2,921 matches
-
cu care mă distram de minune. A sosit Într-o seară de vară - parcă prin 1913 - dintr-un orășel situat la vreo treizeci și ceva de kilometri de noi. Tatăl lui murise recent Într-un accident, familia sărăcise și vajnicul băiețel, nepermițându-și costul unui bilet de tren, străbătuse atâta cale cu bicicleta pentru a petrece câteva zile cu mine. În dimineața următoare sosirii lui, am făcut tot posibilul să pot ieși din casă pentru a porni În hoinăreala mea matinală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să-i Însoțesc Într-o lungă plimbare pe tata și pe bătrânul și impunătorul Muromțev (care, cu patru ani În urmă, În 1906, fusese președintele primului Parlament rus), acesta din urmă Își Întorsese capul de marmură spre mine, un vulnerabil băiețel de unsprezece ani, și rostise cu renumita lui gravitate: „Desigur, poți veni cu noi, dar nu cumva să vânezi fluturi, copile. Ne-ar tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre tufe cu flori ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nuanțele de pe partea de dedesubt a trunchiului lor când se așezau și Își Închideau aripile. Erau masculii iubitori de bălegar ai acelei specii pe care vechii aurelieni o numeau Poplar Admirable sau, mai exact, aparțineau subspeciilor sale bucovinene. Fiind un băiețel de nouă ani, care nu cunoștea specia respectivă, am observat cât de mult se deosebesc specimenele noastre din nordul Rusiei de forma din Europa Centrală așa cum figurează ea În Hofmann și m-am grăbit să-i scriu lui Kuznețov, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
imagine mă arată pe mine purtat de Linderovski de-a lungul promenadei. Picioarele lui lungi se deplasează cu un soi de vioiciune de rău augur și Îi văd mușchii fălcii sumbru Încleștate zvâcnind pe sub pielea bine Întinsă. Fratele meu, un băiețel cu ochelari, În vârstă de nouă ani, pe care se Întâmplă să-l țină cu cealaltă mână, o ia mereu Înainte ca să mă privească Îngrozit și curios, ca o mică bufniță. Printre banalele suveniruri achiziționate la Biarritz Înainte de plecare, suvenirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zi. În 1913, a fost amendat de Guvern cu simbolica sumă de o sută de ruble (cam tot atâția dolari de acum) pentru reportajul realizat la Kiev, unde după un proces furtunos, Beilis a fost găsit nevinovat de uciderea unui băiețel creștin, În scopuri „rituale“: justiția și opinia publică Încă aveau uneori un cuvânt de spus În vechea Rusie; și vor avea Încă cinci ani. A fost mobilizat curând după declanșarea Primului Război Mondial și trimis pe front. În cele din urmă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
răzbate din aceste rânduri ar putea fi pus pe seama temerii noastre constante de vreo boală molipsitoare ce ar fi putut afecta copilul nostru. Tu socoteai Întotdeauna Îngrozitor de banală și nu lipsită de un oarecare farmec filistin ideea că numai acei băieței cărora nu le place să se spele și le place să omoare vietăți, sunt niște băieței delicioși. Aș vrea să amintesc fiecare părculeț pe care l-am vizitat; aș vrea să dețin abilitatea pe care profesorul Jack, de la Harvard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ce ar fi putut afecta copilul nostru. Tu socoteai Întotdeauna Îngrozitor de banală și nu lipsită de un oarecare farmec filistin ideea că numai acei băieței cărora nu le place să se spele și le place să omoare vietăți, sunt niște băieței delicioși. Aș vrea să amintesc fiecare părculeț pe care l-am vizitat; aș vrea să dețin abilitatea pe care profesorul Jack, de la Harvard și de la pepiniera Arnold, le spunea studenților lui că o deține, și anume aceea de a identifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
deține controlul și a fi de fapt atât de nesigur începe să îl afecteze; la Sally nu am simțit asta niciodată. Poate vorbește Holly cu el despre asta - poate o rog eu. Urăsc chestia asta. Să trebuiască să îmi dau băiețelul în grija altei femei când chiar contează. Nu e vorba de sindromul cuibului pustiu, cel despre care ar trebui să fim preveniți - e cel al inimii goale. Sună ridicol de siropos, dar e adevărat: e atât de greu să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
