2,816 matches
-
din nou în 1105, după celebrul incendiu care a devastat Veneția, și din nou în 1632. În 1810, ca urmare a edictelor lui Napoleon, parohia a fost desființată și a fost înglobata parohiei Sân Marco. Fațadă să masivă în stil baroc, datând din 1668, domină campo-ul cu același nume. Ea este lucrarea lui Alessandro Tremignon și a fost finanțată prin testamentul patricianului venețian Vincenzo Fini, al cărui bust apare deasupra intrării principale. În interior există picturi și sculpturi din secolele XVII
Biserica Sfântul Moise din Veneția () [Corola-website/Science/333508_a_334837]
-
foarte dezvoltată în înălțime, este împărțită pe verticală în trei părți, după modelul cu trei nave, cu portalul de intrare cu o structură liniară și ferestre arcuite. Biserica este flancată pe partea stângă de o campanilă cu acoperiș în stil baroc.
Biserica Tuturor Sfinților din Veneția () [Corola-website/Science/333512_a_334841]
-
și sacristia. Codussi a murit în 1504 fără a-și termina opera. Mai târziu, familia Cappello a finanțat în 1542 construcția ambelor fațade: prima, cea care dă înspre canal, este în stil clasic; a doua, înspre campo, este în stil baroc și datează din 1604. Pe prima fațadă, familia Cappello a decis să amplaseze în 1542 un monument funerar al amiralului Vincenzo Cappello, care a murit în 1541, în timp ce a doua fațadă adăpostește trei statui ale altor membri ai familiei Cappello
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
1604. Pe prima fațadă, familia Cappello a decis să amplaseze în 1542 un monument funerar al amiralului Vincenzo Cappello, care a murit în 1541, în timp ce a doua fațadă adăpostește trei statui ale altor membri ai familiei Cappello. Campanila în stil baroc datează din 1688. Ea a fost inițiat și proiectată de preotul Francesco Zucconi în 1611. Pe ușa de intrare în campanilă a fost plasat un cap grotesc, pentru că se credea că ar putea să apere clădirea de intrarea diavolului, care
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
este cumpărat de la Mediaș potirul și este turnat din nou clopotul mijlociu care funcționează și în zilele noastre. În 1772 încep lucrări de renovare ale lăcașului de cult ruinat: se reconstruiește plafonul, iar maestrul Johan Folbart din Sighișoara montează altarul baroc în corul bisericii în 1774. Un incendiu devastator cuprinde satul în 1776 și mistuie 60 de case, avariind și acoperișurile turnurilor de apărare. Acestea vor fi refăcute în anii următori. În 1808 turnul bisericii este înălțat cu încă un etaj
Biserica fortificată din Șaroș pe Târnave () [Corola-website/Science/331076_a_332405]
-
Muzeul de Științele Naturii este un muzeu județean din Dorohoi. Clădirea a fost construită în stil baroc, în anul 1887, de către arhitecți italieni, după un proiect francez, cu destinația de reședință a prefecturii fostului județ Dorohoi. Muzeul are bogate colecții de insecte, moluște, minerale, păsări etc. Colecția entomologică a profesorului Ion Nemeș cuprinde aproximativ 250.000 de
Muzeul de Științele Naturii din Dorohoi () [Corola-website/Science/331324_a_332653]
-
a fost convins de către Ole Rømer de a introduce calendarul gregorian în Danemarca-Norvegia în 1700, observațiile și calculele astronomului au fost printre comorile pierdute în foc. După ce a vizitat de două ori Italia, Frederick a construit două palate în stil baroc italian: Frederiksberg Palatul, care a fost prelungit în timpul domniei sale, când a fost transformată într-o cladire în formă de H cu trei etaje și a fost finalizată în 1709 de către Johan Conrad Ernst, oferind un adevărat aspect de palat în
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
Frederiksberg Palatul, care a fost prelungit în timpul domniei sale, când a fost transformată într-o cladire în formă de H cu trei etaje și a fost finalizată în 1709 de către Johan Conrad Ernst, oferind un adevărat aspect de palat în stilul baroc italian și Fredensborg Palace (Palatul Păcii), ambele monumente luate în considerare la încheierea Marelui război de Nord. După căsătoria de la 8 noiembrie 1766 cu verișoara sa Caroline Matilda de Wales, sora regelui George al III-lea al Marii Britanii, Christian s
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
și a Curții Domnești, este unul dintre importantele monumente ale orașului de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Construită între 1892 - 1894 de antreprenorul italian Giovanni Baltasare Vignosa ca sediu al Prefecturii județului Dâmbovița, clădirea prezintă o decorație clasică cu influențe baroce și o impresionantă pictură interioară. Somptuozitatea picturii este resimțită tot mai mult pe măsură ce se ajunge la etaj și culminează cu decorația „Sălii de Consiliu”. Bogata pictură murală, cu care este decorată Sala de Consiliu, situată central la etajul clădirii, prezintă
