5,885 matches
-
Priponeștii mei, Ionel Tasie și Roman Scumpu, cărora le-am dat mai multe exemplare pentru autoritățile comunale și pentru alți confrați în profesie. După un timp în sală rămânem din ce în ce mai puțini și plecăm în grup restrâns spre casă. Aici, sub bolta răcoroasă a viței de vie mă simt într-o stare aparte. Am un pronunțat sentiment de plinătate, de ușurare sufletească, nu sunt în stare să mănânc ceva. Către miezul nopți mă încredințez odihnei binemeritate și sper ca ulterior să mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mormântul și presară în fiecare toamnă noi frunze galbene, galbene... Curând va fi stratul cu numărul 27 - căci așa trece timpul peste toți și peste toate și așa trece și lumea în perpetuă schimbare... Mai petrecem încă o zi sub bolta de viță de vie din fața casei, cu răcoarea ei înviorătoare și cu atâtea impresii din destăinuirile musafirilor care au venit și au plecat, lăsând în urmă un ecou al celor meditate până la ceas târziu din noapte. Și astăzi ne mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
culorile. S-au tras rachete luminoase de toate tipurile. Cerul era brăzdat de jerbele orbitoare ale proiectoarelor, creând un decor fantastic, ca din 1001 de nopți. Smulse parcă din inimi și din morminte, săgeți de foc aprinse se înfigeau în bolta cerească ca un mesaj trimis întregii lumi, vestind bucuria de a trăi a oamenilor. Cerul ardea în văpăi multicolore iar pământul clocotea de chiotele dezlănțuite din piepturile zecilor de mii de oameni scăpați cu viața din coșmarul îndelung al anilor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
gras, se înfoiește încrezut. Când stolul se înalță către cer, Mehală lasă lucrul, își pune mâinile în șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să se poată desfăta, tapițerul ridică iar, cu bătăi din palme, stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă și copleșește pe Mehală prin puritatea lui, absorbindu-l din mlaștina sordidă a curții. Cu ochii în înălțimea albastră, el nu mai simte duhoarea beciurilor, nici mirosul rânced și igrasios al încăperilor. Mehală n-avusese
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fost fără ranchiuni, gelozii sau revolte. E important asta, dacă mă gândesc la ce s-a întîmplat mai târziu. După ce tata mi-a deslușit harta cerului și mi-a vorbit despre planete, mă jucam, în nopțile de vară, alegîndu-mi de pe bolta înstelată o stea care să-mi aparțină, în secret. Mă trânteam în iarbă și populam arbitrar acea stea mică, scânteietoare, cât un bob de grâu. Am ajuns, totodată, expert în calitatea ierbii pe care o preferă vitele, în recunoașterea ciupercilor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deschis iar micul program. „De-acum, între noi doi!“, i-am strigat. De data asta am făcut alegerile cele mai țicnite: o casă pe-o rână, un pom numai crăci uscate, un soare pipernicit pus câș într-un colț al bolții și-n schimb ditamai norul prăvălit pe acoperișul casei, dramatic ca-n La răscruce de vânturi ! Lacul l-am pus, pervers, chiar în ușă, ca locatarii, pășind afară, să nime reas că-n el pân-la gât. Cât despre șarpe, am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
corpului lor și rictus al gurii lor și câr lionț al capriciilor lor n-au rămas neconsemnate în pagini boțite și fierbinți asemenea cearșafurilor unui bărbat singur. M-am plim bat de nenumărate ori prin muzeul înghețat și gol de sub bolta țestei mele privind la nesfârșit cele câteva exponate: femei spec trale, de-o sută de ori mai înalte decât mine, urcate pe socluri criselefantine, cu numele lor scri jelit pe plăci de onix. Le știu cum mă știu pe mine
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ei, tocmai acel inefabil, acea dulceață a trăsăturilor grăsuțe, acele pliuri som noroase ale ochilor verzi, tocmai acea alteritate pe care-o simți într-o clipă, dar pe care e atât de greu s-o exprimi. Când am ieșit, sub bolta plină de stele - toate cele ce ardeau peste Cracovia erau galbene și aveau șase colțuri -, aveam mintea plină de Ester, de parc-aș fi fost transportat cu douăzeci și... câți? de ani în urmă, în singurul anotimp în care am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ceva ce probabil n-ați mai văzut niciodată“, ne spuse Bruno. Înaintam pe străduțe slab luminate când, brusc, dând un colț, ni s-a ivit în față o monstruozitate fără limite. O clădire aproape cât turnul Eiffel de înaltă. O boltă uriașă peste care (n-o să mă credeți, nimeni n-ar crede) fuseseră cocoțate două temple grecești unul peste altul, deasupra cărora s-a ridicat un turn subțire de o sută de metri înălțime, având în vârf un fel de stea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
