3,500 matches
-
mulcomească. Crede-mă pe mini, cari‟s chinuit de-atâta leaotă de ani... Da, îi bunî, măi Lisandri. Numa‟ dacî nu ti lași doborât di rău‟ ei! Ioti, măi Lisandri... chiar șî cânili turbat se îmblânzăști, dacă îi vorghești cu blândețe și dulceață... D‟apăi, cum nu s-ar îmbuna omu‟, măi.?! Ia, hai, ia cu mini un păhărel, măi Lisandri... vinu‟ îmblânzăști năcazurile omului... După ce ciocniră câte un paharel profiriu, de busuioacă de Bohotin, bătrânul continuă cu vorbă molcomă... socotită
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grijă de copilul meu. Dar nu vreau să stau acasă la mama. Vreau să găsesc pe cineva, să am un bărbat în viața mea și o casă a mea. E atât de al naibii de greu. Întotdeauna e greu, spuse Darcey cu blândețe. Să-ți găsești pe cineva potrivit e mult mai dificil decât să-ți găsești cariera potrivită! Anna râse. —Ai dreptate. Dar e trist când te gândești că m-am descurcat mai bine cu cariera decât cu viața amoroasă. Măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se consideraseră extrem de norocoși când Stephen își găsise o slujbă nouă într-un atelier auto din zonă, la scurt timp după ce se mutaseră lângă Darcey. —E frumos să ai lucruri, dar mai bine e să fii fericit, spuse Darcey cu blândețe. Hai, fii serioasă, Darce, zise Nieve. Lasă tâmpeniile. Suntem totuși în anii ’90. Îți jur că lumea se schimbă și că acum e momentul să ne ținem de ea cu amândouă mâinile. Lucru pe care cu siguranță n-o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
își ciugulea mâncarea din farfurie. Până la urmă ridică ochii și dădu din umeri. —Darcey! Anna rămăsese mască. Te-ai... măritat... cu el. Neil Lomond e soțul tău? Cred că-ți bați joc de mine. Sigur că nu, zise Darcey cu blândețe. Însă e clar că nu mai e soțul meu de mult. Anna rămase mută. —Știu, știu și-mi pare rău, îngână Darcey, și ea puțin agitată. Ar fi trebuit să-ți spun dinainte numai că... vezi tu, nici mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
el. Și chiar atunci când toți te-au lăudat. Dar nu mă surprinde că te pricepi. Mă miră că te-ai refăcut complet. Încă mă crezi dusă cu pluta, spuse ea. — Asta e expresia ta, nu a mea, răspunse el cu blândețe. Niciodată nu te-am crezut dusă cu pluta. Dar am fost convins că ai probleme serioase cu care trebuie să te confrunți. Și îmi pare rău că nu mi-am dat seama de asta înainte să ne căsătorim. —Și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Astfel încât ideea de a se întoarce acasă și de a o lăsa pe Minette să aibă grijă de ea era foarte atrăgătoare. Dar nu voia să stea la mama ei dacă Martin mai era acolo. A plecat, spuse Minette cu blândețe. — Da? Darcey vorbise cu Amelie cu o seară înainte, iar aceasta fusese sigură că tatăl lor încă mai era în casă. —Astăzi chiar. Vorbim când ajungi, zise Minette. Așa că Darcey își făcu bagajul pentru weekend, luă un taxi până la gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Aidan ne iubim și că nu a fost vina mea că a părăsit-o. Aidan se foi stingherit, iar Stephen îi aruncă o privire plină de înțelegere. Nu crezi că ar fi crud față de săraca fată? o întrebă Stephen cu blândețe. La urma urmei, tu ai obținut și bărbatul, și banii, și totul. Iar ea s-a ales cu... — Un divorț, zise Nieve. Aidan o privi și mai stânjenit. —De-aia, spuse el, s-ar putea să nu fie o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Palo Alto bea vin de prin părțile locului. Bea și margarite cu gheață. Și bere. Doar că nu foarte mult și nu foarte des. Era, în mod cert, o viață mai sănătoasă. Tu rămâi aici să suferi, zise Aidan cu blândețe. Iau eu mașina mamei tale de la castel. Stephen mă poate duce acolo. Stai liniștit, răspunse Nieve cu glasul slab. Mă duc eu. Fii serioasă. Trebuie să te pui pe picioare. Mă ocup eu. În felul ăsta, am să văd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
