere, asemănătoare astrologiei, funda mentată pe similaritatea non-empirică dintre dispoziția astrelor și destinul uman. Rolul pe care îl joacă limba adamică, văzută ca fenomen originar, în fenomenul traducerii limbilor istorice trimite textul lui Benjamin spre o sursă îndepărtată, prezentă în gândirea lui Goethe. Hölderlin îi oferă lui Benjamin un model exemplar
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
iluministă a victoriei rațiunii asupra întunericului. Păstrându-se în convenția alegorică, artistul oferă o imagine a unei umanități abandonate în întuneric. Lanțul uman pe care-l înfățișează Klimt ca simbol al unei umanități încarcerate plutește într-o noapte înstelată, printre aștri îndepărtați. Din acest întuneric cosmic se descifrează anamorfotic chipul unui sfinx, asociat simbolic misterului, dar și monstruozității. Dezlegarea enigmei de către Oedip conduce doar la o eliberare temporară a cetății, pentru ca în final să o predea împreună cu regele ei unor cumplite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de stampe BAR) Toate aceste desene poartă marca influenței Secession-ului vienez. Învăluiți în volutele părului, cei doi îndrăgostiți apar aproape degeminați. Cătălina privește în sus la Luceafăr care lasă în urma sa o trenă neagră, rotindu-se în spirală către astrul ce-i este originea. La fel în Luceafărul, ("Și din a chaosului văi / Un mândru chip se-ncheagă") pictorul încearcă ilustrarea versurilor "Și din oglindă luminiș / Pe trupu-i se revarsă" (cromolitografie 495 x 345 cm, 1923, BAR. Cabinetul de Stampe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
semnul concilierii cosmice a soarelui și a lunii, îmbrățișare asistată de un cor de îngeri. Cum putem observa, Klimt conferă poeziei semnificația orfică și redempționistă totodată a muzicii. Cuplul este încadrat în rama alcătuită de siajul făcut de cei doi aștri, iar părul femeii le înconjoară picioarele. Cu ajutorul unei anime benevolente, Cavalerul poate înfrunta "forțele ostile", reprezentate în parte de cele trei Erinii care supravegheau pedepsirea conotată sexual a umanității în Jurisprundența, la care se alătură gigantul Polifem cu un aspect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cale, obstacole figurate de monștrii femeli, dar și de uriașul Polifem și cele trei Erinii, pentru a regăsi fericirea, împlinirea dorinței, într-o uniune deplină cu lumea, confirmată teologic atât prin prezența corului de îngeri, cât și a celor doi aștri care refac armonia cosmică. Ceea ce conferă Frizei un caracter de sinteză ține și de eclectismul stilistic, dar și de alegerea de către pictor a două citate din Oda bucuriei a lui Schiller pentru ultimul panel al Frizei. În opinia lui Peter
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pîrlit, îi plouă onorurile, elogiurile și busturile" Moftul român, 1893) pe care le parodia într-o manieră amintitoare de Rică Venturiano cu care, după cum vom vedea se identifică: "Oriunde-acum sclipești În depărtări albastre. Tu nu ești unde ești, Pierdută printre astre." Din păcate, aceste exerciții de școlar repetent nu arată doar inadecvarea la lirism! Dacă N. Iorga a fost un resentimentar incurabil, faptul se datorează și unor experiențe ce i-au traumatizat brutal adolescența și tinerețea aceste oaze ale nemăsuratului orgoliu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
psihologia lui e mai puțin un caz obișnuit de bovarism, cît o hipertrofie a eului ereditar. Matei Caragiale luptă cu sine, dar și cu strămoșii; orgoliul lui răsfrînge toată acea lumină ostenită de crepuscul, cu frumusețea somptuoasă și tristă a astrului în declin." În viziunea lui Tudor Vianu, orientarea estetică ar fi cea răspunzătoare de evidentele deosebiri dintre literatura celor doi ("Un filon nou, necunoscut lui Ion Luca, alimentează în tot cazul creația lui Matei și acesta este "estetismul", din care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
confer antropologiei posibilitatea redefinirii omului. Plecând de la ideea eliberrii de animalism, cu toate consecințele care deriv din capacitatea de obiectivare, Ralea dezvolt teza lui Sombart explicând deschiderea sapiențial și capacitatea de acțiune autocontrolat rațional: Omul poate face științ, poate studia astrele de pe cer, fr s aib pentru aceasta nici un fel de interes organic, iar aceast capacitate de obiectivare, de detașare și relativ independenț faț de mediu, care este și ea un produs istoric, nu poate lipsi din nici o definiție riguroas. Așa
