884,171 matches
-
simplu, confirmat de persoane responsabile din Iugoslavia - s-au putut introduce arme din cauza corupției și a lipsei de autoritate a statului. Explicația este simplă dar unui român îi poate provoca spaimă, ținînd cont de nenumăratele operațiuni Țigareta și de slăbiciunea autorităților. În al patrulea rînd - condițiile. Conflictul latent, de secole, între populații diferite că mentalitate, religie și limba. Kosovo este cea mai săracă regiune a Iugoslaviei dar nu cea mai săracă zona din regiune. Sărăcia, ca și prea plinul, duce la
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
fiecare a redactat un segment al memoriului. Dar pînă a fi încheiat și tradus aflaseră despre acesta și alții. Cu memoriul isprăvit, au fost sfătuiți să nu-l expedieze pentru că ar dăuna strădaniilor episcopilor greco-catolici care năzuiau să obțină, din partea autorităților, anumite drepturi pentru biserică lor. În consecință, au distrus memoriul. Prea tîrziu. Securitatea aflase de el, arestîndu-i pe cei trei redactori.Gestul poate părea de o sublima zădărnicie. Nu era. Pentru că exprimă irepresibila nevoie de a comunica Occidentului destinul tragic
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
mediilor frecventate de autor. Și nu neglijez a relata, mai întîi, cum se cuvine, întîlnirile cu Blaga și sentimentele încercate, atunci, de marele poet și filosof. Prin 1954-1955 Blaga era măgulit că i s-a încredințat traducerea Faust, semn că autoritățile comuniste îl iau în seamă, acordîndu-i atenție ("totuși au nevoie de mine", spunea el satisfăcut). În mai 1955 poetul era foarte mulțumit pentru că pe traducerea lui Faust i se plătise foarte mult, aproape exorbitant. Mărturisirea lui Ivascuk, prin anii 1980
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
este un univers teoretic închis, pierzîndu-și semnificația culturală. Poate, de aceea, Noica a respins decis și constant înțelegerea filosofiei că știința. Această chiar dacă dl. M. Flonta consideră că e exagerată opinia păltinisenilor că Noica este filosoful prin excelență, cu prestigiul autorității supreme în toate ale filosofiei. De fapt, există, cum arătăm mai înainte, două culturi filosofice în lumea românească. Iar direcția scientist-rationalistă maioresciana cîștiga în dimensiune prin cartea postuma a lui Mircea Florian, Recesivitatea că structura a lumii, asezîndu-se pe același
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
ecouri ale vitalismului și ale nietzscheianismului, Nae Ionescu a considerat filosofia autentică o reflecție liberă, opusă raționalismului și scientismului. Studierea operelor filosofice ale antecesorilor, în scop de exegeza și comentare, era contestată și repudiata, ca și apelul la exegezele unor autorități în materie. Încuraja și practica reacția spontană a unei minți proaspete, eliberată de idolii culturii filosofice convenționale. Pornind de la mărturisirile lui Mircea Vulcănescu, autorul nostru amintește că Nae Ionescu a refuzat să scrie cărți de filosofie nu numai din comoditate
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
Nichita Danilov are și un secret umor. Totul este prea clar, prea tranșant ca să poată fi adevărat. Esență a ceva seamănă cu caricatură acelui ceva. Poetul ne arata esență, iar noi vedem - poate cu știrea lui - si caricatură. Criza de autoritate Pe masura ce se maturizează, Nichita Danilov devine mai imprecis și mai fantezist în imaginarea unor ritualuri mistice. Plictisit de propria lui capacitate de a-l transporta pe cititor în spații metafizice, începe să se joace și își pierde astfel autoritatea: "Tu
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
de autoritate Pe masura ce se maturizează, Nichita Danilov devine mai imprecis și mai fantezist în imaginarea unor ritualuri mistice. Plictisit de propria lui capacitate de a-l transporta pe cititor în spații metafizice, începe să se joace și își pierde astfel autoritatea: "Tu stai și mă veghezi/ mereu-mereu cu ochi senini/ din care izvorăsc și curg/ atâtea mâini atâtea mâini// (de prin tavanul palid/ de prin pereții palizi și subțiri/ ca niște țurțuri lungi și albi/ și plini de trandafiri)// și-n
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
de a se fi remarcat cândva în concurență directă cu multe sute de poeți. Și aceasta fără să fi câștigat în vreun fel bunăvoință oficialității, ci, dimpotrivă, scriind o poezie cu o rezonanță religioasă, inacceptabilă din punctul de vedere al autorităților culturale din anii ^80. Nichita Danilov, Noua variațiuni pentru orgă, antologie, cu o prefață de Mircea Mihăieș, Iași, Ed. Polirom, 1999. 368 pag.
