4,300 matches
-
se măriră normele și încetul cu încetul acest fenomen inițiat odinioară de Stahanov se domoli și deveni mai realist și mai firesc. Trebuie să spun că la canal descifrasem enigma acestui miner din Donbas care exprima într-adevăr un straniu avânt al ambiției umane, un fel de beție a performanței, căreia însă i se dăduse alt nume: eroism în muncă, născut dintr-o înaltă conștiință revoluționară. Poale că Alexei Stahanov fusese un om animat de astfel de virtuți. Dar dacă semăna
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu era timp acolo să-ți amintești că murise un om și că dacă te abrutizai până într-atît încît nu numai că nu-ți mai păsa când unul pierise, dar chiar te bucurai că ai scăpat de el și de avântul lui scabros, nici viața ta de om viu nu mai valora mare lucru! Nu era chiar așa! Asta era o idee pur literară, să rămâi om printre oameni, numai ca să salvezi în tine însuți ideea de om chiar dacă alții o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de la celălalt capăt al buncărului. În spatele ei, podeaua vibra sub labele monstrului. Femeia trecu peste prag și lovi cu mâna întrerupătorul de închidere. Ușa bâzâi și-i execută ordinul imediat. Zgomotul impactului se repercută până în cală când creatura, dusă de avânt, se zdrobi de obstacol. Fără a pierde timpul pentru a vedea dacă panoul rezistă, Ripley se strecură rapid printre niște forme masive și întunecate în căutarea aceleia care o interesa. În buncărul de îmbarcare, atenția reginei îi fu deturnată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fără să știu de ce, dar, orșicât. Am fost de acord, fără s-o fi încurajat vreodată însă (nu pot să fiu ipocrit), și cu lupta pentru drepturile femeii egale cu ale bărbatului, ba chiar m-am făcut că nu văd avânturile feministe care au trecut pe lângă mine când și când, dar, iertare, Măria Ta, iertare, femeie, de ce trebuie să fiți mai multe la volan ca noi? Nu era de ajuns ambuteiajul, nu sunt de ajuns primarii pe care-i avem și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
avea să devină, în jumătate de secol, infrastructura educațională a învățământului transilvănean românesc. Dar până după Norma regia și Edictul de toleranță, despre un sistem de învățământ transilvănean de limbă română nu se poate vorbi. Acesta va prinde cu adevărat avânt odată cu numirea primilor directori de școli românești, fapt ce se va petrece după 1782 prin numirea lui Gheorghe Șincai în funcția de director al tuturor școlilor românești unite. Trei ani mai târziu, în 1785, va fi numit Dimitrie Eustatievici pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al tuturor școlilor românești unite. Trei ani mai târziu, în 1785, va fi numit Dimitrie Eustatievici pe funcția omoloagă de director al școlilor ortodoxe (Ianoș, 2010, p. 308). Moartea împăratului Iosif al II-lea în 1790 a dus la temperarea avântului reformist. Aristocrația maghiară, conservatoare și reticentă la politicile educaționale inițiate de Curtea de la Viena, reușește să inverseze parțial direcția reformelor. Efectele sunt exprimate în revizuirea legii educației din 1777 odată cu promulgarea Ratio educationie publicae în 1806. Biserica este re-apropiată și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de la modelul patriotismul civic fundamentat pe morala ortodoxă, către modelul naționalismului etnic. Chiar dacă morala creștin ortodoxă este păstrată, autoritățile statale inserează o nouă dimensiune fundamentală: educația națională. Această glisare înspre o educație militantistă în spiritul ideii naționale va lua treptat avânt, împlinindu-se treptat până înspre sfârșitul interbelicului. Deplasarea accentului de pe morala creștină pe etica națională este perfect reflectată de evoluția recomandărilor făcute de I.P. Eliade, în lucrarea sa Elemente de pedagogia și metodologia teoretică și practică. În ediția cărții din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
două popoare combatante în faza postconflictuală a stăpânirii romane (Babu-Buznea, 1979, pp. 25-26). Ideea este reînsuflețită de Naum Râmniceanu, în lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă, în paginile căreia afirmă amestecarea dacilor și romanilor. Însă până la avântul romanticilor, moștenirea dacică trece ca o teză-paria în mentalul istoric al literaților români, provocând reacții vituperante dintre cele mai furibunde în special, dar nu numai, în rândul cărturarilor ardeleni. Această denunțare intransigentă a filiației dacice, în paralel cu îmbrățișarea frenetică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
