3,051 matches
-
Germanii basarabeni (în germană Bessarabiendeutsche) au fost o comunitate etnică ce locuia preponderent în sudul Basarabiei (Bugeac). S-au stabilit în Basarabia la începutul secolului XIX (între anii 1814 și 1842). Majoritatea lor proveneau din sud-vestul Germaniei actuale, precum și din Elveția și
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]
-
dobrogeni. Conform datelor recensămîntului populației din România din anul 1930 germanii reprezentau 3 % din populația Basarabiei (care avea la acea vreme 2,8 milioane de locuitori). În toamna anului 1940, după anexarea Basarabiei de către URSS, cei 93 mii de germani basarabeni au fost transferați, în conformitate cu un acord sovieto-german, pe teritoriul de azi al Poloniei, de unde au fost din nou transferați în 1945 în actualul land Baden-Württemberg. La recensămîntul populației din RSS Moldovenească din anul 1989 germanii numărau 7,3 mii persoane
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]
-
2 % din populația republicii), dar aceștea sînt descendenți ai germanilor transnistreni și ai germanilor de la Volga (care au fost împrăștiați de Stalin pe întregul cuprins al fostei Uniuni Sovietice), nu ai celor basarabeni. În Germania există o Societate a germanilor basarabeni cu centrul la Stuttgart. Horst Köhler a relatat într-un interviu faptul că pe teritoriul Basarabiei, germanii au întemeiat inițial 25 de localități, numărul acestora s-a extins ulterior (în mod special, coloniștii germani s-au stabilit cu traiul în
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]
-
rusă ori să se întoarcă în patria istorică. Evacuarea germanilor a început chiar din 1939 și a continuat în 1940, ei fiind strămutați după un plan riguros, sub lozinca „Heim ins Reich” („acasă în reich”). Peste 93.000 de nemți basarabeni s-au refugiat în Polonia și în Prusia de Vest, ajungînd mai tîrziu în Germania. După procedura de înregistrare, germanii basarabeni încetau să fie cetățeni români și intrau sub protecția Reich-ului. Ulterior, prin proceduri individuale, fiecare a primit cetățenie germană
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]
-
fiind strămutați după un plan riguros, sub lozinca „Heim ins Reich” („acasă în reich”). Peste 93.000 de nemți basarabeni s-au refugiat în Polonia și în Prusia de Vest, ajungînd mai tîrziu în Germania. După procedura de înregistrare, germanii basarabeni încetau să fie cetățeni români și intrau sub protecția Reich-ului. Ulterior, prin proceduri individuale, fiecare a primit cetățenie germană. Carol Schmidt, primar al Chișinăului între 1877-1903, considerat unul din cei mai merituoși primari ai orașului, a fost german basarabean după
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]
-
a primit cetățenie germană. Carol Schmidt, primar al Chișinăului între 1877-1903, considerat unul din cei mai merituoși primari ai orașului, a fost german basarabean după tată, iar după mamă polon. Părinții fostului președinte al Germaniei Horst Köhler au fost germani basarabeni care în 1940 s-au strămutat pe teritoriul actual al Poloniei, în urma Pactului Hitler-Stalin din 1939. Horst Köhler s-a născut în 1943.
