KorAP: Find »[drukola/base=beznă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...127 >

3,162 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

acesta, scăpa de alte năpaste! Fiindcă, în Goldana, într-o noapte, s-au prelins, lăbărțându-se, ca umbrele provenite de la o lampă, plimbată în odaia vecină, siluete de șepcari, lați în spate și cu plumburii chipuri lombroziene care, sub acoperământul beznei, se adunară în casele părăsite ale dispăruților fruntași din Goldana și, mai apoi, la sediul Sfatului popular și al Miliției poporului muncitor. A doua zi, se răspândi vestea că au venit oaspeți din rândul muncitorilor petroliști, care-i vor ajuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
un singur cuvânt Fiecare în cugetul său, am înțeles că Viața cu Moartea una sunt, cum îngemănate sunt unghia și carnea, apa și setea, lumina și întunericul, sau cum să mai zic eu? însă toți ne-am înfiorat că din bezna cea grea, ne pândește bufnița primejdiei, cu ochii ei multvăzători în Necunoscut Cum am putut, am mers la camera sondei, unde ne-am cățărat, șiroind de apă și clănțănind din dinți, pe schele salvatoare și am început să ne facem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
aveau pe ei și le-am stors hainele și i-am urcat sus, pe geamblacul sondei, unde era mai cald, decât la fața apei Și eu, și Enea Căpută și Cornel Braiu, sătui de schimnicia în care ne pecetluiau Apele beznei, învâlvorându-ne de nerăbdare, am căutat niște scoabe și pescuind niște bușteni bezmetici de pe forfoteala Apelor, am pripit o plută , pe care s-a urcat Cornel Braiu și a pornit spre galerie cu ea A cercetat el Apa cea sireapă, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
mocnea în el ascultându-l pe Ali Străilaș cum hăulește în întunecime, jelind rugăciuni către Alah, pe limba și în legea lui Și, în lumina lămpii, pe care eu o mai aprindeam, din când în când, ca să nu ne copleșească bezna, am zăpsit că nu numai mirarea domnea pe fața și în ochii săi Ci, deodată, s-a stropșit la Ali Străilaș, cel zis și Mehmet, care mult se mai tânguia, certându-l că: de ce a cotropit el, cu mătăniile sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
de rășină și de scoarță de brad, care m-au scos cu gândul la murmuitoarele păduri cu cetina tot verde de deasupra noastră și de sub Ceruri Deci: Enea Căpută pescuise niște bușteni, care pluteau fără de capăt, pe lângă sondă și prin beznă, iar eu care credeam că, neștiind ce să mai facă, se linciurește în joacă, însă el jupise trunchiurile pe întuneric și mânca scoarță și asta erau turtițele negre Atunci a grăit el, zicând că i-a fost sfială să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
numai cam atâta mișcare s-a petrecut pe sonda noastră din nișa de năpastă, că în afară de Pamfil Duran, care-și schimbase poziția de ședere, ceilalți mocneau într-o trândăvire mohorâtă și într-o moțăială necontenită Deci în nișa cufundată în beznă, nu se auzeau decât pașii pe scară a celui trimis după apă și dedesubt doar clipocitul undelor negre și ușoarele bușituri și frecături ale buștenilor rătăcitori, iar, undeva, pe galerie și mai departe, pe direcțională, o mare tăcere De-acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
în cale. Obstacolul acelui zid se contura în întunericul lăptos, revărsat de o Lună nevăzută, care se ghicea prin noapte și prin ninsoare. Se deplasă, clătinându-se, către profilul întunecat, al unei porți de grilaj, sugerând o copcă zugrăvită pe bezna congelată a nopții. Poarta rămăsese întredeschisă în omăt, după pasajul unui necunoscut care intrase ori ieșise, pe acolo, ceva mai devreme. O străbătu, fără măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
sforăie, încă înainte de a fi aterizat, lungit la orizontală, în culcușu-i de voiajor. Sforăind avan, își strivea, în strânsoare de menghine, la piept, maleta-diplomat, bucșită de milioanele de lei vechi, ce-i condiționau viitorul lui de pelerin. Holbându-și în beznă ochii seci, cu privire tulbure, lipsită de orice pătrundere, Mesalina, pe care copii nemiloși o hărțuiau pe străzi poreclind-o în cor Slănina cu Măslina, Slănina cu Măslina! socoti că, lângă culcușul ei, nimerise, ca și în alte rânduri, vreunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
care o executa fără frică pe marginea balustradei subțiri de fier. Ca și cum destinul i s-ar fi inversat cu cel al locatarei de la balcon, Vladimir nu ținu seamă de tămbălăul pe care-l stârni poziția lui de echilibrist în adâncul beznei, simțindu-se, în consecință, azvârlit de la înălțimea unui subțire minaret, până într-o prăpastie fără fund. Visă, încă o dată, episodul biblic cu zborul vulturilor, care coborau trâmbițând țipete răgușite, apropiindu-se și încercând să-i mănânce merindea din coșurile cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

