2,854 matches
-
fost clipe unice în viața mea și a tuturor celor care au luat parte la acele evenimente de un dramatism inegalabil!... Am revenit în Basarabia română la aproape trei săptămâni de la puciul de la Moscova, în urma unei invitații făcute de către prof. Aurica Tizu. Așa era la acea vreme, intrarea în Basarabia era posibilă numai cu invitație oficială, aprobată de autorități de pe ambele maluri ale Prutului, sau se trecea în grupuri organizate de excursioniști, și cu siguranță că erau în grup securiști-KGB-iști-pentru a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
excursioniști, și cu siguranță că erau în grup securiști-KGB-iști-pentru a urmări ca nu cumva să ne cunoaștem neamul bine. întâi am mers la Chișinău, apoi am călătorit până în satul Calfa de lângă orașul Tighina (Bender). La Chișinău am locuit la doamna Aurica Tizu, care avea locuință în oraș, pe strada Bubnovschi, devenită Matei Basarab. La data de 18 iunie 1991, împreună cu prof. Aurica Tizu, am plecat către satul Calfa, călătorind cu trenul, un tren personal, necompartimentat. După ce am trecut peste un pod
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mers la Chișinău, apoi am călătorit până în satul Calfa de lângă orașul Tighina (Bender). La Chișinău am locuit la doamna Aurica Tizu, care avea locuință în oraș, pe strada Bubnovschi, devenită Matei Basarab. La data de 18 iunie 1991, împreună cu prof. Aurica Tizu, am plecat către satul Calfa, călătorind cu trenul, un tren personal, necompartimentat. După ce am trecut peste un pod de fier, doamna profesoara ne zice că sunt trei stații cu numele de Calfa la rând, după cum urmează: Calfa Sat, Calfa
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
două Mig-uri care veneau dinspre Tighina și se îndreptau spre Bulboaca. Se auzeau și până atunci focuri de armă, dar de mai departe, de peste dealurile de la Gura Bâcului sau de la Bender, dar așa de aproape nu. Eram doar cu bătrâna, Aurica Tizu se întorsese la Chișinău în seara zilei anterioare și începuse să-mi fie teamă. Așteptam cu emoție ora când am tren să pot pleca către Chișinău. Trenul era în după-amiaza zilei, în jurul orelor 17, iar timpul trecea foarte greu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
scăpam trenul acela nu mai puteam să ajung la Chișinău, a fost ultimul tren din acea perioadă, toate se opreau la Bulboaca și nu intrau în acea parte unde se dădeau lupte, considerându-se zonă periculoasă. La câteva zile prof. Aurica Tizu a plecat la Calfa să-și vadă mama. Trenul, așa cum am spus, mergea doar până la stația Bulboaca. Am rămas în gara Bulboaca să o aștept. De acolo ea a mers pe jos o bucată de drum, apoi cu o
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
curiozitatea să-i împingă spre acel loc, spre a vedea ce se întâmplă. Mare le-a fost mirarea când au văzut că din aparat s-a dat jos pilotul, îndreptându-se către curioși, care au aflat că este fratele domișoarei Aurica Dumitrescu, secretara comunei. După ce s-au văzut, s-au îmbrățișat și au stat de vorbă, informânduse de situația din comună, țară, au mai discutat anunțându-și sora de dispartiția cumnatului Iordăchescu, Traian Dumitrescu s-a urcat în avion și cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
după soră, Dan și Florin Iordăchescu, pentru a-și petrece o parte din vacanță, mai ales că Dan a terminat conservatorul și a obținut repartiția la Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în câteva opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau și de cele ce se întâmplă în comună, la plasa Sulița și chiar la Botoșani. Într-o zi, Aurica anunță întreaga famile a Anicăi, că iau sosit nepoții și că vor să le facă o vizită. Toți au fost bucuroși și de abia așteptă să-i vadă, că or fi crescut. Ana, Nețica și Anton îi știau de copii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
