2,820 matches
-
1860 din voievodatul Voivodina sârbească și Banatul timișan. Abia în anii 1860, a fost reînființat Comitatul Torontal, iar teritoriul său a intrat din nou sub stăpânirea Regatului Ungariei. În 1918, Comitatul Torontal a fost mai întâi încorporat în autoproclamata Republică bănățeana, după care a fost încorporat în nou-înființatul Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Prin Tratatul de la Trianon din 1920, teritoriul comitatului a fost împărțit între Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Regatul României și Ungaria. Marea majoritate a teritoriului a fost
Comitatul Torontal () [Corola-website/Science/305622_a_306951]
-
(grafii alternative Gallasz Ferdinand, Gallas Nándor, Gallasz Nándor) (n. 29 ianuarie 1893, Timișoara - d. 1 iulie 1949, Lovrin) a fost un sculptor bănățean. S-a născut într-o familie săracă în cartierul Iosefin. În 1904 s-a înscris la Școala Secundară de prelucrare a lemnului și industrie metalurgică și a învățat bazele sculpturii de la András Sipos, iar de la arhitectul László Inotay desen în
Ferdinand Gallas () [Corola-website/Science/305721_a_307050]
-
În perioada 1924-1927 a realizat reliefuri simbolice pentru fațadele unor clădiri publice din Timișoara, precum frizele Palatului Ciobanu, altorelieful fațadei Căminului Muncitoresc, ornamentele intrării Farmaciei Kuhn. A ridica monumente ale soldaților căzuți în primul război mondial î mai multe comune bănățene (Ciacova, Șandra). A proiectat și sculptat monumentele funerare ale unor familii avute din Timișoara. În anul 1925 s-a alăturat grupului de artiști strânși în jurul revistei de literatură și artă "Periscop", editată la Arad, în care a publicat, alături de fotografiile
Ferdinand Gallas () [Corola-website/Science/305721_a_307050]
-
cursurile organizate de sindicate pentru muncitori. A decedat în vara anului 1949 în spitalul public din Lovrin, localitate în care a fost și înmormântat. În 1930, , împreună cu Ioachim Miloia, Andreas Ferch, Aurel Ciupe, Iuliu Podlipny ș.a. au întemeiat „Salonul artelor bănățene”. Ferdinand Gallas a mai fondat "Societatea Artiștilor Plastici Bănățeni", "Uniunea Artiștilor Plastici din Banat" și a revigorat "Societatea „Barabás Miklós”". A organizat ateliere de desen, artă industrială și modelaj în atelierul său. În 1922 a organizat prima expoziție la Timișoara
Ferdinand Gallas () [Corola-website/Science/305721_a_307050]
-
vara anului 1949 în spitalul public din Lovrin, localitate în care a fost și înmormântat. În 1930, , împreună cu Ioachim Miloia, Andreas Ferch, Aurel Ciupe, Iuliu Podlipny ș.a. au întemeiat „Salonul artelor bănățene”. Ferdinand Gallas a mai fondat "Societatea Artiștilor Plastici Bănățeni", "Uniunea Artiștilor Plastici din Banat" și a revigorat "Societatea „Barabás Miklós”". A organizat ateliere de desen, artă industrială și modelaj în atelierul său. În 1922 a organizat prima expoziție la Timișoara, în care lucrările sale manifestau influențele cubismului, prin sculpturi
Ferdinand Gallas () [Corola-website/Science/305721_a_307050]
-
în absidele din fața altarului) sau cu motive în formă de steluțe pe un fond gălbui (în arcada din fața altarului și în conca altarului). Pictarea catedralei a fost extinsă și terminată abia în perioada păstoririi mitropolitului Nicolae Colan (1957-1967), când pictorul bănățean Anastase Demian a pictat locurile rămase libere deasupra altarului și în absidele laterale, renunțând ulterior din motiv de boală. Apoi a fost angajat pictorul Iosif Keber din Târgu Jiu care a definitivat pictura catedralei. Serbările prilejuite de sfințirea catedralei au
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