el aruncă o privire peste mese și o văzu. —Bună dimineața, zise Neil. Bună, răspunse ea. Își termină cafeaua dintr-o singură sorbitură și puse înapoi ceșcuța pe farfuria albă. — Precis nu îți face bine la stomac, observă el cu blândețe. Stomacul meu poate să-și poarte și singur de grijă, îl asigură ea. În plus, am nevoie neapărat de ceva care să îmi trezească simțurile în dimineața asta. Văd că ai scăpat de ghips. — Alaltăieri, spuse ea. —Ce-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ochii mei nu pot face ceea ce ochii lui făceau, văzători fiind, minuni! Nu vrei să pictezi? încerc eu să-i abat gândurile rele, când pictează e mult mai senin, Nu! iarăși raza de soare, aceeași sau alta, îi mângâie cu blândețe chipul, binecuvântându-l, prea tăcut astăzi, ceva vrea să-mi spună, acum! M-am gândit: cum să fac mâinile să vadă?! Mirosul vopselei e cel mai bun balsam pentru sufletul meu, Daniel! Dar tu ce faci acolo? Ce fac? Scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
era casa Anei, n-ai putut să nu treci pe la ea, nu ți-a reproșat deloc că n-ai mai dat pe la facultate și tu ai început să-i vorbești cu entuziasm de noii tăi prieteni, ea te privește cu blândețe, fixându-ți din când în când buzele, mișcătoare ca valul în urma șuvoiului de cuvinte ce se revărsa înspre ea, și-mi era ciudă că nu mă ascultă cu atenție, cum n-ai putut să observi că nu vorbele tale dantelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în capul meu încă amețit de soarele arzător din ceafă, Te-au găsit niște creștini, vorbește părintele, ai leșinat pe drum, ești bolnav? ce te doare? Cu greu îmi ridic ochii din nou spre cel ce-mi vorbește cu atâta blândețe în glas, Nu mă doare nimic, părinte, Medicul nu-i în sat astăzi, îmi zâmbește el, vine numai mâine la noi, dacă te simți rău te duc cu mașina până la el; acasă, în oraș, Nu, părinte! n-am nimic, Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe el, termină de mâncat și plecăm și noi la mănăstire, cel puțin să fim noi acolo, ei au trecut deja cu mașina, m-am întâlnit cu ei prin sat, Care ei?! Comisia! Nu mai mănânci? preoteasa mă întreabă cu blândețe, Nu! Nici nu te-ai atins de felul doi, Nu, mulțumesc! Mă ridic de la masă, să-ți fie de bine! Sunt gata, părinte, putem pleca! Urcăm în mașină eu și părintele, mașina scrâșnește de pe podul din fața casei parohiale, pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Trăsături categorice. Era aici de mai puțin de două săptămâni, parașutată la mama naibii, într-o țară străină. Se chinuia din răsputeri să controleze situația și ei voiau deja să primească trăsături categorice. —Măcar o idee vagă, spuse Jack, cu blândețe maximă. Îmi pare rău că îți fac asta. De ce nu ne întâlnim cu toții în sala de ședințe să vorbim despre ce progrese am făcut? sugeră Lisa, în timp ce genunchii îi tremurau de mama focului. Și când te gândești că toată lumea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îndelung, el spuse: Sper că nu te superi că spun asta - dar am crezut că tu știi care sunt simptomele. Din cauza mamei tale... Mama ta? insistă el, când văzu că Ashling rămâne mută. Ea suferea de depresie, nu-i așa? Blândețea lui Dylan nu era suficientă pentru a o face pe Ashling să vorbească. Și mă gândeam că și Clodagh trece prin același lucru...? Dintr-odată, Ashling se întorsese în timp, înconjurată de disperarea, de nebunia și de teroarea omniprezentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
simțea efectul. Între timp, Ashling era aproape la fel de drogată ca domnișoara Morley. Întrebarea lui Robbie o făcuse să nu se mai poată opri din a se gândi la Jack Devine. Inima ei se umfla ca un balon gândindu-se la blândețea și bunătatea lui, la costumele lui șifonate și la mintea lui ascuțită, la negocierile lui dure și la inima lui caldă, la jobul lui important și la nasturele lui lipsă. O spălase pe cap când nu avea timp. Îl tratase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