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
a legitimă ficțiunea, la Caragiale "textul alotopic", realizat prin relaționarea a două tipuri de text eterogene, jurnalistic și literar, este "însuși nucleul povestirii", precum și "reflex parodic față de textul clasic care se sprijină pe citate savante, folosindu-le drept argument al autorității" (p.94). În cadrul unor categorii precum ficționalitatea, raportul autor/narator, ironia, absurdul, ambiguitatea, Liviu Papadima urmărește tranziția realizată de proza lui Caragiale spre configurarea unui alt set de norme ale literaturității, spre un alt mod de a vedea literatura. Ironia
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
mai fine decît simpla inversare a sensului literal, pe baza căruia se poate reconstitui cu ușurință subtextul. Figură retorica se transformă în figură textuala prin distanțarea tot mai mare a autorului de narator, iar acest decalaj între instanțele ce dețin autoritate asupra relatării conferă textului o ambiguitate profundă, care nu de puține ori orientează lectură pe o pistă falsă. Accentele satirice identificate de critică literară în opera lui Caragiale au făcut posibilă în anii ^50 răstălmăcirea acesteia în serviciul "luptei de
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
întîlni "situații, personaje, replici, instituții, mentalități sărind de-a valma afară din pagina și bulucindu-se în cotidian" (p. 185). Însă popularitatea obținută nu a condus la reconsiderări din punct de vedere literar, ci l-a transformat pe Caragiale în ^autoritate folclorica^: "Ne apropiem pare-se de momentul originar, cînd întrebarea ^ce-a mai spus Caragiale?^ își recapătă firescul." Liviu Papadima - Caragiale, firește, Editura Fundației Culturale Române, București, 1999, 196 pagini.
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
e întotdeauna frapanta în asemenea selecții de documente de epocă bruscă modificare semantica a termenului științific, care își pierduse atributele constituite de tradiție pentru a deveni simplu indiciu al respectării dogmei în vigoare la momentul dat. Lingviștii cei mai importanți, autoritățile științifice în domeniu - în primul rînd mării absenți - Sextil Puscariu, I.-A.Candrea, Sever Pop -, apoi Al. Rosetti, I. Iordan, Al. Graur, în fine elevii lor - sînt acuzați de cosmopolitism, paseism, idealism, obiectivism, formalism, reacționarism, împăciuitorism, imperialism, fascism; scrierile lor
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
expus împreună pictură și sculptură. Fără a fi o practică obișnuită, manifestările artistice în familie au o anumita frecvență în arta noastră contemporană. Din rațiuni foarte diverse, care se întind pe o largă plajă de motivații - de la asocierea unuia la autoritatea celuilalt și pînă la înfruntarea solidara a tot felul de piedici economico-administrative, pe care orice expoziție trebuie să le depășească -, cuplurile de artiști, uneori întreaga familie, încearcă această exprimare în comun și că un pas mai ofensiv către un consumator
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
îi poruncește să revină acasă, iar el, prea sigur de sine, îndeplinește voia Ducelui. Este imediat arestat, alegîndu-se cu cîteva luni de închisoare și cinci ani de surghiun pe insula Lipari, din vecinătatea Siciliei. Eliberat, rămîne sub strictă supraveghere a autorităților, iar atunci cînd Hitler vizitează Italia, în 1938, Malaparte se pomenește în arest preventiv, deoarece figurează pe lista "inamicilor potențiali". Odată cu izbucnirea războiului, iată-l acreditat corespondent de front al cotidianului Corriere della seră. Printre alte "vinovații" personale figurează și
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
problemelor și nu asupra persoanelor. Nu suportă reclamă, indiferent de circumstanțe. Ca să vină în ajutorul confraților confruntați cu greutățile, s-a risipit pe șine, fără să țină seama cît pierde". Tradiții fără tradiție Dacă ne luăm după cîteva cotidiane centrale, autoritățile din România ignoră sentimentele publicului și relațiile "tradiționale" de prietenie dintre România și Iugoslavia susținînd politică NATO față de regimul Milosevici. Dar nici unul dintre aceste cotidiane nu propune cititorilor săi o analiză precisă a eventualelor consecințe pentru țara noastră dacă reprezentanții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
Ele mărturisesc despre o comunicare vie, între persoane de notorietate care refuză cenzură, nu se consideră proprietare ale adevărului, pun idolii la îndoială și, în sfîrșit, discută și principiul și persoana care îl susține, refuzînd cu argumente supunerea necondiționată la autoritatea filosofului. Acum, Epistolarul mi s-a părut o carte înseninătoare, un duel colectiv între oameni politicoși, cu o certă doză de umor, voluntar sau - uneori - involuntar. Un asemenea duel ar mai fi posibil azi? Probabil că da, pînă la acel
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