din antichitate. Herodot amintea de "Cyraunis", despre care scrie că "lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică". Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificațiile bănățene, care vorbește despre "insula Saan" cu "216 oameni". De la 1430 devine cunoscută ca "Ada Kaleh". Din cauza poziției strategice a insulei, în conflictul imperiului habsburgic cu cel otoman insula Ada Kaleh a avut o importanță deosebită. În anul 1689 armata austriacă
Insula Ada Kaleh () [Corola-website/Science/305754_a_307083]
-
sectorul Banat (pe țărmul stâng). Sectorul din Šumadija se învecinează cu comunele Stări Grad la vest, Vračar și Zvezdara la sud și cu Grocka la sud-est. Are, de asemenea, un sector de frontieră fluviala cu provincia Voivodina (comună Panciova). Sectorul bănățean nu are frontiere terestre cu alte comune belgrădene, dar are o frontieră fluviala, pe Dunăre, cu comunele Zemun și Stări Grad. Dunărea constituie, de asemenea, frontieră vestică cu regiunea istorică Syrmia din Voivodina (comună Stara Pazova), în timp ce râul Timiș constituie
Palilula, Belgrad () [Corola-website/Science/305838_a_307167]
-
vestică cu regiunea istorică Syrmia din Voivodina (comună Stara Pazova), în timp ce râul Timiș constituie frontieră estică (comunele Panciova și Opovo). În nord, Palilula este despărțita de comună Becicherecu Mare (satul Čenta) prin canalul Karaš, care leagă Dunărea de Timiș. Sectorul bănățean reprezintă extremitatea sud-vestică a provinciei istorice Banat, cunoscută sub numele Pančevački Riț. Comună Palilula a fost creată în 1956. La 3 ianuarie 1957 i-a fost adăugat teritoriul fostei comune Karaburma, iar în 1965 și teritoriul fostei comune Krnjača (cu
Palilula, Belgrad () [Corola-website/Science/305838_a_307167]
-
țara de origine și una în românește, realizată împreună cu Lucian Alexiu: Porumbel de argilă. Poeții sârbi din România, București, 1998), precum și 6 traduceri în românește (majoritatea în colaborare). Slavomir Gvozdenovici a debutat literar cu poezia Pere în 1968, la Ziarul bănățean, debutând editorial cu volumul Aripi și puțin foc, București, 1975. Poezia lui este tradusă în română, rusă, engleză, franceza, germană, maghiară, italiană, ucraineană, slovaca și macedoneană. Este cel mai prezent autor al acestei literaturi în spațiul său natal, precum și în
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
decembrie. Muzeul include o colecție unică de lucrări și obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba, cu 90 de piese. Alte 3 secțiuni includ colecțiile de artă contemporană, decorativă și europeană. În patrimoniul muzeului se mai găsesc colecții de pictură românească, bănățeană și pictură religioasă, acestea momentan nu sunt expuse din lipsă de spațiu. Parterul este dedicat expozițiilor temporare. Actualul muzeu este rezultatul unui proces care a durat peste 120 de ani. Începuturile colecției - care a dat naștere secțiunii de artă a
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
salvarea patrimoniului mobil, cu precădere a celui din biserici sătești. Politica sa de achiziții și mai ales de donații din partea parohiilor, s-a concretizat în crearea fondului „de artă bisericească”, al cărui conținut a fost publicat parțial în anuarul muzeului bănățean, Analele Banatului. Acest fond, însumând aproximativ 150 de lucrări pe lemn și pe pânză, a fost îmbogățit substanțial, mai ales după anul 1966, prin achiziții, donații sau transferuri, depășind în prezent 1000 de piese. Completarea sa continuă direcția inițiată în
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
al XIX-lea și printr-un număr mic de icoane pe lemn provenite din ateliere grecești din secolele XVIII și XIX. Fondul de pictură pe panou de lemn, este completat prin pictură pe pânză cu tematică religioasă, realizată de pictori bănățeni din secolele al XIX-lea și XX. Colecția oferă posibilitatea de a se identifica preferințele ctitorilor localnici (români, sârbi și macedo- români) și facilitează lărgirea informațiilor relativ la creatori de referință în peisajul creației artistice din Banatul epocii premoderne din secolul
