3,362 matches
-
mi-l servi pe trei sferturi răsturnat din pahar pe tăva ce tremura în mâna lui veștedă, l-am sorbit cu ochii lipiți de somn. Am adormit apoi de-a binelea, cu cotul sprijinit de masa de marmură și cu bărbia în palmă. Drumul deschis de visul ce mă cuprinse era neted, însorit și pătat de umbrele albastre ale arborilor pletoși. Din fundul tunelului verde venea tata. Din cauza depărtării îmi apărea încă mic dar l-am recunoscut după mers, mersul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a prăbușit după descălecare, când se efectuase retragerea cu succes deplin. Ar fi trebuit să i se ridice o statuie. - Tunari la posturi, marș! comandă sublocotenentul cu bluza descheiată din copcile gulerului înalt. Are carotida spintecată și piele jupuită la bărbie. De astă-dată fac eforturi supraomenești să spun două vorbe, numai două: mi-e frică. Teama să nu primesc un răspuns urgent, mă face să șovăi. Dar sergentul Lămâie mă întreabă liniștit, ducând mâna la port-pistolul agățat de centiron: - Izicuți? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
marginile înguste ale jobenului și pornite cu colțurile de sus în afară, stăteau ca niște urechi blegi de măgar. Buza de sus țuguiată, făcea cu cea de jos un X roșu spălăcit, între un nas drept și puternic și o bărbie scurtă și deviată. Dar ceea ce era cu adevărat remarcabil în slăbănoaga înfățișare a individului tragic și ridicol, am observat-o cu o clipă mai târziu, când o pietricică țâșnită ca din praștie de sub cauciucul unui automobil, îl pocni, zbârnâind, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de borș”, zise surâzând. „Stau la etaj, într-o cameră cu vederea spre Ring, și asta de când mi-am părăsit femeia”, urmă el distrat și chinuit de neliniști. Parcă uitase că nu de mult șezuse ghemuit lângă ghetele mele, cu bărbia sprijinită de genunchi. Ramses Ferdinand Sinidis își scoase din buzunarul de la spate al jachetului cu coada retezată, o batistă, ca să-și oprească sângele ce-i curgea din rană, de la ureche, pe gât, în guler. Susținea că și-a recăpătat graiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Oberholabrun, - ține să mă limpezească Ferdinand Sinidis și continuă să mi-l recomande: Are șapcă de flanelă neagră cu două clape laterale, pentru urechi. Parcă are și n-are mustăți. Ochii și nasul sunt și nu sunt la locul lor. Bărbie nu prea se vede și chiar dacă se observă vreuna, nu merită să vorbești de ea. Singurul amănunt pozitiv și remarcabil în atitudinea lui Johann Tzindl e, firește, pipa de porțelan, arcuită ca un „S” de la gură la buric. O ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ruginie din pahar îl atrase ca un magnet. Ținea doar să-mi împărtășească episoade din război, și vorbea mușcându-și mustața groasă și căruntă, ce-i acoperea gura. Însăilă o poveste înecată în sânge și înconjurată de flăcări, clătinându-și bărbia mică, și clipind des din pleoapele bulbucate ca două lingurițe de piele. Cred că maiorul Mentz a crescut numai până la vârsta de treisprezece ani. Totuși pare prea bătrân pentru cei cincizeci și cinci pe care îi recunoaște. E mereu bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
semne din pricina groazei de moarte. La revărsarea zorilor, spălăcite și murdare, mă găseam în fața ușii lui, zăvorită și cu ranga pusă. Doi ulani o păzeau de ambele părți, cu armele la picior și cu lizierele căștilor de oțel, trase sub bărbie. Ah, - clopotul acela blestemat care mă izbea în dimineața aceea cenușie!... Din cauza sensibilității mele bolnăvicioase, primeam sunetele dure, în creier și în inimă. Trompetul mă auzi vorbind. Povesteam ulanilor nefericitul său destin. El îmi strecură o hârtie albastră de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