Ultimul Abencérage. Care nu a cedat și a continuat să scrie pentru sine (și pentru noi) doar ceea ce a crezut pînă la sfîrșit. O vizită în România anului 2001 Mai mulți gazetari din România au fost invitați în Thailanda de Autoritatea Turistică din acea țară. Invitația e anuală, iar în acest an printre ziariștii care au acceptat-o e și Ion Cristoiu. Rugămintea Autorității pentru ziariștii vizitatori e să-și scrie impresiile la întoarcerea din această excursie gratuită. Ion Cristoiu scrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
O vizită în România anului 2001 Mai mulți gazetari din România au fost invitați în Thailanda de Autoritatea Turistică din acea țară. Invitația e anuală, iar în acest an printre ziariștii care au acceptat-o e și Ion Cristoiu. Rugămintea Autorității pentru ziariștii vizitatori e să-și scrie impresiile la întoarcerea din această excursie gratuită. Ion Cristoiu scrie însă un editorial prăpăstios-justificativ despre motivele lui de a merge gratuit în Thailanda. Pe scurt, nu oferta gazdelor, ci datoria lui de editorialist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
devenind avocat, lăsînd niște, să le spun, memorii în care îl cam calomnia pe fratele său, scriitorul, sicanînd-o pe Puia cu pretenții la moștenire. Ludovica, femeie aprigă, desi obținuse, ce-i drept, o modestă pensie de urmaș (mai întîi de la autoritatea austro-ungară, apoi convertita, după 1918, în lei românești) era mereu neliniștita de cele ale traiului, solicitînd ajutoare peste tot la rude, inclusiv, desigur, la primul ei născut, scriitorul, pe care-l potopea cu scrisori adesea ultimative. Descoperite de dl. Liviu
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
iunie 1914, le descria împrejurările în care s-a prăpădit soțul ei și tatăl lor. Asta după ce, în ziua morții tatălui, îi telegrafiase lui Liviu, dar acesta n-a venit la înmormîntare (nici nu putea veni, pentru că avea încurcături cu autoritățile militare maghiare), multumindu-se cu o scrisoare îndurerata. Rămasă cam fără mijloace, pîna a-i veni pensia, Liviu n-a pregetat că, la cerere, să-i trimită mamei ceva bani ("După moartea lui nu am avut în casa nici un ban
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
Și a izbîndit, deși, subliniază autorul nostru, daca Anglia, prin Churchill "a cedat România forțelor sovietice, Statele Unite au crezut, nerealist, ca aceste tendințe puteau fi controlate, daca nu răsturnate, la sfîrșitul războiului." Dar istoria a avut desfășurarea știuta, și noile autorități comuniste (în care, formal, măi figurau și "tovarăși de drum") au acceptat alegerile din noiembrie 1946 (pe care le-au trucat în rezultate catastrofale) pentru că, fără ele, nu se putea încheia tratatul de pace. Ele au avut loc, puterile occidentale
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
e prin definitie beligeranta. Subversiunea, însă, implică existența unui univers oficial și puternic, pe care să îl vizeze: or, acest univers e inevitabil extraliterar, el ține de un spațiu larg al mentalului colectiv, cu toate structurile lui de normativitate și autoritate. Poate că o filozofie a iubirii așa cum o concepe Paz e în deplină siguranță numai în literatură. Dar și acolo ar putea fi amenințată, mă tem, de substituirea corpusului de texte cu care operează autorul printr-un altul. Tradiția literară
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
limbaj bourdian mai degrabă) de relațiile sociale. Gesturile reprezintă forme de comunicare, însă, spre deosebire de limbajul scris ele angajează întreaga persoană fizică a cuiva, stabilind contacte explicite între mai multe persoane, sau între ele și obiecte. În felul acesta ele vehiculează autoritate, putere, o delegă în chip simbolic de la un individ la altul, sau chiar de la o societate la alta. Prin natura lor, totuși, gesturile sînt efemere: ele există numai în clipa în care au fost făcute cuiva de către cineva, dar devin
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
europene, are același caracter și, în consecință, aceleași libertăți, ca și o expozitie româno- sau belgiano-bulgară, -albaneză, -sîrbă ș.a.m.d. Și tocmai acesta lipsa de crispare, confortul firesc și o anumita seninătate a discursului dau expoziției româno-belgiene de la Ploiești autoritatea unui act cultural cu o incontestabila legitimitate. Generații de artiști români și belgieni se întîlnesc în același spațiu muzeal cu aceeași normalitate cu care se întîlnesc în spațiul aceleiași arte, al acelorași obsesii, al acelorași motive, si asta pentru a
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
atât, din filosofia analitică) totuși, ca omeni cu mintea, zicem noi, limpede și veșnic întrebătoare, încercăm să ne dăm răspunsuri pentru a ne păstra pe linia vieții, oricum, în derivă, mai ales atunci când nu le primim și, mai ales, când autoritățile ridică din umeri sau pun pe tapet abureala cu izul veșnicului gri. Și pentru ca rândurile mele să fie la îndemâna oricui și mai ales gustate de cei ce le citesc, am să vă amintesc, cam cum era pe vremuri, evident în
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]