4,436 matches
-
întregii țări, munții lui Iuda aparțin zeului Ierusalimului” (HAE, vol. I, pp. 245-246) și îl prezintă ca un zeu care-i binecuvântează și-i protejează pe credincioșii săi. De fapt, numele său apare de mai multe ori în formule de binecuvântare în care se cere ocrotirea, precum în ostracele din Arad n. 21: „Să-l răsplătească Yhwh pe regele meu” (HAE, vol. I, 386-387) și Arad n. 16: „Eu te binecuvântez în fața lui Yhwh” (HAE, vol. I, pp. 379-380) sau în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
acest fel templul devenea locuința sfântă a divinității și prezența sa în templu era garanția stabilității, a protecției și a favorului întregului popor. Sprijinul și protecția divină a credincioșilor săi se manifesta și în religiozitatea privată prin frecventele formule de binecuvântare adresate lui Yhwh. Zeița Așera Termenul ebraic ’ăšêrâ apare în Biblie de patruzeci de ori. El poate indica numele propriu al zeiței Așera sau, în același timp, un obiect din lemn, un stâlp, considerat probabil sacru, uneori în formă de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
el-Qom (HAE, vol. I, pp. 207-211) în care, la liniile 2-3, se citește: „Binecuvântat să fie Uriah înaintea lui Yhwh pentru că el l-a salvat de dușmanii săi cu ajutorul Așerei sale,” și încă mai clar, de unele forme de salut/binecuvântare databile la începutul secolului al VIII-lea î.C., scrise pe două mari urcioare de provizii găsite la Kuntillet ‘Ajrud, pe muntele Sinai. Ultima parte de pe una dintre aceste inscripții, scrisă pe așa-numitul pithos A, notează: „Eu te binecuvântez
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
î.C., exista cultul zeiței Așera considerată probabil ca o consoartă a lui Yhwh. Rolul acestei divinități feminine, subordonată în putere și în grad zeului suprem Yhwh, pare să fi fost acela de a reprezenta și vehicula forța vitală de binecuvântare a zeului Yhwh. Succesiv acestei perioade, deja în epoca postexilică, evoluția yahwismului nu va admite o altă divinitate alături de Yhwh, astfel că și zeița Așera va fi percepută ca o prezență idolatrică condamnabilă. Zeul Baal Numele Baal (în ebraică ba
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de tip monoteist, nici stric monolatric, deoarece existența și cultul altor divinități erau în mod clar admise și tolerate, mai ales față de celelalte popoare. Cultul oficial era însă îndreptat spre Yhwh și doar el poseda caracterele divine ale puterii și binecuvântării la nivel maxim. Prezența unei divinități feminine (Așera) alături (și în subordinea) de Yhwh, concretizare și manifestare a bunăvoinței și binecuvântării divine, nu face altceva decât să confirme, atât măreția și supremația zeului Yhwh, cât și absența monoteismului. Nicio altă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
față de celelalte popoare. Cultul oficial era însă îndreptat spre Yhwh și doar el poseda caracterele divine ale puterii și binecuvântării la nivel maxim. Prezența unei divinități feminine (Așera) alături (și în subordinea) de Yhwh, concretizare și manifestare a bunăvoinței și binecuvântării divine, nu face altceva decât să confirme, atât măreția și supremația zeului Yhwh, cât și absența monoteismului. Nicio altă divinitate nu era comparabilă cu Yhwh, dar nu existau motive religioase serioase pentru a nega existența altor divinități, dat fiind că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pentru a spune așa, la jumătatea drumului dintre cultul familial și cel oficial. Aceste locuri de cult ar fi plasate în spații protejate, aflate sub jurisdicția cetății, conținând edificii, probabil și temple, necesare cultului divinităților locale, în vederea obținerii ocrotirii și binecuvântării. Și altarul „sub cerul liber” ar putea fi o caracteristică a bămâ. E posibil, deși unii cercetători nu sunt convinși de aceasta, că și suveranul intervenea în construirea de bămâ, după cum pare să confirme Biblia și inscripția moabiteană a regelui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sanctuarului; le era asigurat un personal calificat pentru desfășurarea liturgică și erau purtate ritual în procesiune. Prin urmare, credincioșii considerau că aceste imagini erau manifestarea directă a divinității. Departe de a fi lipsite de vitalitate, reprezentările divine dețineau puterea de binecuvântare și ocrotire a zeului pe care îl înfățișau și puteau chiar să devină obiect de cult sau să fie folosite ca amulete. Funcția reprezentativă a imaginii în cult reiese clar, de exemplu, în Ps 17,15, tradus literal de BCEI
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