alung vedenia care mă bântuia. — Zâmbește-mi. Fii blândă și dulce. Madeleine îmi oferi un zâmbet larg. Rujul ei roșu, întins, îmi aminti de rânjetul Daliei. Am închis ochii și am îmbrățișat-o strâns. Ea mă mângâie pe spate cu blândețe. — Bucky, ce s-a-ntâmplat? Mi-am ațintit privirea spre draperiile de pe peretele îndepărtat. — Ieri am săltat-o pe Linda Martin. Avea în geantă copia unui film porno în care ea și Betty Short făceau pe lesbienele. A fost filmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vorba despre Fritzie sau Dalia. Atingerea ei delicată era aproape imperceptibilă. I-am mângâiat pe îndelete fiecare parte a trupului până ce corpul mi s-a eliberat de tensiunea acumulată în pumnii și mușchii mei de polițai. Ne-am mângâiat cu blândețe și am făcut dragoste, uitând de Betty Short. Peste o săptămână am rupt-o cu Madeleine, „fata din vecini“ a cărei identitate o ținusem ascunsă față de Lee și Kay. Nu i-am spus care era motivul, iar târâtura aia bogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-mi. Ăăă... ne-am tras-o trei ore pentru zece parai și am jucat diverse jocuri. I-am dat Șnițelul Baban. Ne-am jucat de-a calul și călărețul. Mi-a plăcut de Liz, așa c-am biciuit-o cu blândețe. Era mai drăguță decât curvulița blondă. Nu și-a dat jos ciorapii. Mi-a zis că are un semn din naștere pe care nu trebuie să i-1 vadă nimeni. I-a plăcut de Șnițel și m-a lăsat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a fost bogat și chipeș și dansa nebunește charleston. L-am iubit până când am aflat că mă înșală, iar acum încep să-l iubesc din nou. E atât de ciudat... — Nu-i ciudat, am contrazis-o. Jane îmi zâmbi cu blândețe. — Câți ani ai, Bucky? — Treizeci și doi. Ei bine, eu am cincizeci și unu și dacă spun că-i ciudat, chiar e ciudat. La vârsta ta n-ar trebui să fii chiar atât de înțelegător cu natura omenească. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am văzut acea părticică specială a ei, că nu am intenționat să-mi vâr nasul acolo, că nu voiam decât să o ajut. Am tot repetat asta la nesfârșit, apoi am simțit o atingere blândă și am fost recunoscător pentru blândețea ei. M-am întors și am văzut un bărbat cu fața plină de cicatrice, care ținea în mâini niște instrumente mici și încovoiate, pentru tăierea și prelevarea de probe. Se mângâia cu scalpelele pe obraji. Scăpând un icnet, am revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
măcar acest cadavru nu zăcuse În nici un canal timp de trei luni. Isobel lăsă foarfecele pe tăviță și asistentul Începu să Împacheteze banda adezivă În pungi pentru probe etichetate. Corpul era Încă ghemuit În poziție fetală. Isobel se ocupă cu blândețe de Înțepeneala Încheieturilor, flexându-le Înainte și Înapoi până când putu să o așeze pe fetiță Întinsă pe spate. Ca și cum ar fi dormit. O copilă de patru ani, ușor supraponderală, cu răni numeroase pe umeri și pe pulpe și cu contuzii Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sare din lac În puț, când Gerald Cleaver, infirmier de noapte, Își exersează propriile-i „maniere la marginea patului“, În timp ce copilul e legat de pat. Supunându-l la perversiuni carear face și un star porno să roșească. Procurorul scoase cu blândețe amănunte de la el, vorbind calm și Încurajator chiar și când Începuseră să-i curgă lacrimile. Logan se uita de la membrii juriului la acuzat În timp ce băiatul povestea. Cei cincisprezece bărbați și femei păreau Îngroziți de ceea ce auzeau. Dar fața lui Gerald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vorbă, întrebă neliniștit ce se întâmplase. Tatăl îi spuse că nu se întâmplase nimic și că Zaleucos, preceptorul grec - acel sclav cult și răbdător care, în încercarea de a-l instrui, îl urmărea toată ziua, până la epuizare -, îl aștepta. În ciuda blândeții sale, nimeni din întreaga armată nu putea discuta cu dux Germanicus atunci când dădea un ordin. Băiețelul ieși fără un cuvânt, iar ofițerul închise ușa. Micuțul îl zări însă pe Zaleucos și se duse singur în piață, cuprins de o vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cremutius, că trăiesc fiii și nepoții celor trei sute de senatori și cavaleri - partizani ai înflăcăratului Marcus Antonius - care, după ce s-au predat, au fost măcelăriți la Perusia. (Iar celor care murmurau că se exagera cu epurarea, Augustus le explicase cu blândețe: „Trebuie să liniștim umbra lui Julius Caesar“.) Ranchiunele și răzvrătirile se adunau acum, asemenea apelor în timpul dezghețului, în jurul lui Germanicus. Dușmanii lui începeau să șoptească insinuant: „Germanicus urzește lucruri noi; tulbură concordia dintre optimates și populares“. Așa-numita concordie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]