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
acest teritoriu. Alături de operele lor, în colecția muzeului se găsesc în număr mare și lucrări nesemnate (anonime), atribuite artiștilor din Banat. Unele piese importante au fost donate pinacotecii prin actul testamentar al fondatorului Zsigmond Ormós, altele, în ideea completării colecției bănățene, au fost cumpărate din anticariatele specializate ale vremii, de la deținătorii particulari, direct de la artiști sau din expoziții. În colecția de pictură bănățeană (sec. XIX) sunt reprezentați autori de diferite etnii: germani, români, maghiari și sârbi. Ei au fost formați la
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
piese importante au fost donate pinacotecii prin actul testamentar al fondatorului Zsigmond Ormós, altele, în ideea completării colecției bănățene, au fost cumpărate din anticariatele specializate ale vremii, de la deținătorii particulari, direct de la artiști sau din expoziții. În colecția de pictură bănățeană (sec. XIX) sunt reprezentați autori de diferite etnii: germani, români, maghiari și sârbi. Ei au fost formați la renumitele academii de artă ale marilor centre culturale europene: Viena, Budapesta, Düsseldorf sau Paris. Dintre aceștia amintim câteva personalități din lumea artei
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
spunând că la începutul secolului XX, la Timișoara, au activat doar doi pictori mai însemnați: el și József Ferenczy. Nu au făcut parte din aceeași generație și lucrările lor nu au fost apropiate ca temă, stil sau colorit. În pictura bănățeană activitatea lui József Ferenczy marca sfârșitul „epocii academiste” și deschiderea - plină de lumină, culoare și vibrație - spre un nou început. Bazată pe studii academice solide (urmate la Budapesta, München și Paris), cunoscutul portretist preferat al regiunii a descoperit culorile vii
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
s-au oferit ca model atât frumusețile feminine ale perioadei interbelice, cât și notabilitățile epocii (Portretul doamnei Hoffmann, Portretul principelui Lahovary, Portretul poetului Károly Endre etc.). Abandonarea „academismului” rigid a însemnat o perioadă de căutări, tatonări, ezitări în viața artistică bănățeană. Curentele noi - expresionismul, simbolismul, cubismul, postimpresionismul - pot fi urmărite în majoritatea creațiilor semnate de pictorii și sculptorii deceniului trei și patru. Marile căutări l-au trimis către școlile libere germane pe neliniștitul pictor Albert Varga și pe sculptorul constructivist Ferdinand
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
mai liberă, mai colorată a creației sale. Catul Bogdan - peisagistul liric, autorul portretelor ce amintesc patina vremurilor renascentiste, Anastasie Demian - pastelistul sensibil al portretelor de copii și maestru al graficii legată de tradițiile bizantine, Aurel Ciupe - autorul peisajelor de toamnă bănățeană, al luminilor strălucitoare rătăcite prin țesăturile populare ale naturilor statice... sunt câțiva dintre tinerii dascăli ai noii instituții care dialoghează, provoacă sau temperează studenții de vârste apropiate lor. Personalitatea puternică a profesorului-sculptor Romul Ladea domina plastica anilor ’30 -’40. Lucrările
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
studenții de vârste apropiate lor. Personalitatea puternică a profesorului-sculptor Romul Ladea domina plastica anilor ’30 -’40. Lucrările sale pline de avânt, demonstrează cunoașterea temelor tradițional-populare, dar și o stăpânire desăvârșită a materialelor alese pentru realizarea lor. Portrete grave de țărani bănățeni, figuri de copilași desculți dovedesc legăturile nezdruncinate cu lumea zonelor natale, siluete de tinere țărănci pot fi descoperite în Maternitatea, plachetele sau portretele rondo-bosso semnate de el redau impresionant galeria corifeilor școlii de artă (Portretul lui Tasso Marchini, Aurel Ciupe