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
viziunea sa scandaloasă asupra Nimicului absolut: Nimic imobil și mut! Rece, eternă necesitate! Haos smintit! Cunoașteți voi ceea ce dominați? Când veți abate edificiul și pe mine odată cu el? Haos, știi oare ce faci când înaintezi cu uraganele tale în viscolul astrelor, stingând cu răsuflarea-ți un soare după altul, când roua luminoasă a constelațiilor își stinge scânteierile la trecerea ta? cât de singuri suntem cu toții în imensul mormânt al universului! Doar eu îmi stau alături Oh, tată! Oh, tată! Unde este
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acum ca un capitol din istoria pământului care trebuie restituit stratului său geologic, "renaturalizat", astfel încât umanitatea să apară drept ceea ce este: o eflorescență a crustei terestre. Cea care deschide o asemenea perspectivă este astrologia. Nu atât din pricina pretinsei influențe a astrelor asupra vieții noastre, ci pentru faptul că astrologia ne familiarizează cu revoluțiile cerești și ciclurile pământului, restabilește o legătură ocultată de civilizația tehnică având ritmul marelui ceasornic primordial. Timpul și istoria omului depășesc, e adevărat, faptul de a fi în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea O țară ideală, Iosif Țon Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție. Contribuții la o sociologie a capitalismului actual, Ion I. Ionescu Trei rîuri și-
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în azur), e vizualizată ca un trandafir „nelimpezit” (Litanie de somn) sau precum o „roză cosmică”, și-n jertfelnicia ei, am zice, ea devine „anazidita mea...” (Litanie de somn). „Copil al verii”, dar cu „iarna de polen pe guri de astre...” (Naștere), precum un semizeu cu lira-i fermecată (gândind, firește, la Orfeon), Maestrul se lasă curtat de „nesomnul din brazi și din spini” (Baladă munteană), doinind ca pentru sine: „5ătăcindu-mi cerc strein / visez numărul divin / vreme / dintr-o preadevreme / o dată
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fie o „Sădure de argint” - ca triumf al iubirii, devine, dintr-odat’, „ca de smoală”, adică o pădure îndoliată. Ce-au decis zeii? Ca el „Vă piară”. Momentul culminant este prefigurat de „gemetele” pădurii. „ritând de spaime”, el - să fie un astru-al nopții? - întrupându-se precum Luceafărul, sparge tăcerile, rostind: „Mireasa nunții o doresc!” și-ntr-o clipită, din brațul drept al mirelui „lucește lama de cuțit”. O mică secvență de dramă antică. Un gest „nesăbuit”, firește. Lama de cuțit e
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Invincible: Descrierea nr. 1 După ce fuseseră victimele unui accident, au trebuit să facă o aterizare forțată pe o planetă necunoscută. Ieșiră din capsula spațială fără prea mare dificultate și astfel avură ocazia să admire o lume misterioasă și stranie. Acest astru, asemenea unui deșert de nisip fără viață, era compus din cratere de forme multiple. Constatară defecțiunile aparatului. Descrierea nr. 2 ...curînd pe ecrane se contură peisajul din jur. Cerul era aproape senin. Avea chiar o tentă verzuie nuanțată de dîrele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
schimbi la față și eziți să citești până la capăt scrisoarea", exilând astfel, împreună cu poetul, și scrisorile și operele. Vina lui nu merită atât! De fapt, Ovidiu nu s-a gândit că, punând una peste alta, mâna sa ar putea atinge astrele, precum Titanii, care se revoltaseră împotriva lui Jupiter; nici nu s-a înrolat în tabăra rebelă a lui Encelade, conducătorul Titanilor, care a declarat război zeilor, stăpâni ai pământului, nici nu a făcut precum mâna cutezătoare a lui Tidide (una
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