Atunci când au părăsit localul, noaptea îmbrăcase orașul în haina umedă a unei pâcle dese și tulburi. Ceața groasă transformă peisajul nocturn într-o autentică scenă de film noir55. Prinși în lumina farurilor automobilului, puținii trecători apar și dispar fantomatic în beznă. Trec pe lângă o biserică tocmai când răsună una, două, trei, zece bătăi de clopot. Într-un ecou îndepărtat, mai mult sau mai puțin sincronizat, se aud clopotele și celorlalte biserici din oraș. Când trebuie să te prezinți la regiment? întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
de negurile în care fusese silit să trăiască. Instinctiv, amândoi simțeau că zilele viitoare nu vor mai putea oferi fericirea trăită acum și prețuiau cu intensitate maximă fiecare firimitură a clipelor petrecute împreună. Alungaseră orice gând care putea aduce înapoi bezna în care trăiseră cât el fusese plecat. În jurul lor pulsa viața, întreaga natura cânta și se bucura pentru ei, lor nu le mai rămaseră decât să se lase răsfățați de căldura și fericirea zilelor avute la dispoziție. Ultima noapte a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
grijă din fața vilei și în scurt timp, automobilul rulează pe șosea. Drumul îngust și sinuos este degajat de traficul zilei, dar camuflajul îl face foarte întunecos. Din când în când trec pe lângă sate mici și neluminate, mai mult bănuite în beznă după lătrăturile câinilor. Lumina palidă a farurilor de camuflaj surprinde uneori siluetele vagi ale unor căprioare, grăbite să dispară în desișul gros, ocrotitor, al pădurii. Smaranda privește mâinile lui Marius, comod așezate pe volan. Fine, cu degete lungi, subțiri, mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
celălalt cu năduf. Au dat-o cotită. Dar pe unde? Pe cerul orașului se încrucișează reflectoarele mânuite febril de către cei de la antiaeriană. O explozie puternică zguduie imobilul. Nu durează mult și lumina se stinge, iar întunericul învăluie etajul într-o beznă adâncă. Bă, nu mai sta ca boul la poartă nouă! strigă șeful din prag. Hai, ușcheală la mașină. Aici tot nu mai avem ce face. Dau să plece, dar nici unul nu apucă să iasă. Încremenesc, fără să mai riște nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
să tragă și astfel îmi va fi mai ușor să-l achit, spune Manfred cu voce joasă. Încovoiat, mișcându-se cu rapiditate pe lângă perete, cu umărul drept înainte, înaintează cu pași de pisică, aproape fără să atingă podeaua. Dispare în bezna holului. Marius, în poziție de tragere, cu pistolul în mână, încearcă să străpungă întunericul. Nu se aude nici o mișcare. "Cum dracu reușește?". Termină de numărat și face un pas afară. Sub talpa lui, o scândură din podea scârțâie jalnic. Imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
când ajungem. De undeva, din întuneric, se aude un slab clinchet metalic, dar pentru nervii lor întinși bubuie ca o lovitură de tun în liniștea sectorului. Imediat, amândoi se lasă la pământ. Crudă, luna dispare în dosul unui nor și bezna învăluie și mai stâns în jurul lor. Cu toate simțurile în alertă, cei doi cercetează cu ochi iscoditori noaptea, în timp ce trag cu urechea la cel mai neînsemnat foșnet. Spre ușurarea lor se dovedește a fi o alarmă falsă. Totul este calm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
nemților. Și asta poate aduce unora nervozitate, cu siguranță frică. Iar frica miroase al dracului de tare ca animalul să nu-și încerce șansa. Privește în jurul său, dar nu vede nimic altceva decât copaci încărcați cu omăt, vagi siluete în bezna tainică a nopții. "Poate avem noroc să găsească altceva pentru vânat...". Continuă să înainteze făcând semn oamenilor săi să nu slăbească pasul. Tocmai îndepărtează o creangă din calea lui când simte instinctiv pericolul. Chiar în față, la nici câțiva pași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Mâțu își adună oamenii. Dispar cu toții printre ramurile negre ale copacilor asemenea unor năluci. Parcă răspunzând dorinței generale, nori groși se adună pe cer până când lumina rece și indiferentă a astrului nopții nu mai poate trece, lăsându-i înfășurați în bezna cea mai profundă. În șoaptă, Marius transmite ordinul de înaintare. Zvâcnind, oamenii se ridică dintre copaci, tot lanțul uman pornește ca unul. În carnea și nervii lor pulsează groaza declanșării accidentale a unei capcane explozive. Oare avuseseră timp nemții să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