colectiv urmată de speranțe soteriologice: Biciuit, ca poporul ales din Biblie, de cele mai cumplite suferințe, trimise pentru a-i căli sufletul neamul român s-a concentrat în poziții tari și adăpostite, de unde se pregătea în taină pentru un nou avânt. Dar încercarea fu crudă și mai grea decât putea să îndure firea omenească, prin drumul ei cel lung de veacuri (un mileaniu de năvăliri). Ea sădi în inima Românului răbdarea, răbdarea de mucenic până la clipa mântuirii (Constaninescu, 1928, p. 57
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
teoretic, în ideea armonizării școlii la proiectul de construire a societății socialiste. Principiul "realismului științific" în jurul căruia a fost reconstruit sistemul curricular a dat startul unui proces de tehnicizare a conținutului materialelor educative, inițiind astfel o tendință ce va lua avânt în faza matură a socialismului, odată cu urmărirea tot mai vârtoasă a politehnicizării învățământului public. Efectul tehnicizării este relevat, în tabelul de mai jos, prin continua reducere a procentului de timp alocat disciplinelor umaniste în detrimentul științelor naturii prevăzute în programele școlare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
amplu al programului de ateizare societală demarat de autoritățile comuniste. Din punctul de vedere al materialismului dialectic, religia în general și ortodoxia în particularul românesc a fost un opiu al popoarelor care le-a alterat conștiința de clasă și adormit avântul revoluționar. Acesta este motivul pentru care programele școlare de istoria le cere dascălilor ca "explicând apariție și dezvoltarea religiei, profesorul trebuie să aibă totdeauna în vedere că religia a fost un puternic instrument în mâinile claselor dominante, pentru oprimarea maselor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
văzut cum sub presiunea circumstanțelor, Lenin a formulat teza dreptului de autodeterminare națională ca premisă a tranziției la socialism. Aceasta a fost o concesie tactică și provizorie, nicidecum o finalitate politică. Mai apoi, după ce revoluționarismul comunist mondial și-a pierdut avântul, Stalin a îmbrățișat doctrina lui N. Bukharin a "socialismului într-o singură țară" ca politică de stat. Prin aceste repoziționări ideologice și concesii tactice s-au așezat bazele pentru naționalizarea socialismului. În faza inițială a socialismului românesc, ideea națională a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a Școlii Ardelene; ii) versiunile provinciale ale trecutului românesc codificate în memorii colective relative regional sunt supune unui proces de naționalizare în urma creării statului național unitar român prin unirea principatelor dunărene din 1859. Sub impulsul "naționalismului etnic" care a luat avânt ideologic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și pe baza infrastructurii educaționale pilonată prin reforma intrucțiunii publice din 1864, asistăm la articularea memoriei naționale românești. Intensificat spre sfârșitul secolului al XIX-lea, procesul de fuzionare a concepțiilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
află asentimentul, satisfacția sufletului încercată dincolo de dorință. Contemplam frumosul naturii și al artei cu plăcere și satisfacție, fără să implicăm dorința 53. Pe masura ce, între căutări de noi orizonturi și de revizii și rectificări ale realizărilor precedente, știința psihologiei își ia avânt, în sfera teoriei artei se reduce tot mai mult încrederea în regulile rațiunii, moștenita de la Clasicism. (Semne de fisură în autoritatea acesteia se arătaseră mai înainte. Încă în Reflecții critice asupra poeziei și picturii, din 1719, Dubos, spre exemplu, afirmă
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
o respectabilă guvernantă în vârstă, cu mare experiență în educarea superioară a fetelor, care era o elvețiancă foarte instruită și, în afară de limba franceză, îi preda și felurite științe. Se instală în casa de la țară și învățătura micuței Nastia luă un avânt deosebit. Exact peste patru ani, această învățătură luă sfârșit; guvernanta plecă, iar după Nastia veni o doamnă, tot moșiereasă și tot vecină de moșie cu Toțki, dar dintr-altă gubernie, foarte îndepărtată, care o luă pe fetiță cu ea, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă rețin, deși aș dori foarte mult ca tocmai dumneavoastră să fiți lângă mine acum. În orice caz, vă mulțumesc mult pentru amiciția și măgulitoarea dumneavoastră atenție, dar, dacă vă temeți... — Dați-mi voie, Nastasia Filippovna, strigă generalul într-un avânt de mărinimie cavalerească, mie îmi spuneți aceste lucruri? Păi eu, numai din devotament, rămân acum lângă dumneavoastră și dacă, de pildă, va apărea vreo primejdie... De altminteri, mărturisesc că m-a apucat o curiozitate nespusă. N-am vrut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care a murit în chinurile facerii. Iar ciovlica asta e fiică-mea, Vera, în doliu. Iar acest, acest, o, acest... — De ce te-ai blocat? îi strigă tânărul. Continuă, nu te jena. — Luminăția Voastră! exclamă deodată Lebedev, cu un fel de avânt. Ați binevoit să urmăriți în ziare uciderea familiei Jemarin 39? — Am citit, spuse prințul cu o oarecare uimire. — Ei bine, acesta-i adevăratul ucigaș al familiei Jemarin, chiar el este! — Ce spuneți? întrebă prințul. — Adică, alegoric vorbind, viitorul al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în inimă. „Cum, oare sunt vinovat de toate astea?