4,354 matches
-
lua tributul în fiecare an. Atmosfera încă era apăsătoare, briza nu avea de gând să înceapă, curând însă seara își intrase în drepturi. Începuse să se mai răcorească, asfaltul păstra încă fierbințeala acumulată în timpul zilei. Dintre bătrâni doar Marinică agitat, bântuia nesigur pe stradă, nervos că nu are partener la agățat gagici. Pe Laur știa că l-a înhățat Flora care nu apăruse. Ea și Malvina parcă și-au dat întâlnire la o oră fixată, au apărut din direcții diferite în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mi-a rămas glas decât pentru disperarea frumuseții. Oamenii fug atât de moarte, cât și de gândul ei. De acesta m-am legat pe vecie. Încolo, am fugit în rând cu ceilalți - dacă nu chiar mai repede ca ei. Plictiseala bântuie un suflet erotic ce nu găsește absolutul în dragoste. Pentru a acoperi cu fast drama viețuirii, aruncă prin spirit un foc de artificii; întreține-l din zori în noapte; creează în preajma ta strălucirea efemeră și eternă a inteligenței înnebunite în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
așa de delicate, așa de frumoase, și durerea mea devenea din ce în ce mai dulce, din desperare, melancolie. Poate că sufletul ei curat adia dulce în jurul frunții mele. Poate că ea, aeriană, îmi atingea părul, îmi săruta fruntea mea. îmblai mult prin casă, bântuit de idei când dulci, când amare. Apoi dezbrăcîndu-mă, mă culcai în patul ei cel alb. O visai alături cu mine - capul ei cel blond și dulce pe pieptul meu - gura mea fierbinte pe fruntea ei albă - și nu era nimica
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pasivitatea, tradiționala ei supunere, capacitatea de îndurare o pregătesc pentru devoțiune. Le Bon nici măcar nu a fost nevoit să inventeze asimilarea eternului feminin cu eternul colectiv. Mulțimile Revoluției franceze au fost cît se poate de feminine. Faimoasele precupețe flecare au bîntuit multă vreme coșmarurile conducătorilor revoluționarilor. Napoleon le descria ca un împărat-amant ce a fost: "Am o singură pasiune, o singură amantă: Franța. Doar cu ea fac dragoste". Mulți dintre succesorii lui au vrut să spună același lucru, dar nu au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Aceste imagini îl arată întotdeauna într-o lumină bună. Înfățișarea, persoana, viața lui sînt protejate de ecranul unei necunoașteri, savant orchestrate, a preferințelor sale, a sentimentelor și ocupațiilor sale efective, a maladiilor sale; să ni-l amintim aici pe Wilson, bîntuit de nebunie, pe Pompidou, hărțuit de teama morții. Dar amîndoi au continuat să conducă, unul Franța, celălalt Statele Unite, fără ca masele să fi avut vreodată habar de oamenii reali care le conduceau. Prin coerența și forța lor de iluzionare, imaginile astfel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru a pieri? Astfel de teorii ale lui "ca și cum" îl rețin îndelung în Viitorul unei iluzii, Moise și monoteismul și Angoasă în civilizație. Simțim că, de fiecare dată, cu fiecare carte, ceva se termină, altceva ia naștere. Scrierile acestea sînt bîntuite de un "nu știu ce" aspru și dezolant. Se manifestă aici o încăpățînată voință de a parcurge arcanele naturii umane în ciuda adevărurilor neplăcute peste care se poate să dea. Cu inima frîntă, geniul lui Freud se consacră unei nemiloase decontări a mizeriilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
colectivități, garantul moralității și al legii: Ceea ce le fusese interzis de tată, frații își interzic în prezent din proprie voință, în virtutea acelei "supuneri retrospective", specifică unei situații pe care psihanaliza ne-a făcut-o cunoscută"471. Tatăl devine vocea conștiinței, bîntuită de amenințări și de aduceri aminte ale unei culpabilități ce nu poate fi ștearsă de nimic. Cînd proclamă, la fel ca și eroii lui Schiller, locuitorii din munții Elveției care și-au ucis tiranul: "Vrem să fim un singur popor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