-i vadă, că or fi crescut. Ana, Nețica și Anton îi știau de copii, când maică-sa era învățătoare, dar de atunci, de prin 1941 nu i-au mai văzut. Petrică, soțul Nețicăi, nu-i cunoșteau. După două zile apare Aurica, însoțită de doi tineri foarte înalți și subțiri. Îi cunoașteți? întreabă Aurica, după ce s-a dat binețea cuvenită. Toți se privesc cu satisfacții și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de copii, când maică-sa era învățătoare, dar de atunci, de prin 1941 nu i-au mai văzut. Petrică, soțul Nețicăi, nu-i cunoșteau. După două zile apare Aurica, însoțită de doi tineri foarte înalți și subțiri. Îi cunoașteți? întreabă Aurica, după ce s-a dat binețea cuvenită. Toți se privesc cu satisfacții și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
curiozitatea să-i împingă spre acel loc, spre a vedea ce se întâmplă. Mare le-a fost mirarea când au văzut că din aparat s-a dat jos pilotul, îndreptându-se către curioși, care au aflat că este fratele domișoarei Aurica Dumitrescu, secretara comunei. După ce s-au văzut, s-au îmbrățișat și au stat de vorbă, informânduse de situația din comună, țară, au mai discutat anunțându-și sora de dispartiția cumnatului Iordăchescu, Traian Dumitrescu s-a urcat în avion și cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
după soră, Dan și Florin Iordăchescu, pentru a-și petrece o parte din vacanță, mai ales că Dan a terminat conservatorul și a obținut repartiția la Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în câteva opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau și de cele ce se întâmplă în comună, la plasa Sulița și chiar la Botoșani. Într-o zi, Aurica anunță întreaga famile a Anicăi, că iau sosit nepoții și că vor să le facă o vizită. Toți au fost bucuroși și de abia așteptă să-i vadă, că or fi crescut. Ana, Nețica și Anton îi știau de copii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
-i vadă, că or fi crescut. Ana, Nețica și Anton îi știau de copii, când maică-sa era învățătoare, dar de atunci, de prin 1941 nu i-au mai văzut. Petrică, soțul Nețicăi, nu-i cunoșteau. După două zile apare Aurica, însoțită de doi tineri foarte înalți și subțiri. Îi cunoașteți? întreabă Aurica, după ce s-a dat binețea cuvenită. Toți se privesc cu satisfacții și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de copii, când maică-sa era învățătoare, dar de atunci, de prin 1941 nu i-au mai văzut. Petrică, soțul Nețicăi, nu-i cunoșteau. După două zile apare Aurica, însoțită de doi tineri foarte înalți și subțiri. Îi cunoașteți? întreabă Aurica, după ce s-a dat binețea cuvenită. Toți se privesc cu satisfacții și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și să dăm cu ea de pământ. Intentii frumoase Într-o carte intitulată măreț Când Dumnezeu se exilează-n tine (Brumar, Timișoara, 2005), un tânăr autor, cu intenții frumoase (și cu trăsături frumoase, după cum reiese de pe ultima copertă a cărții), Aurel Curcă Udeanu, monologhează-filozofează într-un stil poematic sacerdotal care reușește cu greu să-i ascundă lipsa de idei. „Ideile“ tânărului autor sunt de fapt elanuri sexuale, specifice vârstei, pe care el și le manifestă indirect, demagogic, prin refuzul dragostei carnale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cine să-mi înțeleagă durerea, cine să-mi înțeleagă condiția în care am făcut un veșnic legământ. Să respect memoria familiei mele ce se compune din mama și tata, din bunici și străbunici, din unchi și mătușe, precum și sora mamei AURICA, verișoara tatei, Zoița, și chiar învățătorul satului domnul FLOREA, trecut la cele VEȘNICE. Cine să mă înțeleagă, să mă asculte, când lacrimile îmi traversează obrazul brăzdat de singurătate și plouat de cei ce azi nu mai sunt. Poarta bisericii mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de treizeci de ani și nu se mai măritase. Părinții erau foarte îngrijorați și au recurs la descântece, crezând că cineva i-a făcut fetei vrăji. Brândușo, am venit la tine să ne ajuți că uite fata asta a mea, Aurica nu-și mai găsește jumătatea să-și întemeieze și ea o familie. — Are gândul la vreun băiat? — Ar avea, dar nu se leagă nimic. Îi place dă el? — Îi place. — Lui îi place dă tine, Aurico? Cred că da, însă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