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]
-
XIX-lea. Potrivit recensământului oficial din 1930, totalul evreilor din România era de 756.930. În secolul al XX-lea, antisemitismul unei părți însemnate a elitelor dintre cele două războaie mondiale a favorizat realizarea holocaustului astfel că în urma trecerii evreilor basarabeni la cetățenia sovietică și mai ales în urma crimelor comise de statele Antonescian în România (inclusiv Basarabia și Transnistria) și Horthyst în Transilvania de Nord, acestă minoritate nu mai număra în 1956 decât 146.264 persoane. În perioada regimului comunist, manifestarea
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
în Palestina deoarece autoritățile britanice, pentru a augmenta relațiile cu lumea arabă, îi socoteau „cetățeni ai unei țări inamice” și oricum se opuneau imigrării evreiești. După multe dificultăți, majoritatea au ajuns în Israel iar unii, în Statele Unite și Franța. Evreii basarabeni (în majoritate evrei ruși) care supravițuiseră holocaustului (circa 130.000) au devenit definitiv sovietici în 1944. Al treilea și ultimul val de emigranți s-a produs în deceniul 1945-1955, sub regimul comunist, când circa 166.400 de evrei români s-
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
toamna 1944 fără nordul Transilvaniei și Bucovinei, și fără Basarabia), în 1956 mai rămăseseră în Republica Populară Română evrei care au continuat să plece : în 1970 mai erau încă , în 1992 un număr de iar în 2002 doar . Plecarea evreilor basarabeni a fost mai târzie, valul producându-se în deceniul 1980-1990 ca pentru ceilalți evrei sovietici. De-a lungul anilor de conlocuire, atât poporul român cât și Biserica Ortodoxă Română au manifestat față de evrei - conform sintagmei lui Șerban Papacostea - "o toleranță
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
a ales jandarmeria și armata, în special administrația civilă a armatei, Pretoratul. Șeful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Iacobici, a ordonat comandantului Biroului 2, locotenent-colonel Alexandru Ionescu, să pună în aplicare „un plan pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române”. Planul a fost pus în aplicare începând cu 9 iulie 1941. Armata a primit „ordine speciale” prin generalul Șteflea, executorul acestor ordine fiind Marele Pretor al Armatei, generalul Ion
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
este o mănăstire de călugări din Republica Moldova, una din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii basarabene. Este situată în Codrii Orheiului, pe teritoriul satului Curchi, raionul Orhei. Ca ansamblu arhitectural s-a constituit în secolele XVIII - XIX. Este compusă din cinci biserici, două clădiri cu chilii, stăreție, mai multe încăperi auxiliare, o livadă, un schit cu
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
primul rând, curățarea etnică a germanilor, sârbilor, aromânilor. În al doilea rând se urmărea îndepărtarea a mai multor categorii sociale considerate periculoase de comuniști. Au fost vizați marii fermieri, marii proprietari de pământ, industriași, hangii sau deținători de restaurante, refugiați basarabeni (2998 de familii, adică 8477 de persoane) sau macedoneni, foști membri în forțele armate germane, cetățeni străini, rude ale refugiaților, simpatizanți ai lui Tito, persoane care colaboraseră în război cu inamicul, cadre militare, oficialități demise, rude ale contra-revoluționarilor și toți
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
intitulat "Găoacea", în care are în distribuție numeroși interpreți din România: (Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu) etc. A fost profesor onorific al Facultății de Arte Hyperion din București, al cărei decan este regizorul Geo Saizescu, interpret în ultimul film al cineastului basarabean. În afară de filmele de ficțiune, Loteanu a realizat și filmele de scurt metraj: "Frescă pe alb" (1967), "Academicianul Tarasevici" (1970), "Orașul meu alb" (1973), "Ecoul văii fierbinți" (1974), "Eugeniu Doga" (1983), "Svetlana Toma" (1984), "Grigore Grigoriu", "Durerea" (1985) etc. Emil Loteanu
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
părți diferă funcție de perspectivele celor care discută problema. Din alt punct de vedere, ar trebui spus că singurele două forțe care controlau "noua ordine postbelică" erau SUA și URSS. Dacă privim astfel lucrurile, responsabilităție pentru expulzările germanilor, polonezilor, ucrainienilor, românilor basarabeni și a altora cad în sarcina celor două supraputeri, ale căror politici au inițiat, aprobat și facilitat expulzările. Există critici care afirmă că expulzătile nu au fost provocate doar de ura împotriva germanilor, ci vina trebuie aruncată și asupra naziștilor
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
și materiale ale etniei, NaCoBa (Comitetul Național al Armenilor din Basarabia), condus de avocatul Mitridat Muratov și activînd pe secții specializate. Comitetul a organizat ajutorarea refugiaților armeni din Turcia și a înființat un liceu armenesc particular, care a facilitat elevilor basarabeni trecerea de la programul rusesc la cel românesc. Ca organism central de conducere a comunității, NaCoBA a obținut, la 13 noiembrie 1920, un Decret Regal prin care i se încredința formal administrarea Ogrăzii Armenești, întărindu-se astfel drepturile comunității și persoana