slab luminat, rămânând respectuoasă În urmă, lângă ușă. Poți să ne lași singuri, domnișoară Bosanquet, spune dna James pe un ton care aduce mai degrabă a ordin decât a invitație. Henry stă Întins pe spate, cu cuvertura trasă până sub bărbie și băgată pe sub brațe. A fost bărbierit de curând În cinstea cumnatei sale și capul mare și oval Îi lucește pe pernă ca o lună aproape plină, cu un halou de nori. O pleoapă Îi stă căzută, pe jumătate Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se putu opri să nu brodeze, Întrebându-se cum avea să reacționeze la inițierea ce o aștepta curând În misterele vieții sexuale. Îl luară căldurile și se rușină puțin Închipuindu-și-o Întinsă În patul nupțial, cu așternuturile trase până la bărbie, așteptând cu răsuflarea tăiată ca soțul să iasă din cabina de toaletă, sau poate ridicându-se din genunchi după ce Își făcuse rugăciunea și Îndreptându-se spre el În cămașa de noapte albă, ca un miel la tăiere, Înconjurându-i gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de teama echipajului. În birou era o ordine imaculată; singură oglinda mare de pe perete părea oarecum nelalocul ei, lăsând să se vadă un element de vanitate În firea ocupantului. Care Însă era, fără Îndoială, un bărbat foarte prezentabil, cu o bărbie puternică, voluntară, și un păr ondulat natural, căruia Îi iertai privirile satisfăcute aruncate când și când propriei imagini. Îl primi pe Henry Îmbrăcat Într-un costum gri deschis, cu o croială perfectă, cu dunga pantalonilor călcată subțire, după ultima modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Huo! James avea o Înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să Înțeleagă ce se Întâmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat Înainte În gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală puse În evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, Încet și tăcut, ca a unui pește În acvariu. — Huo! Huo! Prietenii și susținătorii, indignați, răspunseră cu aplauze și mai energice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alt critic. Ajunse În foaier la timp pentru a vedea spinarea lui George Bernard Shaw dispărând pe ușile batante și Îl prinse din urmă pe King Street, pășind alert către St James’s Square. — Domnule Shaw! Shaw se Întoarse, săltând bărbia și Împingându-și sfidător barba Înainte. Da, domnule. — Îmi Îngăduiți să mă prezint? Herbert Wells. V-am ascultat de multe ori vorbind... În anii ’80 mergeam la Întrunirile din casa lui William Morris, din Hammersmith. Shaw zâmbi. — Serios? zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bucata, Încât o memorase În Întregime și mai era și acum capabil să reproducă o parte din versurile referitoare la femeile lui Rossetti: Ah, Moise, uite ce de clăi De păr tot roșu, vâlvătăi! Și buze bosumflate au Și cu bărbia-n față stau! Și ce ciudat se uită, zău, Că moarte-or fi, sau le e rău? Versurile Îl făceau și acum să râdă, chiar dacă amuzamentul manifestat de Hueffer era mai potolit. Nu multă vreme după aceea, primi o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pat. Draperiile au fost trase și, din cerul acoperit, intră pieziș, prin fereastra care dă spre nord, o lumină rece și cenușie. Scriitorul stă Întins pe spate, cu ochii Închiși, respirând regulat, cu pătura și cearșaful trase ordonat până sub bărbie de asistentă. Pare să doarmă, dar cine poate ști? — Domnu’ James, rostește Burgess, mi-a venit ordinul de demobilizare. Scriitorul deschide ochii, privește În sus la Burgess și zâmbește stins. — Burgess, murmură el. — Mi-a venit ordinul de demobilizare, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
încât mi-a fost ușor să mă descopăr la una dintre mese pe mine, aflat în creștere, în pantaloni până la genunchi, ca beneficiar și utilizator al fondului de carte. E drept, fără coșuri, dar părul îmi cade deja pe frunte. Bărbia proeminentă, la fel și buza de jos. Cu nasul care începe deja să se cocoșeze. Băiatul acela încă se mai strâmbă, și numai când citește. Strat după strat se așterne timpul. Ceea ce acoperă se mai poate recunoaște eventual prin crăpături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Tuchel. Excepția era un băiat care crescuse foarte înalt, blond ca grâul, cu ochi albaștri și, din profil, cu capul exact la fel de lung cum îl întruchipau doar planșele școlare ca ilustrare exemplară a rasei nordice. Desenate dintr-o singură linie, bărbia, gura, nasul, fruntea produceau nota de absolvire „rasă pură“. Un Siegfried asemănător zeului luminii, Baldur. Strălucea mai puternic decât lumina zilei. Nici o eroare nu-l murdărea, nici cel mai mic neg pe gât, pe tâmplă. Cu neputință să murmure ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu tipul care clănțănea din dinți lângă mine, s-a îndreptat cât era el de lung, nu mai era scuturat de spaimă, mai mult, a indicat pe guler un grad mai înalt în Waffen-SS. Crucea cavalerilor îi atârna strâmbă sub bărbie. Un erou ca din jurnalul săptămânal, care ne aprovizionase