urmează - nu cu una dintre poete sau cu amândouă la un loc, cum poate vă imaginați, nu, ferească sfântul! - ci ca să am bucuria și nebunia să mai descriu o dată acel cer de noiem brie, acel cer irlandez alb de stele. Bolta era piezișă, sprijinită doar pe-o parte de calcanul negru al cas telului. În afară de dreptun ghiul întunecat al zidului, cerul dădea pe dinafară de stele. Era copleșitor, erau mai multe spoturi de lumină decât întunericul dintre ele, erau presărate difuz
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
înnebunit de dragoste și disperare, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o feres truică a crema toriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe-un gheridon din colțul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un animal, fără nicio rușine, ca o mașinărie. Apoi, când s-a ridicat, s-a aruncat în mare, cu un oarecum sentiment de vinovăție. A mers apoi din nou la vila aceea pătrată, cu acoperiș drept și cu colonade de bolți înalte. Ușile camerelor de pe terasă erau deschise. În spatele casei multicolore, erau plantate despărțite prin flori alei multe frumos pietruite, apoi terenul se pierdea abrupt în mare. De o parte și de alta a aleilor străjuiau palmieri frumoși înfipți în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
printre pești plați, argintii, cu alură de magistrat, pești mici si vioi, unii cu priviri răutăcioase, peștișori în albastru electric, alții cu aripioare roșii și negre, alții verzui-azurii. Am ajuns apoi într-o peșteră uriașă, o sală de bal cu bolți înalte, formată din umbre albastre unde pești uriași pluteau ca în transă. Barcagiul scoase capul deasupra apei. - Mă duc să aduc barca. Așteaptă-mă aici, îmi spune el în engleza lui “de baltă”. M-am îndepărtat înotând. Peștișori mulți veneau
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-o arcuire de arcușuri și strune: sunt razele soarelui care apune peste tabloul toamnei fantastic. 1984 Elixiruri autumnale Seara se lasă ușor peste zi într-o coabitare discretă; contemplarea-i un ideal și admiră luna ca pe-o vedetă Pe bolta violetă se joacă o zestre cu pietre scumpe și aurării; aromele toamnei din livezi și vii intră-n cameră pe trei ferestre deschise larg așa ca brațele atâtor miri spre mirese, dragostea țese cu de platină ațele plasei dorințelor cu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și în margini cu fân, că îți dai seama cât de-adâncă este dragostea de viață. Plaiul unde sunt acum mă desparte de materie noaptea - o imensă perie - nu mă sperie nicicum. Și-n a spiritului șea, sub aripi cu bolta naltă sar de pe o stea pe altă stea și-o caut pe a mea. Ce ușor îmi este zborul prin atâtea nepătrunsuri! Lumea asta de răspunsuri e profundă ca și cerul. Minunat e-acest avânt și miracolul îmi pare luna
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu moartea În oraș. A doua oară cînd am Întîlnit moartea În oraș era iarnă, noapte, și lucrurile s-au petrecut astfel: Cam pe la miezul nopții, Într-o noapte de februarie, rece, liniștită și amară, cînd luna strălucea rece pe bolta Înghețată, scăldată Într-o lumină alb-albăstruie, cîțiva oameni stăteau Îngrămădiți pe trotuarul unei străzi cotite și derutante ce dă În Seventh Avenue, În apropiere de Sheridan Square. Oamenii stăteau În fața unei clădiri noi, aflate Încă În construcție, a cărei fațadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