t. III, p. 773. 184 A. Hegedus în Le Monde, 3 august 1980. 185 G. Le Bon, La Psychologie des foules, ed. cit., p. 39. 186 Ibidem, p. 40. 187 Atrag atenția lectorului asupra acestui punct. Căutarea unei religii profane bîntuie Europa. Psihologia mulțimilor se interesează de religie nu ca de un reziduu al trecutului, așa cum o face sociologia, nici ca de un aspect al culturilor primitive, cum o vede antropologia, ci ca de un lucru aparținînd prezentului și viitorului culturilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a făcut uneori ca oamenii să reacționeze pripit: s-au produs abuzuri, erori, s-a acționat nu numai din datorie și din dorința de a afla adevărul și a face dreptate, ci și din teamă ori frustrare; psihozele care au bântuit revoluția (între care cea mai puternică a fost aceea legată de „teroriști”) au manipulat adesea, astfel încât au fost arestați, maltratați ori chiar uciși (sau lăsați să moară, neacordându-li-se îngrijire medicală) oameni nevinovați; faptul că în revoluție a fost
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pur și simplu nu înțeleg despre ce vorbesc. Sunt ferm convins că nu ne putem recâștiga echilibrul până nu renunțăm la lupta împotriva terorii. Schimbarea discretă a comportamentului nostru nu va fi de ajuns, pentru că trecutul va continua să ne bântuie ca un secret vinovat. Am văzut cum s-a întâmplat în alte țări. Grecia a refuzat să recunoască Macedonia îcare se numește în continuare „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”) fiindcă urmase o politică de transformare a etnicilor macedoneni în greci cu 40 de ani
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
punctul de vedere al ficțiunii: calitatea de a fi „demne de povestit”, acea tellability, măsurabilă în funcție de manifestarea unei experiențe importante, unice. Un argument în plus îl poate constitui și faptul că teoreticienii cei mai activi ai generației sunt scriitorii înșiși, bântuiți de frenezia autolegitimării. Analizând textele lor, ne dăm seama că tot ceea ce ele exprimă programatic - apetența pentru o poezie de tip biografic, aspirația de a încheia un nou pact cu realul, exaltarea (micro)realismului ș.a.m.d. -, la o eventuală
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mele trag din greu ducându-și zilele cu două capre, oleacă de pământ, ceva fructe; credeam însă că mai sus, spre capitală, am să dau de belșug. În schimb aveam parte de oștiri de țânțari în bălți de apă stătută, bântuită de muște și viespi grase; de câte ori încercam să beau apă, trebuia să fiu atent la vipere. Au fost zile când n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să-mi amăgesc foamea, și nici țipenie de om pe vreo cărare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acela nu numai că-i ducea caprele la păscut, dar îi ținea și de urât în lungile seri de iarnă în fața vetrei. Ținea la el și, chiar dacă făcea mereu câte o boacănă, sărea pentru orice ar fi fost nevoie. Când bântuiau rafalele de vânt ca o fiară înfometată, don Terentio citea cu glas tare fragmente din Biblie și i le explica. Giandomenico era contrariat: Dumnezeu trebuia să ierte, iar nu să pedepsească. Preotul îl lămurea că dreptatea divină pune la grea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
copilul ăsta, câtă supărare, nu știu ce să mă mai fac. Ce-a mai făcut? Nimic. Oamenii vorbesc, fie pe bune, fie bat câmpii, iar eu tac. Simt că nu mai rezist, de aceea mă aflu aici. Toți spun că ar fi bântuit de diavol, cum e cu putința ca unul ca el să meargă la mânăstire și să îmbrace veșmântul de călugăr? Dacă rămâne în sat învață o meserie ca la carte, a mea, sau alta, și astfel se ferește de a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prin farmec. Reluă lectura, dar încă nu pricepea fraza, miezul ei: ca și cum literele alfabetului i-ar fi dansat în fața ochilor pentru a-l lua în râs, spre a-și bate joc de el. De luni în șir un vis îl bântuia în fiecare noapte; un păianjen gigantic i se înfățișează cu niște lătrături și îl trezește. E un păianjen vorbitor, glasul lui răgușit și rostirea silabelor par să rătăcească într-o lumină lăptoasă fără să-și găsească locul unde să se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
continua să-l mângâie și să surâdă, și-i răspundea ce-i trecea prin cap, schimbând vorba trecând la probleme mai urgente ale vieții de zi cu zi. Dar micul Giandomenico nu se preda așa ușor și continua să întrebe, bântuit de nevoia lui de a cunoaște. De ce există creștini care există fără să existe, ca și cum n-ar exista, iar alții care în schimb sunt de toată isprava sau dimpotriva pe care i-aș omorî cu mâna mea. Crezi că stelele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de propria plăcere de a se bucura de societate fără vreo prejudecată sau reținere, fără să se teamă că o să aibă de suferit de pe urma purtărilor lui naturale prin anchete fără capăt, spovedanii și desvinovățiri. Așdar, fra' Tommaso, în ținutul Gerace bântuie ciuma și face victime? Au fost niște zile îngrozitoare. Câmpiile au fost lăsate de izbeliște ca lumea să se ferească de călători; toți ce nu erau din partea locului, erau considerați a fi răspânditori de molimă și exista teama că acești