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
aspră plasa în centrul atenției nedreptățile suferite și păcatele negre care în final se vor plăti în fața unei divinități neiertătoare. În același timp, în rândul artiștilor consacrați, cercetând teme istorice și căutând rezolvări simbolice, își face simțită prezența tânărul pictor bănățean Ștefan Szőnyi. Elev al lui Virgil Simionescu cu care deprinsese tehnica uleiurilor și taina peisajelor plein air-iste, deja în perioada de început a îmbrățișat stilul expresionist. Culorile puternice de roșu-albastru-alb conturate cu negru (Sfântul Sebastian, Violoncelistul) îl apropiau mai degrabă
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
academismului târziu. Ei sunt cei care printr-o muncă asiduă de cercetare, urmărire, valorificare și încercări reușite (sau mai puțin încoronate de succes) de achiziții publice s-au străduit să pună bazele unei colecții de artă „contemporană” (interbelică) în cadrul Muzeului Bănățean, precursorul Muzeului de Artă din Timișoara. Bazele colecției de artă decorativă au fost puse în secolul al XIX-lea de Ormós Zsigmond (1813-1894), fondatorul muzeului timișorean, personalitate marcantă a vieții culturale din Banat, o dată cu primele piese donate muzeului, incluse în
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
decorativă a Muzeului de Artă Timișoara este aceea că ilustrează foarte bine felul în care stilurile și curentele artistice din Europa au fost receptate și asimilate în mentalitatea socială din Banat. Dat fiind faptul că majoritatea pieselor provin din interioarele bănățene amenajate pe parcursul secolului al XIX-lea - fie că este vorba de castele, conace sau imobile urbane, de colecționari profesioniști sau amatori - ele se constituie în imagini documentare care atestă gustul și gradul de cultură și civilizație existent în această zonă
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
III-a . Ripensia este primul club de fotbal cu statut profesionist din România. Echipa a fost înființată în noiembrie 1928 și a dispărut în 1948. a fost înființată de Dr. Cornel Lazăr, unul dintre cei mai faimoși promotori ai fotbalului bănățean și fost președinte al unei alte echipe legendare din România, Chinezul Timișoara. Din cauza statutului de echipă profesionistă, Ripensia nu a putut evolua în campionatul național până în 1932. Prima participare, în sezonul 1932-1933, a adus și primul titlu de campioană. Au
Ripensia Timișoara () [Corola-website/Science/301451_a_302780]
-
București (viitorul Rapid) cu scorul de 6-5. În sezonul care a urmat Ripensia a realizat event-ul cupă-campionat (5-1 cu Unirea Tricolor București, în finala Cupei), devenind astfel prima echipă românească ce a realizat această performanță. În campionatul 1936-1937 echipa bănățeană a fost înfrântă pe ambele fronturi, obținând locul III în campionat și pierzând cu 1-5 în finala de Cupă contra feroviarilor bucureșteni de la Rapid. În 1938 Ripensia va evolua în Cupa Europei Centrale eliminând marele Milan după un 3-0 în
Ripensia Timișoara () [Corola-website/Science/301451_a_302780]
-
E.F. Arad pe care a întrecut-o cu 2-1. Finala a avut loc tot la Timișoara. În fața a 3.500 de susținători , Chinezul a surclasat echipa Victoria Cluj cu scorul de 5-1 (2-1) și și-a adjudecat titlul. Golurile echipei bănățene (formată din Ritter - Kondor, Hoksáry - Fenyvessy, Tóth-Bedő, Rainák - Steiner, Frech I, Matek, Tänzer, Frech II) au fost înscrise de Tänzer (2), Matek, Frech I și Bruno Steiner. Chinezul a menținut și în această ediție supremația în fotbalul românesc. În echipa
C.S. Chinezul Timișoara () [Corola-website/Science/301453_a_302782]