pe noi, băieții de școală, ani întregi cu eroi de aceeași statură. Pe mine, martorul clănțănitului său din dinți dictat de frică, m-a tratat cu autoritate: „Ce stai, soldat. Adunarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dispărut, la fel și ceasul de mână marca Kienzle. Unde e caporalul meu? Unde îmi sunt pistolul automat și cele două încărcătoare? De ce stau încă sau din nou în picioare? Rana sângerând abundent, îmbibându-mi pantalonii în dreptul coapsei. Durerea din bărbie produsă de cureaua căștii. Un braț legănându-se inert din umărul drept, care cedează de îndată ce eu și încă cineva încercăm să-l ridicăm - iată-l, aici era! - pe caporalul meu. Schije de obuz i-au zdrențuit picioarele. În partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-au strâns pentru următoarea oră - cu toții erau mai bătrâni decât mine cu câțiva ani de război -, pe profesorul de istorie îl văd înaintea ochilor: mic de statură, sârmos, cu părul tuns perie și fără ochelari, dar cu papion sub bărbie, umbla în sus și-n jos printre rândurile de bănci, se întorcea pe călcâie, rămânea țintuit locului ca la porunca irevocabilă a spiritului universal și deschidea ora de istorie cu întrebarea clasică: „Unde rămăseserăm?“, pentru ca imediat să-și răspundă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
neted sau înnorat de smocurile de păr rar și moale, pielea subțire zvâcnind pe oasele tâmplei, pielea mototolită din jurul gâtului. Cu plumb moale și tonul deosebit de cald al acestuia se modelează osul nazal și maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage plumbul se umflă, se evaporă. Ce se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit de multe nuanțe de gri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
figuri decât cele din epoca romană târzie, am înjurat în gând, dar am învățat cu atât mai mult, cu cât a fost mai lungă perioada în care a trebuit să mă ocup de mulajul de ghips cu un început de bărbie dublă. Mânat de curiozitate, i-am căutat și i-am găsit frumusețea ascunsă în detalii, de pildă în arcuirea pleoapelor și în lobii urechilor atârnând liberi. Ucenicul pietrar și sculptor în piatră fusese nevoit să înlăture cu dalta material dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am hotărât să desfășor colaborarea cu propria-mi mână, ca să evit clasicele Întârzieri care se pot reproșa poștei noastre**. țeasta pleșuvă, privirea pierdută În zarea rurală, pomeții lătăreți, părul cenușiu, gura Îndeobște prevăzută cu bombilla și mate, batista fină sub bărbie, torsul de taur și un costum ușor din in doar pe jumătate călcat mi-au fost primul instantaneu. Din balasoarul de răchită, ansamblul atrăgător al amfitrionului l-a complementat rapid vocea mucalită ce mi-a indicat băncuța de bucătărie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
văzut? — Da. — Și ce-a spus? — A zis că e În regulă, să continuăm. — În regulă. În fond el e șeful. Primul asistent se Întoarse spre Norman. Dacă sunteți amabil, doctore Johnson, mai inspirați o dată ... Calibre de metal Îi atingeau bărbia și fruntea. O bandă Îi Înconjura capul. Apoi calibrele Îi măsurară distanța dintre ureche și bărbie. Asta pentru ce e? — Trebuie să vă găsim o cască potrivită, domnule. — Nu era mai simplu să Încerc una? Așa se procedează, domnule. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În fond el e șeful. Primul asistent se Întoarse spre Norman. Dacă sunteți amabil, doctore Johnson, mai inspirați o dată ... Calibre de metal Îi atingeau bărbia și fruntea. O bandă Îi Înconjura capul. Apoi calibrele Îi măsurară distanța dintre ureche și bărbie. Asta pentru ce e? — Trebuie să vă găsim o cască potrivită, domnule. — Nu era mai simplu să Încerc una? Așa se procedează, domnule. La cină primiră macaroane arse cu brânză. Norman dădu farfuria la o parte după câteva Înghițituri. Asistentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a deschis o dată. Cum o facem să se deschidă din nou? — Ne străduim, Hal. Mie nu mi se pare. Din când În când se uitau la Harry, dar acesta nu făcea decât să privească gânditor la sferă, cu mâna la bărbie, bătându-și ușor buza de jos cu degetul. — Harry? Harry nu spunea nimic. Ted se apropie și lovi sfera cu palma. Nu obținu decât un sunet Înfundat. Lovi sfera cu pumnul și se trase Înapoi, frecându-și mâna. — Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]