copilașul meu, Sally îmi păruse adesea mai degrabă o egală. Și totuși, în momentul acesta, privind la trandafirii roz de pe felicitare, mă simțeam de vreo șase ani. E așa un scump, Charlie al meu, m-am gândit eu. Doar un băiețel și el, cu tot postul lui cu multă putere și păr cărunt. Trebuie să am mai multă grijă de el. Totul e-n ordine când vine vorba de avut grijă de aspectele practice - am grijă, slavă Domnului, măcar în ceea ce privește finanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de unde mă aflam îi zăream sângele scurgându-i-se într-o parte pe față și când țipătul a izbucnit din nou, a fost și mai îngrozitor, pentru că acum vedeam creatura nefericită care-l scotea. Ben, fiul meu drag, copilașul meu, băiețelul meu. Șocul de a-l vedea mă făcuse să dau drumul respirației pe care mi-o ținusem într-un geamăt sonor, iar el s-a întors și m-a privit. Părul din față îi era întunecat și ud de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așteptând să vadă ce urma să facă aceasta. Profesoara îi privea și nu putea spune nici ea nimic, hohotele Anei o puseseră într-o oarecare încurcătură, abia își mai stăpânea și ea emoțiile și plânsul... Îi venise în ajutor un băiețel care stătea înaintea Anei. El se întoarse către Ana și o certă: „Taci, Ana, ce-i cu tine? Nu ți-i rușine să plângi așa?”. Ana nici nu-l auzi, ea lăsă să curgă toate lacrimile pentru a-și putea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
minute. Oricine ia un taxi într-o astfel de împrejurare. Dacă întîrzie... Nu-și continuă gândul. Ioniță Dragu interveni cu glas nesigur: ― De ce trebuie să-l amestecați și pe el în povestea asta? Cârnul îl privi peste umăr hlizindu-se. ― Băiețelul e curios! Toată seara a pus întrebări. Șerbănică Miga, zdrobit de admirație, își pironi ochii în obrazul profesorului. " Nu-l știam așa de curajos. Retractă repede, meschin: S-a zaharisit, e iresponsabil..." Melania Lupu scînci: ― A dispărut Mirciulică. Nu-mi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aprilie. ― De ce? ― Habar n-am. Panaitescu n-a fost un comunicativ, iar eu -râse scurt ― nu sânt din cale afară de curios. Când trăiești ca noi, e de ajuns că te suporți. Mărunt, boțit la față, ceva mai înalt decât un băiețel, semăna cu o maimuță cocoțată pe un balansoar. Maiorul căută din ochi scrumiera. ― Mulțumesc... E aici. Așadar, sânt foarte mulți ani de când locuiți în comun. Cum de nu ați găsit până acum nici o soluție? ― Hm! Nici n-am căutat-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că prezența lui însemna ceva pentru mine. ― Mărturiseați ― îmi amintesc ― că n-ați fost prea fericită... ― Din cu totul alte motive. Pe domnul Van der Hoph însă când îl văd îmi vine să-l mângâi pe cap, ca pe un băiețel. Cred că altceva trebuie să inspire un bărbat. ― Cum a primit punctul dumneavoastră de vedere? ― Nu-i rămânea decât să se resemneze cu gândul unei prietenii credincioase și așa a și procedat. Din când în când vine să mă vadă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cenușie. "Concentrează-te, draga mea, își spuse Melania Lupu, ai doar câteva ore la dispoziție. Se va întoarce negreșit înainte de a se lăsa seara." Se apropie de fereastră. Pe stradă nu trecea nimeni. Peste drum, într-o odaie luminată, un băiețel privea în cartea deschisă pe genunchi apoi spunea ceva cu ochii în tavan. "Învață o poezie", gândi bătrâna. O imagine veche, ca o fotografie îngălbenită, îi aduse pe buze un zâmbet mic. Era elevă la Ortodoxă. Asta se întîmpla prin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l pusese pe gânduri. Parcă uitase. În toți anii care au urmat, a tratat-o ca pe o ființă fragilă, neajutorată, incapabilă să spună o singură minciună. Păcat că nu fusese un bărbat prea deștept. Se plictisise îngrozitor cu el... Băiețelul închise cartea. Avea o expresie vizibilă de ușurare. "A terminat", gândi Melania Lupu. Imaginea elevei de 17 ani cu codițe blonde și cruce pe piept se destrămă. Plecă de la fereastră și începu să strângă serviciul de ceai. " Astăzi joci ultima
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a fost mai mult decât un clișeu plin de sentimentalisme infantile. Dar, la vremea aceea, eram doar un copil, iar războiul era pretutindeni și toată lumea vorbea despre el, tot timpul. Eram prea mic ca să plec pe front, dar, ca toți băiețeii grăsuni și fără minte, visam să mă fac soldat. Scârbos. Scârbos și iar scârbos. Ce capete seci suntem noi, muritorii. Așa că am creat în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