al unui cîine, În glasurile stinse, În rîsul, În ritmul slab al muzicii de la o petrecere, În toate glasurile ce străbăteau Întîmplător noaptea, Îndepărtate și ciudat de apropiate, nespus de cunoscute și de familiare. Și deodată, pe cînd ședeam sub bolta mîndră, misterioasă și tainică a nopții Înveșmîntate În catifeaua presărată cu stele uriașe, auzind cum glasul puternic al tatălui meu mă cheamă din pridvor, războiul, cu singurătatea sa sălbatică și insuportabilă, plină de farmec și de dorințe, se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unui orășel, pe un dîmb ce Începea de lîngă calea ferată, se afla o căsuță Îngrijită, cu ferestre albe, Împodobite cu obloane verzi. LÎngă casă, Într-o parte, era o grădiniță Împărțită cu grijă În parcele de zarzavaturi și o boltă pentru vița ce rodea la sfîrșitul lui august. În fața casei se Înălțau trei stejari falnici, care o adăposteau vara În umbra lor curată și primitoare, iar de partea cealaltă se Întindea un strat vesel de flori. Întreaga așezare avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care locuia femeia. Iar mecanicul Înainta anevoie prin praf și prin căldură. În cele din urmă ajunse În fața casei pe care o căuta. Își dădu seama imediat că nu greșise. Văzu stejarii falnici În fața casei, straturile de flori, grădina și bolta și, ceva mai departe, șinele licărind, Într-adevăr, aceasta era casa pe care o căuta, locul pe lîngă care trecuse de atîtea ori, ținta spre care năzuise fericit. Dar acum, cînd reușise să le găsească, acum, cînd ajunsese aici, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu aspect vesel și confortabil, În care locuiau și dormeau artiștii, cufundate acum În Întuneric și liniște, mari, grele și neclintite, erau trase pe șine În șiruri lungi. Iar În jurul lor, În Întuneric, răsuna cu Înverșunare zarva de la sosirea circului. Bolta liliachie a nopții care pălea treptat și se Îndepărta răsuna de răgetul fioros al leilor, de mîrÎitul feroce, neașteptat, al pisicilor mari ale junglei, de țipetele elefanților, de tropotul cailor, totul fiind Învăluit În mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
limbajul elaborat și însușit în meditație, el va apare ca fiind acasă în templul Domnului; și sacrele cuvinte ale Misalului, ale Breviarului, ale Ritualului, trebuie să răsune în adâncurile misterioase ale sufletului său, mai înainte ca ele să răsune sub bolțile sanctuarului” (GIOVANNI XXIII, Primo discorso sinodale [25.1960], în Discorsi Messaggi Colloqui, II, [28 ottobre 1958 - 28 ottobre 1960], Città del Vaticano 1960, pp. 139-140). 1. Adevăratul „ecleziastic” 1. Să redăm unui cuvânt splendoarea pe care o merită. Raportul preotului
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de atît de aproape, apa nu era argintie, ci de un albastru-gri și verde. În clipa în care m-am înclinat înapoi și tatăl meu a încercat să mă apuce de subsuori, un ascuțiș de alamă se ivi sclipind de sub bolta podului, urmat de un aproape la fel de suplu arc acoperit cu un material alb-argintiu. Pînă a ne dezmetici, pînza a fost urmată de un om, de doi, de trei pînă la opt oameni cîți erau cu toții, care erau trași de sub pod
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mereu sus spre steaua fericirii colective, inima bărbată să-mi fie și intens militantă. Nu știu ce să-i spun, înainte de toate ar fi de arătat că limba a început să mi se întărească, un gust fără gust mi se preumblă dinspre bolta palatină spre omușor și invers, mai apoi urmează lignificarea, mestec lemn, apoi placaj, pe urmă iarăși grav mă uit la steaua fericirii colective și dăi cu pedesereul, și cu cedereul, și cu teteleul, și cu pepeleul, grav trebuie să fiu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pământului. Înhumarea trupurilor se putea face în mai multe moduri: pur și simplu acoperind trupul cu pământ, depunându-l într-un recipient rectangular delimitat de pietre sau uneori de cărămizi, rareori adăugând un fel de paviment sau o suprastructură cu boltă; introducând cadavrul într-un vas mare de ceramică (în cazul copiilor), rupând eventual spinarea înghesuită și introducând-o într-un alt vas răsturnat în formă de pălărie în cazul în care trebuia să încapă trupul unui adult care nu intra
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pe de alta, fixând principii ordonatoare care conduc întreg universul spre viața și stabilitatea eternă. Conform vechii concepții cosmologice ebraice, de altfel asemănătoare celorlalte popoare orientale antice, cosmosul era împărțit în trei. În înalt, cerul (sau cerurile) aflat deasupra unei bolți cerești solide ce susținea apele (dulci) superioare; în centru, pământul văzut ca o colină înconjurată de apele (sărate) ale mării; jos, împărăția morților cu rezervele de ape subterane. Cerul Cosmologia comună din Orientul Apropiat antic considera că cerul era o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]