4,944 matches
-
către mireasă: tu? Dacă mata zici da, nici eu nu oi zice nu. Auzi Slabule? Aud. Unde-i cea de schimb? Aproape. De ce nu-o aduci? Ba, vine ndată. Așteptata intră pe ușă. O privește. Da. Ce da? E tot blondă. Tot. Doar, că, oleacă mai pronunțat. Asta-i bine. Trece alături cu noua venită. I se așează lângă umeri. O examinează, atent și îndelung. Apoi, conchide: bine!îi cuprinde, elegant,între palme, fața. Ea tresare. El: nu te teme, că
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
primul loc. De atunci i se dusese vestea și povestea. Vestea, de o excelentă meseriașă, iar povestea, de una dintre cele mai alese mămici din zonă. Căci, avea două gâgâlici de copile, ca două flori, crescute în aceeași tulpină. Gemene. Blonde - ca și Carmen. Mama știa,încă de pe vremea școlii primare, că, într-o limbă străină, carmen însemană fericire. Mai de tânără, așa i se și spunea, de către ai casei și de către foarte mulți apropiați. Rar o striga, câte careva, Carmen
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Sfânta dezlegare la sex, Bate vântu’, Udrea-n dungă, Cu Gina Pistol, înainte, Dar cu Zdreanță ce-ai avut?, Cum să-ți omori eficient nevasta, Jupoaie-mă dar cu tandrețe, Peisaj cu Ceaușescu, Un „Huooo!” literar-democratic, Vivat Gașca, Foaie verde foaie blondă, S-a băgat colivă pe internet etc. Dicționarul concetățeanului său Ioan Baban: „Cultura și literatura română de la origini până azi în județul Vaslui” îi enumără drumul literar: Debutează cu epigrame la ziarul județean „Vremea nouă”, dar autorul consideră adevăratul debut
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
propria lui imagine. Aveam cu el adesea colocvii care se transformau invariabil în monolog, deoarece cunoștințele lui Lică mă depășeau întotdeauna. „ ...Și, loco, ce poet avem ? E unul chelbos : vine des la mine. A avut un păr așa moale, puțin blond și umbla cu un copil de mână. Nu-mi aduc aminte cum îl cheamă... Nu știu, am avut înainte așa o memorie că toată lumea se mira. Iar la un pahar de vin simt plăcere să țin discurs.” Lică râde cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
vremea învățând, preferau să chiulească. Băgați în păpurișuri, deveneam, sub cerul senin, visători, pătrunși de farmec până în suflet iar de lene până în unghii. Într-o astfel de împrejurare a avut loc un incident. Dintre colegi cel mai timid era Carpinschi. Blond, șpanchi, când trebuia să vorbească, băiatul se înroșea. În fața profesoarei de desen de care toți eram îndrăgostiți, dădea un adevărat recital de fețe-fețe, bâlbâieli și cele mai desperate tăceri. Ce farmec neîntinat aveau femeile pe-atunci și cât de dureroasă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dar rar mi-a fost dat să văd pe cineva care să pară un aristocrat îmbrăcat țărănește, înalt, cum îl arata un tablou comandat de "unchiul George" la Cluj, unde bunicul se dusese să-și vadă fiul aflat la facultate, blond, cu o mustață stufoasă, îmbrăcat cu un cojocel înflorat peste cămașa de bumbac (era iarnă, probabil), cu cioareci și cizme, are o distincție de boier în redingotă. În copilăria mea, se vorbea despre el cu respect, ca despre un fost
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
foarte mândru, până în studenție; primul meu costum burghez... Dar gata cu "filosofia"! Primum vivere, deinde philosophari, vorba romanilor. Aveam, deci, șaisprezece ani. Găsisem un model filosofic în Schopenhauer și o "profesoară", involuntară, în ale tainelor adolescenței. "Profesoara" era o doamnă blondă cu sâni agresivi care, din motive necunoscute, simțea nevoia în fiecare după-amiază, la ora cinci fix, să supravegheze ceva, jos în stradă, de pe balconul de la etajul al doilea al clădirii de vizavi. Pe la patru și jumătate, mă instalam în spatele uneia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vânătă, de camuflaj, care acoperea geamul încît, din postul meu de observație, puteam vedea totul fără să mă dau de gol. Și așteptam să treacă minutele. Preferam să trebuiască să am răbdare, numai să nu pierd "spectacolul"; mereu același; doamna blondă ieșea în balcon și se apleca peste grilajul de fier, etalîndu-și provocator sânii. Pe măsură ce se apropia ora cinci, emoția mea creștea, gata să mă sufoce. Neliniștile erotice erau ceva nou, un mister care mă amețea. Când o vedeam apărând în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