nervii lor pulsează groaza declanșării accidentale a unei capcane explozive. Oare avuseseră timp nemții să monteze mine? Experiențele trecutului arătaseră că băieții din față sunt cătane cu experiență, în nici un caz începători. Fiecare pas pare un sinistru joc cu moartea, bezna fiind un aliat și dușman deopotrivă. Pe lumină ar fi putut să recunoască din timp amănuntele ce dau de gol "surprizele", dar, în același timp, au nevoie de întuneric pentru a fi invizibili. Din nevăzut, un fascicul luminos explodează în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
o tensiune tăcută, timpul trece greu în așteptarea semnalului convenit cu Iovuț. Îngrijorarea și neliniștea sporesc. Va putea ajunge Florea în timp util? Și dacă ajunge, poate să lichideze fără zgomot pe cel care deservește reflectorul? Dacă sunt mai mulți? Bezna se înstăpânește din nou. Pentru cât timp? Sesizează apropierea cuiva și se întoarce fulgerător. Din întuneric apare chipul lui Caftoi. Brrr....da frig mai e dom' locotenent. Să gândim pozitiv. Așa ne vom mișca mai repede când pornim. Începe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
uniformă de ofițer politic rus. Privește la el cum începe să agite războinic automatul, în timp ce povestește unui grup mic de soldați cum a lichidat el singur mai mulți nemți. Cum nimeni nu-i dă nici o atenție se retrage precaut în beznă. Carol tușește scurt. Privește jenat către locotenent. Cam tare ... Niciodată nu m-am putut obișnui. Ofițerul arată cu mâna spre cadavru. Ai făcut ceea ce trebuie. Credeți? Până mai înainte omul ăsta a vorbit, a râs și a scris scrisori. Sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
gătește! Așa pățeam când eram cu oile la munte și niciodată semnele nu au înșelat. Cam la vremea sorocită de Florea, prin fantele crestelor se vede cum pe cer încep să alerge într-o goană nebună norii de furtună. În bezna și mai groasă datorită ninsorii transformată într-un viscol zdravăn ce poartă aiurea crengile căzute din copaci, Marius arată mecanicilor niște adăposturi unde pot sta până trece vijelia. Intră și el în unul dintre ele, plasat exact la câțiva metri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
ușoară neliniște întunericul compact al pădurii. Un loc unde niciodată nu se simțise în largul lui. Pur și simplu se bloca, incapabil să mai facă o mișcare sau să gândească coerent, speriat de ceea ar putea fi ascuns acolo, în beznă. Acesta și fusese adevăratul motiv pentru care plecase din fosta lui unitate combatantă SS, urmărit de privirile batjocoritoare ale celorlalți camarazi. Ticăloși care visau doar cruci de fier și o moarte glorioasă! De abia aștepta să se întoarcă la ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
și un glonț. Transformate în cristale, poți orbi din cauza lor. Silențioși ca niște șerpi și la fel de periculoși soldații încep să înainteze printre copacii care mărginesc șoseaua. Luna dispare ascunsă de un nor străveziu și întunericul nopții se transformă într-o beznă ciudată, albăstruie. Răsărit pe neașteptate în fața lor, un post german de pază este lichidat din mers, cadavrele dispar repede, ascunse în tufișuri. Tăcuți și invizibili, atacatorii pătrund în câmp deschis. Instinctiv, se opresc cu toții, fără nici un ordin. Ascunși până atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Sublocotenentul Novăceanu se apropie alergând. Domnule locotenent, aparatul lui Bocioagă a fost atins de schije în timpul atacului. Nu mai este bun de nimic. Asta nu e bine de loc, mormăie Marius. Rămâne pe gânduri câteva clipe, cu privirea pierdută în beznă. Izolați, fără nici un mijloc de comunicare...Transmisionistul e teafăr? A scăpat doar cu sperietura. Norocos băiat. Ei, în definitiv nu e vorba decât de cel mult două zile, după care sigur ai noștri vor apare. Deocamdată, băieții să nu afle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
găsiseră moartea sub dărâmături. Ei, pentru moment, scăpaseră. Tăcuți, pleacă privirile spre pământ, ascunzându-și rușinați bucuria egoistă că supraviețuiseră, mulțumind în sinea lor cerului pentru norocul care le prelungise chiar și cu câteva minute viața hărțuită de nenumărate spaime. Bezna nopții se înstăpânește brusc peste ei, așa cum un scurtcircuit lasă fără lumină o cameră. Treptat, exploziile se răresc, după care încetează definitiv. O ceață subțire și mișcătoare acoperă pădurea, se agață de crengi ca apoi să se așeze în giulgiuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]