4,389 matches
-
clipă. — Tu nu, dar dacă domnișorica cea frumoasă cu care ai venit vrea s-o facă pe Mata Hari cu mine, poate mă las convins... Mi-ar plăcea cu o femeie În uniformă! Watson mârâi și Își scoase din teacă bastonul. Ușa de la toaleta bărbaților fu izbită brusc de perete. O femeie masivă cu un păr bogat, castaniu Închis, dădu buzna În Încăpere, cu mâinile În șolduri și flăcări În priviri. Ce naiba se Întâmplă aici? Întrebă ea, uitându-se Încruntată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
către ea. — Gata, șefa! spuse el și Îi făcu cu ochiul lui Logan. Tre’ s-o tai. Mă cheamă datoria, știți cum e. Făcu un pas În direcția ușii, dar Watson Îi tăie calea. — Domnule? Întrebă ea, strângând În mână bastonul, disperată să găsească o scuză pentru a-l folosi pe capul lui Miller. Logan privi de la jurnalistul infatuat la Watson. — Lasă-l să plece, spuse el Într-un final. Vorbim mai târziu, domnule Miller. Acesta rânji mulțumit. — Poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Treizeci de secunde mai târziu, Winchester, alsacianul cel mare care voise cu disperare să ia o halcă din Logan cu o zi Înainte, fu aruncat afară În lapoviță fără nici o ceremonie. Câinele Încercă să intre la loc, fu pocnit cu bastonul lui Doug, apoi rămase la ușă, În timp ce acesta i se trânti În nas. Rămase acolo o clipă, cu lapovița udându-i blana cenușie, privind spre magazin, apoi sări la vale pe scările de beton În parcare. Dădu roată de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
viață. Quebec Trei Unu era pe poziții. Era timpul să se miște. Logan se chinui să treacă prin parcarea alunecoasă. Agenta Watson fu prima care duse la capăt călătoria de la mașină la Turf ’n Track, lipindu-se lângă ușă, cu bastonul la-ndemână, exact ca-n filme. Cu mâinile vârâte adânc În buzunare, cu umerii Încovoiați, cu urechile ca para focului din cauza vântului Înghețat, Logan o urmă, cu doi Îngrijitori de câini mormăind și patinând pe lângă el. Când ajunseră la pariori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
odată intrat În clasă, decreta scurt: „Ia să iasă la lecție Neacșu, Țoncu și M.“. Ne punea Întrebări foarte dificile ca să nu știm nimic și se uita cu mare admirație la figurile noastre mirate: „Două, făcău, treci la loc!“, „Un baston de mareșal, făcău, și diseară ne vedem pe centru!“); spaima celor notați În carnet Îi ținea treji toată noaptea să studieze la obiectele periculoase. Deodată, apărea ea; o simțeam de la o sută de metri, nu era nici un dubiu, acel mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făceau altceva, În pauze, decât să spionăm ce se Întâmplă vizavi, cine intră, cine iese, cum e Îmbrăcată azi sora cea mare a Getei, ce eșarfă și-a Înfășurat ieri cealaltă; „Ați văzut, a intrat un domn cu pălărie și baston, un domn bine“, „A ieșit o doamnă corpolentă ținându-se de braț cu Geta“ (cea mai mare curiozitate, aș putea s-o numesc agonică, era aceea de a reuși să privim Înăuntru să vedem ce se petrece după perdele). Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tine, Staceeeeee, și speram și mă rugam să pot să-mi fac operația ca să găsesc un mod să scap de durere și disconfort: picioarele, spatele, șoldurile, genunchii etc. TOATE MĂ DUREAU, zi după zi. Câteodată trebuia să merg c-un baston și câteodată chiar cu un cadru, ca bătrânii. BLEAH! Doamne, ce urăsc să mă gândesc acuma la asta! Nu mai vreau!!! Dar erau acolo niște oameni înainte de operație și chirurgu’ meu vrea s-audă toți fiecare versiune despre ODS înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
șapca și Îl apucă de umăr. Jim se smulse din strînsoare și traversă În goană strada aglomerată, spre punctul de control, trecînd printre trăsurici și strigînd: — Nakajima...! Nakajima...! Un chinez În uniforma poliției de la Vincy Încercă să-l atingă cu bastonul, dar o santinelă japoneză se opri să se uite la Jim. Zărise caracterele japoneze de pe emblema de metal pe care Jim o luase din avionul distrus de pe aerodromul Hungjao și pe care o ținea acum la vedere. Tolerîndu-l un scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În urmă cu trei luni. Noaptea, cei mai disperați se strecurau printre sîrme, doar pentru a fi prinși de către patrule. Cei care supraviețuiau În ghereta paznicilor pînă În zori erau