i-am reținut fața, căci atenția mea era îndreptată asupra sânilor și a picioarelor. Momentul culminant îl reprezenta de fiecare dată aplecarea peste grilaj. Atunci, sânii se dezvăluiau în toată splendoarea lor provocatoare și nouă pentru un adolescent. După ce doamna blondă dispărea, mă întorceam la lumea din cărți. 20. Câți ani au trecut de-atunci? Eram (avea dreptate "unchiul George") un "mucos" în care se trezeau simțurile, încă tulburi, pe un fond romantic desuet. Pe atunci, poate și din pricina războiului, lumea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Veta pe care am lămurit-o cine eram și cine îmi dăduse adresa. După examenele de admitere, când m-am prezentat la Universitate să solicit un loc în căminele studențești și cartelă la cantină, un student din ultimul an, un blond spălăcit, mi-a pus în față o "adeziune". Nedumerit, am întrebat ce era. "Te înscrii, întîi, în "Tineretul progresist"", mi-a zis, sec, individul. "Și dacă nu vreau?" "în cazul ăsta, nu primești nici cartelă, nici loc la cămin". Nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dăm la școală, Îl sărută Învăluindu-l În parfumul ei fin. — Mămica e grăbită, darling, spuse, Întorcîndu-se să se mai uite o dată În oglindă. Apoi se aplecă Înspre ca ei, să-i ajungă la obraji, o șuviță de păr lins, blond, minunat Îi alunecă pe frunte ca Întotdeauna cînd se apleca, Îi Învălui În părul ei: Cinthia și Julius Își lăsară acolo sărutul lor, ocrotit și bine păzii, ca să țină pînă cînd se va Întoarce. II Înmormîntarea Berthei i-a unit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
drumul gestului spre umărul lui Juan Lucas, descoperi că gîtul ei se potrivea perfect cu linia curbă fermă și delicioasă a inimii lui, primi un pahar, trecîndu-și cealaltă mînă pe spatele lui Juan Lucas, plecîndu-și capul, aproape ascunzîndu-se sub șuvița blondă care căzuse Întrerupînd cu un farmec nespus perfecțiunea vestimentară a lui Juan Lucas, de culoare Închisă, aleasă anume pentru o asemenea ocazie, Închise gura Într-un zîmbet. Nimeni nu băgă de seamă gestul ei, care fusese foarte scurt. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Daniel ca să-ți ofere o băutură răcoritoare, unde tradiția să fie o podoabă primită sau o amintire, nu o povară pe care s-o purtăm mereu cu noi. Susan văzu cum Îmbătrînește palatul Într-o clipă; Își ridică bucla blondă care-i căzuse pe frunte și descoperi că palatul ei era extrem de vechi, i se păru că simte chiar miros de mucegai. Înțelese atunci că niciodată casa nu fusese pe gustul ei, că numai lui Îi plăcea, eu aveam nouăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palat. Celso și Daniel, cum nu se poate mai eleganți, se plimbau prin saloane ducînd tăvi cu gustări și aperitive. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, triumfa. Avea un gest Încîntător cînd Își scutura capul pe spate pentru a-și aranja bucla blondă care-i cădea pe frunte; rîdea și atunci bucla Îi aluneca ușor acoperindu-i fața și toți amuțeau În timp ce ea dădea capul pe spate, abia ajutîndu-se cu mîna, cu vîrful degetelor; bărbații duceau paharele la gură cînd bucla revenea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i mai dăm voie s-o fure și altă dată. — Avea o Întîlnire! strigă Bobby, care se Învîrtise tot timpul prin apropiere. Un hohot general, rîdeau cu toții și duceau paharele la gură, Susan Își aranja din nou bucla de păr blond. Ducea o viață fericită alături de Juan Lucas și de prietenii lui, erau acum de față prietenii preferați, cei care știau să trăiască fără probleme. Era și arhitectul ales pentru construirea noii case. „Nu-i un băiat rău, se gîndea Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sportiv grozav. Daniel deschise ușa și Lastarria fu cît pe aci să se Împiedice și să cadă În vestibulul palatului. Își recăpătă echilibrul și o lăsă să treacă Întîi pe soția lui, sluta. Acum venea spre ei Susan, cu șuvița blondă la locul ei și o săruta cum se cuvine pe vara ei, iar el se umfla În pene mai-mai să plesnească, Își Înfoia pieptul și se apleca pentru a-i săruta mîna. Și Susan suporta sărutul. Intrînd În marea sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și isprava cu ridicatul bolovanului, cînd Îl ținuse cîteva clipe deasupra capului și apoi și-l așezase pe creștet. Într-o bună zi Silva ridică și el pietroiul și pe urmă și-l așeză pe cap. Silva era un băiat blond cu Înfățișarea