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
atrage numeroși vizitatori atât prin varietatea tipologică, complexitatea mecanismelor dar mai ales prin spectaculozitatea și diversitatea stilurilor artistice ale pieselor. În ambianța spațiului muzeal sunt expuse splendide pendule de mobilier sau de podea, cu cabinete de mari dimensiuni în stil baroc, Ludovic al XIV-lea, Boulle, Rococo, ornamentate cu motive caracteristice acestor stiluri, create de celebrii orologieri francezi, austrieci, olandezi, din secolul XVIII. În același context sunt expuse și ceasuri de șeminee cu postamentele surmontate de personaje mitologice sau scene idilice
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
începutul secolului al XIX-lea, cu mecanism muzical în funcțiune care are pe cadran inscripționat numele comanditarului: Fried(rich) Schullerus in Kronnstadt (Brașov). Din categoria pendulelor de salon (de parchet) menționăm două piese importante din epoci diferite: prima, în stil baroc, din secolul al XVIII-lea, cu cadrane astronomice poartă semnătura orologierului Rutger Steuter din Amsterdam; a doua piesă, cu un mecanism în funcțiune și azi, datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind un splendid exemplar realizat la Școala de
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
al Bucovinei, în trecut "Societatea Muzeul", "Muzeul orășenesc Suceava", "Muzeul Regional al Bucovinei", "Muzeul Regional Suceava", "Muzeul Județean Suceava", "Complexul Muzeal Bucovina") este principala instituție muzeală din județul Suceava. Aceasta funcționează într-o clădire construită între anii 1902-1903, în stil baroc, situată pe Strada Ștefan cel Mare nr. 33, în centrul municipiului Suceava. Clădirea Muzeului Bucovinei a fost inclusă, sub denumirea de "Fosta prefectură, azi Complexul Muzeal „Bucovina”", pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
prinse într-un parament de bosaje de tip rustic, și cel superior, cu ferestre deasupra cărora sunt dispuse elemente în relief, fie sub formă triunghiulară, fie sub formă de bare orizontale, alternând grupat. Clădirea are un stil arhitectural eclectic, trăsăturile baroce îmbinându-se cu elemente neoclasice caracteristice edificiilor destinate să găzduiască instituții administrative austriece. La data de 2 iulie 2004, pe fațada clădirii, în stânga intrării principale, a fost amplasată o placă memorială din marmură albă, cu prilejul comemorării a 500 de
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă socială, dar încremenit în căutări de stil, care încearcă o raportare la plastica și costumele epocii”. Domeniul de interes al filmului este deplasat de cineast de la universul rural descris de Duiliu Zamfirescu la personajul Tănase Scatiu
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
lui Duiliu Zamfirescu”, dar pune accentul pe conflictele sociale de la sfârșitului secolului al XIX-lea între boieri și arendași și între boieri și țărani, cu un deznodământ tragic și grotesc. Criticul Tudor Caranfil considera că "Tănase Scatiu" este „un film baroc, cu pretenții de frescă socială, dar încremenit în căutări de stil, care încearcă o raportare la plastica și costumele epocii”. Domeniul de interes al filmului este deplasat de cineast de la universul rural descris de Duiliu Zamfirescu la personajul Tănase Scatiu
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Ea este situată lângă Bosfor, în apropiere de renumitul Palat Dolmabahçe. reprezintă unul dintre principalele edificii construite sub domnia sultanului Abdul-Medjid (1839-1861). Ctitorită de către sultana Bezmi Alem, mama sultanului, aceasta este o combinație între arhitectura otomană târzie și stilul european baroc. Moschea este operă a arhitecților Garabet Balyan și Nigoğos Balyan, renumiți și pentru alte edificii precum Palatul Dolmabahçe sau Moscheea Ortaköy. Structura clădirii este una simplă, similară cu cea de la Ortaköy, cu un singur dom și două minarete înalte de
Moscheea Dolmabahçe () [Corola-website/Science/334386_a_335715]
-
de feronerie care a executat marea copertina în formă de scoică de la peronul Palatului Cantacuzino - „Nababul” de pe Calea Victoriei (actualul Muzeu Enescu); fațadele ritmate de pilaștri colosali, grupul statuar alcătuit din doi "putti" - doi amorași din ghips care susțin un scut baroc pe care se presupune că ar fi figurat monograma proprietarului; decorațiile de fațadă cu frunze de laur și ghirlande care încadrează câte un mănunchi de obiecte simbolice: o vioară, un arcuș, o tolba cu săgeți (descrie arhitectul Dan Ionescu în