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
(n. 5 noiembrie 1921, Grozești, județul Lăpușna, Basarabia) este un ieromonah român basarabean. Numele său de mirean a fost Mihail. l-a botezat pe Nicolae Steinhardt la data de 15 martie 1960, în timpul dețentiei acestora de autoritățile regimului comunist. A fost unul din cei 7 copii ai părinților săi: 3 băieți și 4
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. În primii ani ai ocupației țariste de după 1812, peste 95% din populația regiunii era românească, iar limba română a fost acceptată ca limbă oficială în instituțiile basarabene, alături de limba rusă. Treptat, limbii ruse a început să i se acorde o tot mai mare importanță. Conform autorităților imperiale, din 1828 actele oficiale au început să fie publicate numai în limba rusă, iar pe la 1835, s-a acordat un
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
fie scrise exclusiv în limba rusă, iar, în 1882, tiparnița bisericească din Chișinău a fost închisă din ordinul Sfântului Sinod. Perioada 1905-1917 a fost una a creșterii conflictelor lingvistice, apărute odată ce redeșteptarea conștiinței naționale românești. În 1905 și 1906 "zemstvele" basarabene au cerut reintroducerea limbii române ca „limbă obligatorie de studiu” și „libertatea de studiere în limba maternă (română)”. În același timp, au început să apară primele ziare în limba română: "Basarabia" (1906), "Viața Basarabiei" (1907), "Moldovanul" (1907), "Luminătorul" (1908), "Cuvînt
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
, semnează uneori ca Vladimir Prisăcaru (n. 6 aprilie 1953, comuna Putinești, Florești, fostul județul Soroca), este un scriitor, publicist și traducător român basarabean. S-a născut la 6 aprilie 1953, în comuna Putinești, Florești, (județul Soroca), în familia țăranilor Ion Pohilă și Ileana (n. Prisăcaru). Licențiat al secției de ziaristică din cadrul Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1975); urmează la
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
Iași, prin care se argumenta românitatea Deltei și se cerea restituirea sa, a fost ignorat. Totodată, Rusia reușea să recâștige, în schimbul orașului Bolgrad, din care făcuse o chestiune de amploare europeană, 329 de verste pătrate (cca. 350 km2) din pământul basarabean retrocedat, inițial, Principatului Moldovei. În teritoriile revenite la Moldova s-au păstrat toate drepturile coloniștilor bulgari și găgăuzi așezați după 1812 de administrația rusă, precum și posesiunile lor. Divanul a aprobat, prin lege, funcționarea școlilor primare de limbă bulgară, avînd ca
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
(n. 19 mai 1839, Ciutulești, Soroca - d. 1904, Paris) a fost un un revoluționar român basarabean. S-a născut într-o familie boierească din Basarabia. A fost un aprig naționalist român, care a încercat în 1863 să provoace o răscoală în Basarabia pentru a o scăpa de ocupația rusească. A fost membru al societății literare „Junimea
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
din Basarabia. A fost un aprig naționalist român, care a încercat în 1863 să provoace o răscoală în Basarabia pentru a o scăpa de ocupația rusească. A fost membru al societății literare „Junimea”, prieten cu mai mulți oameni de cultură basarabeni și din Vechiul Regat, filantrop, poreclit „filozoful din Chișcăreni” (unde avea o moșie și unde adunase o bibliotecă rară). A fost mareșal al ținutului Bălți. A părăsit Basarabia, nemulțumit de ruși. A decedat la Paris. S-a născut la 19
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
Paris. S-a născut la 19 mai 1839, în satul Ciutulești, ținutul Soroca. A studiat la Colegiul "Richelieu" din Odessa, apoi și la Paris, acordînd prioritate culturii franceze și filozofiei. Fratele lui mai mare, Constantin Casso, conducătorul spiritual al tineretului basarabean și "doctor în legi", s-a stins din viață la nici 25 de ani împliniți, în 1862. Un alt frate, membru activ al cenaclul literar "Junimea", viitorul tată al ilustrului savant și ministru, Leon Casso, și-a trecut viața mai
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
în 1862. Un alt frate, membru activ al cenaclul literar "Junimea", viitorul tată al ilustrului savant și ministru, Leon Casso, și-a trecut viața mai mult în călătorii și petreceri, cedîndu-și rolul și funcția de conducător al cenaclului tinerilor fruntași basarabeni lui Nicolae și verilor săi, Pavel și Petre Leonardi. , numit și "filozoful din Chișcăreni", a ales să se stabilească în satul Chișcăreni, județul Bălți, într-un palat impunător. După cum susținea E.S. Kenigschatz (prieten al familiei Casso), castelul de la Chișcăreni a
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
au activat și continuă să activeze la Universitatea de Stată din Moldova; ele reflectă direcțiile de cercetare care s-au efectuat și principalele rezultate obținute. O altă bibliografie monografica "Istorie. Arheologie. Etnografie (1981-2001). Contribuții bibliografice" a fost consacrată bibliografiei istorice basarabene care reflectă cercetărilor istorice privitoare la spațiul dintre Prut și Nistru. Interesul profesional privind evoluția științifică a profesorilor din Republică Moldova s-a exprimat în elaborarea unui șir de biobibliografii, contribuind astfel și la promovarea imaginii științifice a savanților moldoveni
Ion Madan () [Corola-website/Science/311722_a_313051]