unui pisoi gata oricînd să scoată ghearele. Avea ochii foarte verzi și niște picioare puternice, cu pielea albă. A ridicat pietroiul și o săptămînă mai tîrziu i-a ars o mamă de bătaie lui Ramirez, cel din cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stea de vorbă cu vărul ei. Pentru Susan se destrămă dintr-odată tot farmecul serenadei cu mexicanul gen Hollywood, stînd În fața zăbrelelor și declarîndu-i fetei nord-americane: „I am nebun de iubire for you“. Își dădu capul pe spate, scuturîndu-și bucla blondă de pe frunte, se uită la Juan Lucas și se topi din nou de dragoste, În timp ce Daniel sosea cu sticlele de apă tonică și cuburi de gheață, iar arhitectul Își pleca fruntea În piept și Încerca să conceapă un nou proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scorpionului. Susan o primi cu zîmbetul pe buze, dar cu o expresie de suferință. Merita s-o fi văzut cu voalurile ei țesute de călugărițele din Oviedo! Tenul impecabil, fără nici un pic de fard și atît de bine conservat; părul blond roșcat, despletit și nearanjat fiindcă era bolnavă; totul mirosea a apă de colonie pentru a Împodobi acea dimineață ce se filtra veselă printre perdelele de la ferestrele uriașe. Soția ambasadorului din Nicaragua se așeză pe un colț al patului, spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar fi trebuit să se grăbească și rămase nemișcată, proptindu-se cu mîinile de volan. Julius, care se topea de dragul ei, Îi scoase din poșetă cheia de contact și i-o Întinse. „Ah!“ spuse, scoțîndu-și baticul de mătase, scuturîndu-și părul blond pînă simți În nări mirosul de suc de portocale de la micul dejun, cu Juan Lucas așezat la masă În fața ei. „Numai să nu țină să merg cu el la golf, se gîndi; azi trebuie să mă duc la hipodrom.“ — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încep să se Învîrtă În jurul ei ca niște cocoși, declamîndu-i cu glasuri sparte de bețivani versurile populare pe care Garcia Lorca n-a mai apucat să le culeagă, pînă cînd ea, pentru a scăpa de ei, le prezintă cîteva fete blonde care cresc tauri de luptă pe moșiile lor și care sînt ca niște Ava Gardner tinerele de pe la mijlocul lui octombrie pînă la sfîrșitul lui noiembrie, doar atît. Susan Îl Îmbrățișează pe Juan Lucas și-l cheamă pe Julius fiindcă trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
slujbă, e un deliciu, dragă. Un prieten de la golf Îl Întrebă ce locuri aveau la corrida de după-amiază, el Îi răspunse că locurile dintotdeauna și se Înțeleseră să se vadă după aceea. Înaintă mai departe și o adolescentă, o fată blondă, frumoasă, probabil ținută din scurt de părinți sau oricum În conflict cu ei, cînta din tot sufletul, uitîndu-se țintă la el, iubiți-vă unii pe alții și-i făcu semnul trei ridicînd trei degete, el nu bănuia nimic și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În care florile sînt mereu la apogeu, ca În revistele pe care le țineau În mînă sau pe genunchi; grădini și terase cu oameni care se plimbau zîmbind tot timpul și se vedea că sînt fericiți, poate fiindcă aveau părul blond ca Susan, poate fiindcă tocmai se Întorseseră de la golf și purtau cămăși de mătase ca Juan Lucas. Își petreceau ceasuri Întregi uitîndu-se pe fereastra care dădea În grădină, contemplînd terase și sufragerii ca ale unui conac andaluz, dormitoare ca acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și aveți răbdare, tu zboară, zboară cît poftești, mama ta de străin, o să vezi tu ce salt mortal te așteaptă afară; fumați, băieți, fumați și scoateți tutunul negru, că uite vine rotofeiul din Busto care fumează numai țigări cu tutun blond și de ăsta nu scapi cu una cu două, sărutați-vă fetele, băieți, ca rotofeiul să se simtă prost și s-o Întindă. Noi nu facem baie niciodată, fiindcă bazinul ăsta e pentru mucoși: cînd o să avem optsprezece ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de loc obligată să-și amintească că mîine trebuia să-i spună lui Julius happy birthday și să-i dăruiască Enciclopedia britanică, legată În piele de căprioară, bunăoară. Abia reușea să-și aducă aminte că În Statele Unite era un băiat blond care semăna leit cu ea, Santiago, care cerea tot timpul dolari În scrisori care Începeau cu declarații de dragoste pentru ea și se Încheiau cu chestiuni de afaceri și salutări afectuoase adresate lui Juan Lucas. Mai degrabă și-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]