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
sopran (mai exact, soprano castrato), de pe vremea când se obișnuia utilizarea castraților - o voce care nu mai există, având în vedere faptul că practica castrării a fost abolită înaintea sfârșitului secolului al XIX-lea. Astfel, aceștia pot interpreta compozițiile compozitorilor baroci (preclasici) precum Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel sau Claudio Monteverdi (roluri masculine de sopran în operele acestora, oratorii, cantate - gen vocal baroc, motete - precum Exsultate, jubilate). De asemenea, Wolfgang Amadeus Mozart (compozitor clasic) a scris muzică pentru acest tip
Sopran () [Corola-website/Science/331818_a_333147]
-
practica castrării a fost abolită înaintea sfârșitului secolului al XIX-lea. Astfel, aceștia pot interpreta compozițiile compozitorilor baroci (preclasici) precum Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel sau Claudio Monteverdi (roluri masculine de sopran în operele acestora, oratorii, cantate - gen vocal baroc, motete - precum Exsultate, jubilate). De asemenea, Wolfgang Amadeus Mozart (compozitor clasic) a scris muzică pentru acest tip de voce. Exemple de soprani din zilele noastre, vocea lor având la bază diverse probleme medicale, mai mult sau mai puțin cunoscute:
Sopran () [Corola-website/Science/331818_a_333147]
-
clădit în stil gotic, cu o turlă înaltă de 90 m și un portal cu ogivă. Două incendii au produs bisericii avarii însemnate în 1420 și 1474. Clădirea bisericii a fost ulterior lărgită și refăcută în perioada 1644-1683 în stil baroc, după planurile arhitectului italian Domenico Sciassia. Au fost construite două turnuri în stil baroc ce au încadrat vechiul turn gotic, nava a fost prelungită și extinsă și a fost adăugată o cupolă pe latura de est. Altarul mare, consacrat în
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
cu ogivă. Două incendii au produs bisericii avarii însemnate în 1420 și 1474. Clădirea bisericii a fost ulterior lărgită și refăcută în perioada 1644-1683 în stil baroc, după planurile arhitectului italian Domenico Sciassia. Au fost construite două turnuri în stil baroc ce au încadrat vechiul turn gotic, nava a fost prelungită și extinsă și a fost adăugată o cupolă pe latura de est. Altarul mare, consacrat în 1704, a fost proiectat de Johann Bernhard Fischer von Erlach. Cele douăsprezece capele laterale
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
turn gotic, nava a fost prelungită și extinsă și a fost adăugată o cupolă pe latura de est. Altarul mare, consacrat în 1704, a fost proiectat de Johann Bernhard Fischer von Erlach. Cele douăsprezece capele laterale conțin fiecare un altar baroc. Stucaturile de ipsos ale galeriei orgii și consola orgii au fost realizate de sculptorul vienez Johann Wagner în 1740. În fața intrării principale sunt două statui de plumb de dimensiuni reale realizate de Balthasar Moll în 1757. În partea stângă este
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
de la Mariazell a fost recent selectată ca motiv principal al unei monede de colecție: moneda comemorativă austriacă dedicată Bazilicii de la Mariazell, emisă pe 9 mai 2007. Moneda arată fațada bazilicii cu turnul central gotic, flancat de două turnuri în stil baroc.
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
au exercitat o influență durabilă în dezvoltarea culturii vestice, la fel ca și pictura, sculptura și arhitectura, la care au contribuit artiști extraordinari ca Leonardo da Vinci, Raffaello, Botticelli, Fra Angelico și Michelangelo. Influența muzicală a compozitorilor italiani ai epocii baroce, precum Monteverdi, Palestrina și Vivaldi s-a dovedit a fi remarcabilă. Mai târziu, în secolul al 19-lea, opera romantică italiană (gen muzical "inventat" de asemenea de italieni) a excelat datorită compozitorilor Gioacchino Rossini, Giuseppe Verdi și Giacomo Puccini. Artiștii
Cultura Italiei () [Corola-website/Science/335834_a_337163]
-
realizate în stil renascentist și clasic, acestea fiind caracterizate de fațade albe și ferestre înalte precum Palazzo Dario și Palazzo Grimani. La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, au fost adăugate edificii construite în stil baroc pe Canal Grande. Această perioadă a fost cea mai creativă în ceea ce privește construcția de clădiri de-a lungul canalului, iar printre edificiile reprezentative realizate atunci se numără Bazilica Santa Maria della Salute și Bazilica Scalzi. La sfârșitul secolul al XVIII-lea
Canal Grande () [Corola-website/Science/332533_a_333862]