se considera că embrionul provine din sămânța bărbatului în timp ce femeia, comparată ca rol „mamei pământ”, ducea la îndeplinire dezvoltarea seminței primite. Capacitatea de a procrea, în afară de faptul că era consecința unirii naturale dintre bărbat și femeie, era considerată și o binecuvântare divină, după cum o afirmă clar Dumnezeu în relatarea creației: „Fiți rodnici și înmulțiți-vă!” (Gen 1,28) și, dacă o femeie nu reușea să zămislească, se credea probabil că Dumnezeu însuși a „închis” (ebr. săgar) sânul său făcând-o sterilă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o femeie nu reușea să zămislească, se credea probabil că Dumnezeu însuși a „închis” (ebr. săgar) sânul său făcând-o sterilă (cf. 1Sam 1,5). Acest fel de a înțelege conceperea, ca rezultat simultan al unei acțiuni naturale și al binecuvântării divine, era curent în Orientul Apropiat antic și este documentat foarte clar de următorul text descoperit în Mesopotamia: „Dacă o femeie - uterul său a primit sămânța și [a zămislit?] un fiu: mulțumire fie zeului. Dacă o femeie - uterul său a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care te vindecă”. Distincția dintre cauze naturale și supranaturale este valabilă numai în cazul cititorilor moderni, dar e dificil de făcut în cazul mentalității religioase antice. Am putea sintetiza concepția religioasă cu privire la sănătate și boală cu această idee de fond: binecuvântarea lui Dumnezeu presupune sănătate, în timp ce blestemul aduce nenorocire și suferință (cf. Dt 28). Pentru a se vindeca de o boală era necesară utilizarea atât a mijloacelor naturale, cât și a celor supranaturale (pe care noi le-am numi magice, sau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
vechi din Orientul Apropiat, ca de exemplu, un text pre-babilonian care afirmă: „Dacă un bărbat atinge numai puțin o femeie în perioada de menstruație (musukkatu), pentru șase zile nu va fi [pur]” (citat de CAD, vol. M/2, p. 239). Binecuvântarea și blestemul, voturile făcute lui Dumnezeu Conform sensibilității religioase antice, binecuvântarea avea o semnificație mult mai amplă decât îi este astăzi acordată acestui rit religios. În izvoarele pe care le avem la dispoziție, în afară de faptul că este o „formulă performativă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
afirmă: „Dacă un bărbat atinge numai puțin o femeie în perioada de menstruație (musukkatu), pentru șase zile nu va fi [pur]” (citat de CAD, vol. M/2, p. 239). Binecuvântarea și blestemul, voturile făcute lui Dumnezeu Conform sensibilității religioase antice, binecuvântarea avea o semnificație mult mai amplă decât îi este astăzi acordată acestui rit religios. În izvoarele pe care le avem la dispoziție, în afară de faptul că este o „formulă performativă” - adică o aserțiune care realizează ceea ce pronunță - putea să aibă și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
toate acele cazuri în care o expresie de tipul: „Domnul să fie cu tine” sau „Domnul să te binecuvânteze” par a fi simple sinonime ale lui „Bună ziua” (Rut 2,4; Jud 6,12; cf. Gen 47,7), semnificația religioasă a binecuvântărilor biblice și extrabiblice pe care noi le cunoaștem este în întregime „performativă”, adică tinde să „activeze” puterea divină prin pronunțarea unei formule în așa fel încât destinatarul binecuvântării să poată primi de la Dumnezeu, împreună cu ocrotirea sa, și o „viață bună
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
2,4; Jud 6,12; cf. Gen 47,7), semnificația religioasă a binecuvântărilor biblice și extrabiblice pe care noi le cunoaștem este în întregime „performativă”, adică tinde să „activeze” puterea divină prin pronunțarea unei formule în așa fel încât destinatarul binecuvântării să poată primi de la Dumnezeu, împreună cu ocrotirea sa, și o „viață bună” sau un „destin bun”. Blestemul își propune, evident, o finalitate contrară binecuvântării prin activarea unor puteri supranaturale asemănătoare, dar opuse. Forța intrinsecă a binecuvântării divine se naște din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
performativă”, adică tinde să „activeze” puterea divină prin pronunțarea unei formule în așa fel încât destinatarul binecuvântării să poată primi de la Dumnezeu, împreună cu ocrotirea sa, și o „viață bună” sau un „destin bun”. Blestemul își propune, evident, o finalitate contrară binecuvântării prin activarea unor puteri supranaturale asemănătoare, dar opuse. Forța intrinsecă a binecuvântării divine se naște din credința că numai dumnezeul suprem poseda o autoritate suficientă pentru a decreta un destin favorabil unei persoane, pentru că numai el era capabil să țină
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
așa fel încât destinatarul binecuvântării să poată primi de la Dumnezeu, împreună cu ocrotirea sa, și o „viață bună” sau un „destin bun”. Blestemul își propune, evident, o finalitate contrară binecuvântării prin activarea unor puteri supranaturale asemănătoare, dar opuse. Forța intrinsecă a binecuvântării divine se naște din credința că numai dumnezeul suprem poseda o autoritate suficientă pentru a decreta un destin favorabil unei persoane, pentru că numai el era capabil să țină sub control eventuale vicisitudini pe care credinciosul le-ar fi întâlnit de-