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
jeluia călugărul sau cum erau în general tratați deținuții și nebunii, se înfuria amenințând că-l scufundă pe acel "berbec funest" în măruntaiele pământului. "Rege generos și luminat, îi scria Tommaso lui Filip, sunt ținut într-un soi de ghețărie, bântuită de o necontenită duhoare și beznă, nu văd niciodată soarele și nu sunt scos la aer, nici la slujbă sau să mă spovedesc, iar când plouă, curge apă prin tavan". "Plângeri asemănătoare ce corespund adevărului, comentase Regele, trimițând o mustrare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
limbă vorbesc : pe limba omului sau pe limba pietrei ? E ca și cu morții : în lumea lor, se înțeleg într-o singură limbă, a morților. N-au nevoie de translator ca să vorbească unul cu altul. De aia pot ei să bântuie și noi nu. N- au nevoie nici de tălmăcire și nici de tălmaci. Petrache atinse obrazul neted și rece al femeii de la picioarele statuii. Ea nu-l învrednici cu nicio privire. Crezi că statuile ar putea învia, cumetre ? Cumătrul Fandarac
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și odăi pentru servitori, fie la mansardă, fie la demisol. El însuși locuia într-o asemenea odaie, primită de la primărie de unul dintre lunaticii săi predecesori și pe care o moștenise aproape din nebăgare de seamă. Pentru trecători, cei care bântuie noaptea scormonind prin gunoaie sunt oameni de care e bine să te ții departe. Își împărțise odaia de la demisol cu maestrul. Cum ceilalți locuitori ai casei le făcuseră o altă ieșire, direct în stradă, nimeni nu a stat să-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-mi mulțumești în vreun fel. Noi doi avem ceva în comun. Fiecare și-a avut bătrânul lui. Pe al meu demonii erau cât pe ce să-l omoare. Al tău era cât pe ce să-și omoare demonii care-l bântuiau. Fiecare a plătit în felul lui. — Sunt demoni pe strada noastră ? — Sunt demoni pe lumea asta. Ca un pumn de sare aruncat în apă. Dacă sunt într-un loc, atunci sunt peste tot. Iar dacă sunt peste tot, atunci sunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era aproape pustie, dar se spune că moaștele sunt mai puternice în zi de sărbătoare. Și e bine să aștepți la rând, semn de smerenie. Nimic nu se obține de-a gata. Ceea ce ne mântuie e al nostru, ceea ce mă bântuie e numai al meu. — Pe mine nu mă bântuie decât frica, cugetă Ologu. Mi-e frică de polițiști, că mă pun să spăl pe jos la secție. Nu de șmotru mi-e frică, da’ îmi iau cârjele și trebuie să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai puternice în zi de sărbătoare. Și e bine să aștepți la rând, semn de smerenie. Nimic nu se obține de-a gata. Ceea ce ne mântuie e al nostru, ceea ce mă bântuie e numai al meu. — Pe mine nu mă bântuie decât frica, cugetă Ologu. Mi-e frică de polițiști, că mă pun să spăl pe jos la secție. Nu de șmotru mi-e frică, da’ îmi iau cârjele și trebuie să mă tărâsc ca o râmă, ba, mai rău, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i așezase sub cap un petic de catifea, împăturit ca o pernă. Doar o dată și gata... — O dată și gata, repetă Tili. Azi a fost cam mult. Nu e bine să dai drumul, dintr-odată, la prea multe nume. Încep să bântuie. Maestrul ezită câteva clipe. Apoi făcu, șiret, din ochiul stâng, în semn că s-a hotărât. Lumea încă nu avea umbre, Tili închise ochii și își ținu răsuflarea. — Gata ! anunță Maestrul. — N-o simt, spuse Tili, rămânând cu ochii închiși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi, hai să ne odihnim un pic... Maca și Tili își trimiseră rotocoalele de fum în sus, văzând cum se topesc unele în altele. — Parcă ar fi sfârșitul lumii, spuse Jenică... — Sfârșitul lumii a fost deja... îl corectă Tili. Acum bântuim... Că bine zici, își aminti Maca. Fu primul care sări în picioare, Jenică se proțăpi ultimul pe picioarele subțiri și alergă după ceilalți. Se opriră în dreptul porții celei mari, prinsă cu un lanț greu, de care atârna un lacăt pătrățos
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]