eram un suflet atât de altruist și netemător, m-am autoproclamat salvatorul lor. Era misiunea mea, țelul meu în viață și în fiecare zi, până la sfârșitul războiului, m-am parașutat în câte un colț demolat al Europei pentru a salva băieței și fetițe care rătăceau sub amenințarea foamei. Coboram cu greu coaste de munte incendiate, traversam înot lacuri ce explodau, îmi făceam loc cu mitraliera prin pivnițe umede și, de fiecare dată, descopeream încă un orfan, luam un copil de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Harry. Pa-pa. Apoi ușa s-a deschis și, în timp ce Dryer și Trumbell își făceau loc pe lângă el, Rufus a aruncat o privire în birou și l-a văzut pe Harry așezat la birou cu capul în mâini, suspinând ca un băiețel. Dacă ar fi rămas pe loc și și-ar fi lăsat timp să se gândească la cele petrecute, și-ar fi dat seama că Trumbell și Dryer nu au nici o dovadă împotriva lui și că amenințarea cu poliția nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nostru complet tăcută, în timp ce lumea rostea scurte discursuri vorbind despre Harry și, apoi, în timp ce Tom deschidea cutia și răspândea cenușa pe pământ. Părea că treaba noastră aici se încheiase, dar, până să ne întoarcem pe călcâie și să plecăm, un băiețel negru și dolofan, de vreo doisprezece anișori, s-a desprins de la marginea păduricii și s-a apropiat de grup. În brațele întinse ducea un CD player, pe care îl purta ca și cum ar fi dus o coroană pe o pernă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Aceasta din urmă cu un gest de încuviințare și o voce caldă, îndulcită intenționat, întări invitația. Dacă nu-l ocupați acum, vin alții de pe coridor! În realitate, pe coridor aproape că nu mai existau "alții". Doar o săteancă cu un băiețel de vreo zece anișori și vreo trei-patru fumători. Bidaru ezită o clipă, apoi se așeză pe canapeaua de lemn și nu mai știa ce să facă. Ar fi trebuit să o salute încă din primul moment. S-o facă acum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai frumoși ani din viața lui de până acum, anii copilăriei și ai adolescenței. Murise joi la Spitalul C.F.R. din București. În timp ce se gândea la sfârșitul tragic al celui mai bun prieten al său, un ajutor eficient a găsit în băiețelul, ce călătorea pe coridor alături de mama sa și care, din cauza oboselii, își schimba mereu poziția de pe un picior pe altul. Văd că ai cedat, voinicule, mergi departe? Băiatul nu prea avea chef de vorbă și de aceea răspunse cu întârziere
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
amărâse și gura de atâta nicotină. Pentru a-și potoli foamea, o singură felie de pâine i-ar fi suficient. În momentul când se visa cu felia de pâine în mână, simți cum cineva îl trage ușor de pantaloni. Era băiețelul de vreo nouă anișori. Nene, vă cheamă mama! Trecerea din coridor în compartiment nu ridica nici o problemă de ordin tehnic, pentru simplul motiv că ușa era permanent deschisă, mai precis, pusă cu mâna deoparte. Nădușeala în interior era evidentă, deoarece
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Mie și prietenului meu ne-ar face mare plăcere să ne cunoaștem mai bine..." etc. Au urmat recomandările de rigoare. Ea avea un nume simplu și ușor de reținut, Marcela Marcu, actuala soție a lui Gicu, Batin Marcela, mama unui băiețel de doi ani și jumătate, pe care însă prietenul lui nu-l cunoștea decât din scrisori. Recent a primit o fotografie cu toți patru. Erau foarte fericiți cu toții. Al patrulea din fotografie era de o duioșie deosebită și mai decent
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
intră el primul în discuție. Bănuiam noi că există o legătură între ei și dumneavoastră, când v-am auzit numele. Suntem vecini cu familia Batin. Accentuă cuvântul "familia". E vorba de trei persoane. Exact, ei sunt. El, Marcela și Vasilică, băiețelul lor. Înveselit și revigorat, ca la ieșirea din saună, adăugă: Vă mai dau un amănunt. I-am fost martor la cununia civilă: eu și o colegă de-a Marcelei. Atunci ne-am înțeles. Să facem cunoștință. Numele nostru de familie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]