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
suficientă pentru a decreta un destin favorabil unei persoane, pentru că numai el era capabil să țină sub control eventuale vicisitudini pe care credinciosul le-ar fi întâlnit de-a lungul vieții. Am dorit să tratez în acest capitol despre teologia binecuvântării pentru că ea, deși are legături indiscutabile, atât cu magia (cf. Cap. 5, pp. 90-94), cât și cu simpla rugăciune, avea și mai multă relevanță în viața cotidiană concretă a omului. Pentru a exemplifica foarte sumar acest lucru, să ne amintim
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
legături indiscutabile, atât cu magia (cf. Cap. 5, pp. 90-94), cât și cu simpla rugăciune, avea și mai multă relevanță în viața cotidiană concretă a omului. Pentru a exemplifica foarte sumar acest lucru, să ne amintim de textul așa-numitei „binecuvântări sacerdotale” din Num 6,24-26 care are un prețios paralelism arheologic în două lame de argint, subțiri, descoperite în 1979 pe colina Ketef Hinom, în afara zidurilor antice ale Ierusalimului (Barkay et al., 2004) asupra cărora este oportun să ne oprim
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în 1979 pe colina Ketef Hinom, în afara zidurilor antice ale Ierusalimului (Barkay et al., 2004) asupra cărora este oportun să ne oprim. Descoperirea lamelor de argint la Ketef Hinom, găsite în repositorium-ul unui mormânt mare demonstrează că această formulă de binecuvântare era probabil întrebuințată ca amuletă cu rol de ocrotire și urare, nu numai în viață, ci și după moarte (asupra funcțiunilor amuletelor cf. Cap. 5, pp. 92-94). Datarea acestor două lame de argint este controversată, fiind datate de unii în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
al VII-lea î.C. (Gabriel Barkay), de alții în secolul al VI-lea (Ada Yardeni), iar de alții la începutul epocii persane (Angelika Berlejung) sau chiar în epoca elenistă (cf. HAE, vol. I, pp. 447-452). În ciuda acestei probleme, textul binecuvântării se potrivește bine în contextul altor formule de binecuvântare din Orientul Apropiat antic din mileniul I î.C. și poate fi, așadar, considerată o mărturie a mentalității religioase a evreilor antici din epoca preexilică. Textul Num 6,24-26, atestat în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în secolul al VI-lea (Ada Yardeni), iar de alții la începutul epocii persane (Angelika Berlejung) sau chiar în epoca elenistă (cf. HAE, vol. I, pp. 447-452). În ciuda acestei probleme, textul binecuvântării se potrivește bine în contextul altor formule de binecuvântare din Orientul Apropiat antic din mileniul I î.C. și poate fi, așadar, considerată o mărturie a mentalității religioase a evreilor antici din epoca preexilică. Textul Num 6,24-26, atestat în parte de cele două lame de argint citate, tradus
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
literal, este următorul: „Să te binecuvânteze Yhwh și să te păzească; Yhwh să facă să strălucească (binefăcător) fața sa spre tine și să-ți ofere harul său; Yhwh să îndrepte spre tine fața sa și să-ți ofere pacea”. Această binecuvântare conține diferite semitisme pe care le găsim și în alte formule de binecuvântare biblice și epigrafice (cf. Cohen, 1993); aceste semitisme trebuie amintite cititorului pentru că altfel riscă să nu înțeleagă pe deplin sensul formulei. De exemplu, verbul „a păzi” (în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
facă să strălucească (binefăcător) fața sa spre tine și să-ți ofere harul său; Yhwh să îndrepte spre tine fața sa și să-ți ofere pacea”. Această binecuvântare conține diferite semitisme pe care le găsim și în alte formule de binecuvântare biblice și epigrafice (cf. Cohen, 1993); aceste semitisme trebuie amintite cititorului pentru că altfel riscă să nu înțeleagă pe deplin sensul formulei. De exemplu, verbul „a păzi” (în ebr. šămar) este unit frecvent cu verbul „a binecuvânta” (cf. inscripția de la Kuntillet
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lung de pace, sănătate, prosperitate și mai ales bucurie, astfel încât să se poată simți încărcat de bunăvoința divină. Acest simțământ de plinătate de bine și prosperitate, tradus cu „fericire” sau „sațietate”, este conținut în cuvântul ebraic šălôm care încheie această binecuvântare și care, în mod obișnuit, este tradus cu „pace”, dar care, cu siguranță, la bază are o încărcătură mult mai amplă decât în limbile moderne. Harul divin „activat” de binecuvântare se realizează concret prin apărarea în fața pericolelor, tăria împotriva dușmanilor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]