atitudinea de sfidare la adresa destinatarului: dacă poetului nu îi rămâne nicio posibilitate de răzbunare, Pieridele îi vor da forțele și sulițele lor. Chiar dacă locuiesc în cel mai îndepărtat loc din lume, pe malurile Sciților, și sunt foarte aproape de ochii mei aștrii care se scaldă în Ocean, mesajele noastre vor străbate nenumărate popoare și obiectul lamentărilor mele va fi cunoscut în toate colțurile urbei; tot ceea ce vom spune va merge din Occident până în Orient; Aurora și Hesperia vor fi martorele vocii mele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pământ, pe puterile cerului, pe tine însuți, zeu între noi prezent [i se adresează lui Augustus], jur: inima mea bătea pentru tine, o preamărite; și am fost al tău cu tot sufletul meu. M-am rugat ca intrarea ta printre astre să fie amânată și am fost și eu o mică parte din grămada care se ruga pentru același lucru. Și pentru tine am oferit tămâie sfințită și, alăturându-mă tuturor, și eu am ajutat cu rugăciunile mele la rugăciunile publice
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
adaug un alt pasaj, extras dintr-o scrisoare adresată unui dușman acum, după toate cele comentate, se poate spune Dușmanului său465. "Deși eu locuiesc în cel mai îndepărtat colț de lume, pe malurile Sciților și foarte aproape de ochii mei sunt astrele care nu se oglindesc în Ocean, mesajele noastre vor parcurge popoare imense și obiectul lamentării mele va fi cunoscut până la capătul lumii; tot ceea ce vom spune se va răspândi de la Occident la Orient; Aurora și Luceafărul vor fi martorii vocii
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ce-i spune cititorului versul: „Cu cîrligul supt genunche”? Ne lămuresc textele paralele. Cîrligul era semnul distinctiv și onorific al păstorului, cornul răsucit și de aur cu care berbecele din bestiarul fabulos spărgea negura în zorii zilei ca să se reverse astrul ceresc. Păstorul îl transformase în însemn comportamental, purtîndu-l cu mîndrie ori cu umilință, după împrejurări. Învățase lecția de demult. Răzlețitul din balada Mircea Ciobănașul se afla pe un teren impropriu. De trei zile aștepta cu umilință, jos, la poartă, ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Kalevala, palierul cel mai de jos al existenței (reprezentat de duhul adîncimilor acvatice, al ghețurilor și al Pohjoliei, ca și următorul palier, al întinderilor pămîntene) nu s-a dovedit vrednic de proba cunoașterii și a dialogului. Răspunsul a venit din partea aștrilor cerești, luna și soarele. Drept urmare, i se indică bătrînei zona aproximativă unde feciorul zăcea sub ape; nu și faptul că era sfîrtecat în bucăți. Femeia avea cunoștință despre acest amănunt, în baza datelor de inițiată în meșteșuguri de breaslă vrăjitorească
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și strălucit de argintul și de aurul divin. De aceea le ține înălțate cu trufie încă agresivă, să se vadă, dar să și amenințe pînă departe. De acum înainte, cursul Soarelui este deschis. Luîndu-și, de data asta, chipul de Taur, astrul ceresc își ține coarnele drepte și falnice; ca Leu, străjuiește sigur de sine în liniștea zenitului. Doar celălalt ipostaz al său, Vulturul, planează la înălțime, cu privirea ațintită asupra vreunei umbre de șarpe tîrîndu-se cu perversiune pe pămînt și încercînd
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
răsare. Recitator 7: Și iată marea Împlinire A visului dintotdeauna La Întâi Decembrie chemarea Fierbintea, sfânta și străbuna Recitator 8: Noi vrem sa ne unim cu Țara! Aduce-n iama primăvara. Iar iama oropsirii noastre Se stinse-n fine, de sub astre! Recitator 9: Vă salut eroi puternici. Ce-ați trecut În altă lume! Vă salut! Și mă cutremur Când aud de-al vostru nume. Cântec: Trompetele răsună Gavril Muzicescu 86 Recitator 10: Ei au căzut cu fața la dușmani Dar nu sunt morți
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
sunt ele însele supuse greutății, în general era în contradicție cu sistemele anticilor, care considerau substanța acestor corpuri ca un foc pur, ca un element incoruptibil. Este totuși de remarcat opinia lui Anaxagora care, frapat de căderea unui meteorit, privea astrele ca pe niște corpuri grele pe care rapiditatea mișcării circulare le împiedică să cadă pe Pământ. Aceeași idee o găsim exprimată și la Plutarh într-un pasaj al lucrării Despre fața vizibilă a Lunii: Luna are totuși un ajutor contra
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]