duși la rîu de către japonezi și bătuți pe mal cu bastoanele pînă mureau. În timp ce Înaintau spre locul de servire, Jim se uită la chinezi. Deși era vară, țăranii mai purtau Încă hainele lor de iarnă vătuite. Nici unul dintre chinezi nu fusese primit vreodată În lagărul Lunghua, darămite să i se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fiind că Își petrecuseră anii de pace pe terenurile de tenis și de cricket se așteptară, plini de speranță, că anii de război vor trece În același mod. Zeci de rachete de tenis atîrnau de mînerele valizelor; mai erau și bastoane de cricket din Extremul Orient și undițe de pescuit, ba chiar și un set de crose de golf legate de costumele de Pierrot, cărate de domnul și doamna Wentworth. În zdrențe și subnutriți, prizonierii se tîrau pe șosea cu saboții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
crăpate. În timp ce camioanele se strecurau peste lemnele putrede, cei o mie opt sute de prizonieri se așezară pe mal, ocupînd iarba Înaltă pe o distanță de vreo două sute cincizeci de metri. Își puseră lîngă ei bagajele, valizele, rachetele de tenis și bastoanele de cricket. Ca niște spectatori somnoroși la o regată de canotaj, se uitau la apa plină de alge. Șuvoiul trecea pe lîngă carcasa arsă a unui vas blindat căzut În apă la malul celălalt. Jim fu bucuros să se Întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înainte. Jim privi spre camionul de muniții. Fu uimit văzînd sute de valize zăcînd pe drumul pustiu. Epuizați de efortul de a-și căra lucrurile, prizonierii le abandonaseră deja fără o vorbă. Valizele și coșurile de nuiele, rachetele de tenis, bastoanele de cricket și costumele de Pierrot zăceau În lumina soarelui, ca bagajele unui grup de turiști care dispăruseră În cer. Ținîndu-și bine cutia de lemn, Jim iuți pasul. După atîția ani fără nimic care să-i aparțină, nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se opri să-și tragă răsuflarea lîngă pînza roșie a parașutei. Se Întoarse să se uite peste umăr, iar Jim recunoscu fața umflată, de tuberculos, a soldatului Kimura. Un grup de bărbați europeni Îl urmăreau de-a lungul taluzului, cu bastoane de bambus În mînă. Unul dintre bărbați purta o pușcă, dar Kimura Îl ignoră și Își Îndreptă curelele În jurul uniformei rupte. Își aruncă În apă unul dintre bocancii săi putreziți, apoi coborî panta spre orezăria inundată. Făcu zece pași, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi. Bărbați și femei ținându-se de braț ies de la fabrică. Pocnesc trotuarul și gardurile cu bastoanele. Sunt muncitorii de la Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor. Tu, de-abia aștepți să vină noaptea ca să visezi din nou cum zbori. Și noaptea vine, și nu visezi nimic. Atențiune! Atențiune! Transmitem semnale de pe primul satelit artificial al pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
O mâncare iute, sufocantă, după care trebuie să bei litri de apă, și o hârtie de o leva zilnic, pe care trebuie s-o drămuiești. Hălăduiești prin munții din preajma Sofiei, pe la Mănăstirea Boiana și spatele tău e Încercat serios de bastoanele milițienilor. Ba dansezi și cânți cu niște tineri englezi În spatele Mausoleului lui Dimitrov, ba te cațeri prin copacii din parcul Levski, ca să vezi o formație americană de muzică pop, ba sări la bătaie cu niște ruși care aruncă cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nisipul printre degete și nu-ți bagă În traistă decât o păpușă de plastic, cu o rochie pepit, o pungă de bomboane, câteva insigne, un tricou și tot felul de pliante turistice și o sumedenie de urme pe spate de la bastoanele de cauciuc ale milițienilor. În loc să fie festival, a fost o revoluție. La Întoarcere, În tren, ții În brațe blondele țărănci cehoaice dârdâind de frică și nu Înțelegi ce au rușii și polonezii și bulgarii ăștia cu ele. Până și controlorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cum mă vedeți, sub cuvânt că suntem cumnați, o să plece fără să-mi plătească pensiunea, când eu din asta trăiesc!“ Se pare totuși că i-au plătit nota, da, i-a plătit-o soțul, au luat însă cu ei un baston cu măciulia de aur pe care-l avea el. — Și-a murit? — Da, dar destul de mult timp dup-aceea. S-a întremat, s-a întremat destul de bine. Iar ea, patroana, zicea: „De vină e don Valentín, care i-a știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