da, însă nu ia nimic în serios. — Să-mi aduceți un cocoș ca să-I pot dăscânta. — Când să venim? — Chiar mâine. Când au venit femeile cu cocoșul, Dedi l-a legat bine cu sfoară de un picior așezând-o pe Aurica lângă ea. — Cum îl cheamă pe băiat, a întrebat-o pe fată. — Dumitru. A început apoi descântecul: "Sări cocoș Pe coș Să te duci la Dumitru Cu ciocul să-l ciocănești Cu coada să-l pocnești La Aurica să-l
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-o pe Aurica lângă ea. — Cum îl cheamă pe băiat, a întrebat-o pe fată. — Dumitru. A început apoi descântecul: "Sări cocoș Pe coș Să te duci la Dumitru Cu ciocul să-l ciocănești Cu coada să-l pocnești La Aurica să-l pornești Să nu poată mânca Lucra Nici sta Până la Aurica va pleca.” În timp ce spunea descântecul, Dedi dădea drumul cocoșului în sus care zbura puțin, dar fiind legat era prins și iar înălțat și tot așa de câteva ori
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-o pe fată. — Dumitru. A început apoi descântecul: "Sări cocoș Pe coș Să te duci la Dumitru Cu ciocul să-l ciocănești Cu coada să-l pocnești La Aurica să-l pornești Să nu poată mânca Lucra Nici sta Până la Aurica va pleca.” În timp ce spunea descântecul, Dedi dădea drumul cocoșului în sus care zbura puțin, dar fiind legat era prins și iar înălțat și tot așa de câteva ori. În zilele noastre, când nivelul de cultură al oamenilor este ridicat, când
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
copilărieă Era pe la jumătatea lunii lui cuptor, în apropiere de sărbătoarea de Sânt’Ilie, o zi foarte călduroasă, de simțeai că te topește arșița soarelui. Abia ajuns acasă cu vitele de la păscut, mama îmi spune: - Băiete, ia-l și pe Aurică și mergeți la pescuit că a scăzut apa din gârlă și au ieșit oamenii la prins pește. Vezi câți sunt? Nu mai aștept să-mi spună a doua oară și-l iau pe fratele mai mic de după mine, care avea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am văzut-o pa mama să prindă pește ca alte femei. Ea îi dibuia cu mâna pe la rădăcinile păpurișului sau ale altor buruieni care creșteau în apă. La fel și tata. Cu meșteșugul pe care-l deprinsesem de mic, împreună cu Aurică începem a prinde pește, luându-ne la întrecere cu mătușa Pălădoaia. Eu spun drept că mă cam temeam de chișcari, care seamănă cu niște șerpișori, sunt iuți și au la baza gâtului niște țepi întorși cu care te pot agăța
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în spate și cu un coș cu daruri, bomboane, ciocolată, fructe etc.) pe care îl poartă la braț, la subsuoară, MOȘUL are un registru sau o condică mare. 2.MIRCEA ANGHELESCU 11. ANDREI 3. MARIANA 12. MARGARETA 4. ILEANA 13. AUREL 5. EMILIAN 14. RADU 6. DĂNEL 15. SAVA 7. PETRUȚA 16. MATEI 8. DOREL 17. MIHAI 9. GEORGEL 18. GINUȚA 10. NICU 19. FLORENTINA Copiii sunt așezați pe scenă în formă de semicerc larg deschis în jurul pomului de iarnă. II
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
AUREL BRUMĂ AL TREILEA REFUGIU Vieți între două refugii este o carte de memorii document despre durerile simple dar adânci ale populației de pe ambele maluri ale războiului, de pe ambele maluri ale sărăciei, de pe nenumăratele maluri ale viețuirilor. În acest context biografia
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]