“ bâiguia el în sinea lui, aproape neconștientizându-și cuvintele. Pe la ora șase se pomeni la gară, pe peronul de unde se lua trenul spre Țarskoe Selo. Curând, izolarea îi deveni insuportabilă; un nou avânt îi cuprinse cu înflăcărare inima și, pentru o clipă, o lumină strălucitoare împrăștie bezna în care tânjea sufletul lui. Își cumpără bilet până la Pavlovsk și se hotărî nerăbdător, să plece; însă, desigur, îl urmărea ceva, și acest ceva era realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stadiu, aproape de criză (numai dacă această criză îi venea în realitate), când deodată, prin tristețea, prin întunericul sufletesc, prin presiunea care îl apăsa, existau clipe când creierul i se înflăcăra și forțele lui vitale se încordau toate deodată într-un avânt neobișnuit. Simțirea vieții, a conștiinței de sine se amplifica aproape de zece ori în aceste momente, care, ca niște fulgerări, nu țineau mai mult de-o clipă. Mintea, inima îi erau străbătute de o lumină neobișnuită; toate emoțiile, toate îndoielile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mătănii el, Viziera oțelită Nu și-o ridica defel. Plin de dragostea lui pură, De al său prea dulce vis, El pe scut și pe armură A.M. D.* cu sânge-a scris. Când la luptă paladinii Se-aruncau cu crunt avânt În pustiul Palestinei Nume de femei strigând, Lumen coeli, sancta Rosa*! Exclama înspre dușmani, Semănând apoteoza Spaimei printre musulmani. În castelul lui, departe, Se-ntorcea din Răsărit Și-a rămas până la moarte Mut și trist, ca un smintit. Amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate chiar că i-ar fi rușine să-i ia, dar într-o noapte o să vină, o să te înjunghie și o să-i scoată singur din casetă. Cu mâna pe conștiință o să-i scoată! Asta la el nu-i necinstit! E „avântul nobilei disperări“ sau „negare“, sau naiba mai știe ce-o fi!... Ptiu! Totu-i pe dos, toate merg cu picioarele în sus. Crește fata în casa omului, deodată, chiar în mijlocul străzii, țop! în trăsură 48: „Mămică, zilele astea m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se agite; generalul-șef discuta cu consoarta demnitarului, nemaiacordându-i prințului nici un pic de atenție; dar consoarta demnitarului trăgea mereu cu urechea și se tot uita cu coada ochiului. — Nu, e mai bine să vorbesc! continuă prințul cu un nou avânt febril, adresându-i-se bătrânelului cu un fel de încredere deosebită și chiar confidențial. Ieri Aglaia Ivanovna mi-a interzis să vorbesc și chiar mi-a precizat subiectele la care nu trebuie să mă refer: știe că sunt caraghios când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
confuze îi erau gândurile, înțelegea totuși că și fără el ea se va duce acolo și că, prin urmare, trebuie s-o însoțească oricum. Ghicise tăria cu care fusese luată această hotărâre; nu-i stătea în putere să curme acest avânt sălbatic. Mergeau tăcuți, fără să-și spună aproape nici un cuvânt cât ținu drumul. El observă doar că fata știe bine drumul și, când vru să ocolească pe o străduță mai îndepărtată, pentru că aceasta era mai puțin circulată, ea îi ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în Elveția, ați ajuns să râvniți patria, năzuiați spre Rusia ca spre o țară necunoscută, dar care era pentru dumneavoastră pământul făgăduinței; ați citit multe cărți despre Rusia, cărți, poate, excelente, dar dăunătoare pentru dumneavoastră; ați apărut cu cel dintâi avânt al dorinței de activitate, ca să zic așa, v-ați aruncat în vâltoarea activității! Și, iată, chiar din prima zi vi se spune istoria tristă și sfâșietoare a unei femei ofensate, adică dumneavoastră, cavaler și inocent, cunoașteți soarta unei femei! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a mai lucra când aceste invazii, aceste cruzimi se petrec pe capul lui regulat, în fiecare an? Față cu această realitate strigătoare la cer, nemaipomenită în nici una din țările europene, ce zice "Romînul"? La 1848 națiunea răspunse cu iubire și avânt la apelul revoluției. La 1857 ideile și dorințele națiunii izbutiră. La 1859 puternica suflare a națiunii. La 1866 națiunea etc. La 1877 națiunea etc. Care națiune? Pherekydis, Giani, Culoglu, Carada, C. A. Rosetti, Harama, Cariagdi, Caligari? Această din urmă națiune
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]