conducea Încă cu o mână fermă Întreprinderea de produse cosmetice pe care o fondase În anii ’30. Aplecat peste geamul mașinii, Îi ținea probabil un discurs șoferului, cu părul lui alb fluturând În vânt, cu pălăria În mâna stângă și bastonul sculptat, cu măciulie de argint, În dreapta. Fima știa că bătrânul nu se tocmea, nici nu aștepta restul, ci termina o istorioară pe care o Începuse pe drum. De peste cincinzeci de ani le ținea șoferilor de taxi din Ierusalim un seminar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
papion, un triunghi de mătase albă se ivea din buzunarul de la piept ca un fulg de zăpadă Într-o zi caniculară, butoni de argint la manșete, un inel cu piatră lucioasă pe degetul mic, bărbița albă ridicată ca o amenințare, bastonul sculptat cu măciulie de argint i se odihnea Între genunchi, pălăria pe masă, În fața sa; un bătrânel rozaliu, curat și ferchezuit, având mereu alături câte o divorțată elegantă sau o văduvă bine conservată, Întotdeauna doamne europene cultivate, cu maniere rafinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ea după mine. Și cu ce se mai ocupă domnul Efraim În aceste Zile Cumplite 1? Continuă să repare lumea pentru Împărăția lui Dumnezeu care va să vină? Nimic nou, spuse Fima, pe când lua din mâna tatălui său pălăria și bastonul. Consideră necesar să adauge: — Nimic nou. Doar că țara se duce de râpă. Bătrânul ridică din umeri: —De cincizeci de ani aud necrologurile astea. Țara așa și pe dincolo. Și Între timp bocitoarele sunt la doi metri sub pământ, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
articol trebuia să caute lista țărilor arabe. Spumegând Încă și trăgând afară frenetic un volum gros după altul, observă deodată că tatăl său se ridicase, fredonând Încet o melodie hasidică simplă, amestecată cu o tuse ușoară, Își recuperase pălăria și bastonul, iar În timp ce-și lua rămas-bun, strecură abil o bancnotă Împăturită În buzunarul pantalonilor lui Fima, care bâigui: —E pur și simplu imposibil. Nu pot să cred. Nu poate fi real. E curată nebunie. Dar nu Încercă să explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-ți irosești comorile vieții. Ca un tamarisc În deșert. Rămâi cu bine. Fără să-l aștepte pe Fima, care voia să-l conducă, bătrânul flutură pălăria ca pentru o despărțire eternă și Începu să coboare scările, lovind ritmic balustrada cu bastonul și fredonând Încet o melodie hasidică. 9 „Sunt atâtea lucruri despre care am putea vorbi, pe care le-am putea compara...“ Fima mai avea două ore până să Înceapă lucrul la clinică. Intenționa să schimbe așternutul, și cu ocazia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Împușcătură Începu să bată vântul dinspre vest, care aduse cu el un foșnet straniu și un miros ciudat de pământ ud. În spatele lui, pe strada Întunecată, se auzeau niște lovituri Înfundate, ca și cum un orb și-ar fi căutat drumul cu bastonul. O ploaie măruntă umplu văzduhul pustiu. Fima Începu să tremure și se Întoarse spre casă. De parcă și-ar fi impus o penitență, termină de spălat toate vasele, inclusiv tigaia plină de grăsime, șterse toate suprafețele din bucătărie, clăti toaleta. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a inițierii lor. După zece minute stinse lumina, se ghemui, Îi ordonă organului său să se calmeze și lui Însuși - să adoarmă imediat. Dar avu din nou senzația că un orb umbla pe-afară, pe strada pustie, și lovea cu bastonul În trotuar și În gardurile de piatră. Fima se dădu jos din pat, hotărât să se Îmbrace și să coboare să verifice ce se Întâmpla cu adevărat În Ierusalim când nimeni nu vedea. Simțea cu un fel de luciditate nocturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de Servicii Municipale. Băgă dosarul Înapoi În sertarul de jos. Era deja trecut de trei și jumătate. Un cocoș cânta În depărtare, un câine Încăpățânat nu Înceta să latre În Întuneric, iar orbul de pe străduța pustie Încă mai ciocănea cu bastonul său. O clipă i se păru că aude chemarea muezinului din satul Beit Safafa. Se Întoarse În pat, stinse lumina și Începu să compună În minte sfârșitul scrisorii, care lipsea. Adormi imediat. Avusese o zi lungă. 19 La mânăstire În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]