3,270 matches
-
loc unde Statul își îngropa victimele. Era pe la ora amiezii în plină vară, o căldură toridă. În cimitir înfloreau buruieni înalte până la genunchi, culorile lor îți înțepau cu stridență privirea. Pe cărările din iarbă, câini de pripas jigăriți cărau în bot bucăți de cadavre, urechi sau degete de la mâini și picioare. Am găsit un mormânt cu numele lui Ion Săracu. Pe el se afla un buchet de flori - nu flori de câmp, ci trandafiri. Încă proaspeți, iar ziua era caniculară, nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
amar. Iar alături o frescă industrială: în pâcla matinală roșietică a furnalelor, proletari cu vătraie lungi și cu fețele cu osatură geometrizată, cu bărbia înțepenită atât de infam într-un triunghi, încât toate aceste creaturi păreau să îndrepte spre privitor boturi de câine. Mi-am rezemat obrazul de perete, închizând un pic ochii pentru a-mi stăpâni frica. Când i-am deschis din nou, am zărit în dreptul nasului un gândac lucios. Se depărta de mine târându-se de-a lungul pervazului
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
totul reducându-se așadar la zarva făcută de broaște. N-ar putea exista diferență mai mare decât cea dintre lei și broaște, comparația dintre aceste două vietăți e de neînchipuit. În germana din Germania, gura-leului înseamnă o supraestimare grotescă a botului broaștei sau a orăcăitului ei. La fel mă supraestimase și pe mine florăreasa cu câteva minute mai târziu. De câte ori până acum n-a trebuit să răspund în Germania la întrebarea de unde vin! La chioșcul de ziare, la croitoreasă, la cizmar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un lichid cu un miros dubios; într-un cuvânt, era udă până la jumătatea corpului. Eram curioși ce se va întâmpla, ce va urma. Oarba care era principalul vinovat de cele întâmplate și care produsese întreaga tevatură, harababură și vânzoleală -, cu botul în ieslea ademenitoare, tăcea chitic, văzându-și liniștită de treabă, absentă la frământarea de care era cuprinsă familia Aciocîrlănoaiei. Nu mai era nimic de spus. Moșul și-a luat lampa fumegândă și, fâlfâind din poalele halatului ca niște largi aripi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
familiei era batjocorit, murdărit, risipit. Își lăsau fecalele mărunte și negre pretutindeni: pe jos, peste pături, pe masă, peste farfurii, pe hainele noastre, cu o nerușinare vădită, gândită și planificată satanic. Cu piciorușele lor scurte, dar solide, musculoase, energice și botul ascuțit prevăzut cu incisivii tăioși ca o ghilotină în miniatură, nu le rezista nimic, fiind perfect înarmați și adaptați pentru viața subterană, specialiști în construirea galeriilor multiple, adânci și ramificate. Ne-am cumpărat o lampă și o țineam noaptea aprinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
găurile primind căldare după căldare de parcă s-ar fi scurs în fundul pământului. Deodată, gaura la care "lucram" n-a mai primit apă: se umpluse. În aceeași secundă, primul dintre locuitorii subterani, ud ciuciulete, s-a repezit spre picioarele mele cu botul rânjit, hotărât să-și vândă scump pielea. M-am speriat teribil și, ferindu-mă de mușcătura lui periculoasă, am alunecat pe pământul mocirlos și am căzut, nu înainte de a-i aplica o lovitură de băț, dar nu mortală. Chițcăia revoltat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inconștient, cu brațele obosite, transpirat, mânjit din cap până-n picioare de sângele împroșcat, precum și de terciuiala aia scârboasă obținută din loviturile apocaliptice rezultate din trăsnetul unei lopeți vâjâitoare. Lovitură după lovitură aplicate cu forță, fără milă și sângele țâșnind din boturile lor murdare, pline de noroi, într-o ultimă și zadarnică tentativă de respirație... Această încleștare dramatică dintre om și animal a durat aproape două ore. Bilanțul a fost pe măsură: o roabă plină de cadavre desfigurate, lățite și terciuite, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a fostului ministru al culturii francez Jack Lang, cunoaște un mare succes la Geneva. Parcurile orașului sunt împânzite de scene ridicate ad-hoc, tarabe de bere și tarabe cu mâncare "etnică", gen orez parfumat amestecat cu banane și ananas, preparat la botul calului, sub drapelul jamaican. Ca mică paranteză, am discutat de multe ori cu amicii mei români, spunându-ne ce minunată afacere am face noi aici cu niște mici ademenitori; mirosul și gustul ar lucra în favoarea noastră. În fine. Multe grupuri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de sărac încât pentru a obține cei 1.700 franci își vinde rabla de mașină. Calul orb va paște la soare până în ziua morții. Ce să fac cu aceste fapte prea elocvente? Mă uit la ghete. Sunt elegante, fine, cu bot de știucă, așa cum e modern. Nu se pot purta iarna, au talpă subțire-subțire, bună doar la vară. Dar cum să mergi vara cu ghete? Primăvara? Pentru primăvară sunt prea grele. Toamna? Ploile mi le-ar face praf. Nu știu de ce
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
avea trei ani. El galopa mult. Era pur-sânge. Cantinflas era foarte gurmand. Mânca mult. Sâmbătă, stăpânul său l-a luat la vânătoare. Lângă Santiago de Chile apăru o barieră. Stăpânul puse pușca deoparte și plecă să ridice bariera. Cantinflas întinse botul spre pușcă. Cantinflas începu să pape pușca. Pușca se descărcă în gâtlejul lui. Glonțul ajunse repede în inima lui Cantinflas. Cantinflas muri pe loc. Azi caii mor mâncând pușcă. Alan Margolis o iubește pe Penny Wise. SNOOPY: Baby, suntem aproape
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
e nici un coșmar să stau cu Oana și să facem lecțiile în frig, fiindcă totul arată ca în copilăria mea: focul duduie, lemnele trosnesc, cojile de mere miros frumos. Dar de unde atâta carburant? Din cauză că avem calorifere, ne putem șterge pe bot de repartiție la butuci și cărbuni. În iarna lui ’87 ies destul de greu la liman, fiindcă nu sunt deloc pregătită. N-am nici o strategie pusă la punct, darămite o tactică. Acționez haotic, la voia întâmplării, prin incursiuni bruște, milogeli, ba
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ultima oră aveam sport, așa că ne-a dat drumu’. Profa ne-a zis cinstit că tre’ să ajungă la țară, iar duminica asta circulă - au număr fără soț la mașină. Ca și noi. Asta înseamnă că m-am lins pe bot de mers săptămâna viitoare la Neamț. Or să circule alea cu soț, că partidu’ vrea să mai facem economie la prea multa benzină pe care o consumăm. Și ai mei au nevoie să mai facă o aprovizionare; zilele trecute se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
campion la fugă, aceasta fiind principala lui armă de apărare în fața dușmanilor săi foarte numeroși. Vulpea ( Vulpes vulpes sau Canis vulpes), mamifer carnivor din familia canidelor, posesoare a unei foarte frumoase blăni roșcate, principal motiv pentru care e vânată. Are botul îngust, urechi ascuțite și coadă lungă. E un animal foarte viclean, atacă poiatele cu păsări ale gospodarilor în miez de noapte, mare amatoare de păsări de tot felul, dar mai ales de curte. Iubește libertatea până la sacrificiul suprem. Ursul (Ursus
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
avea o burtică mare ca un pepenaș. I-am sugerat mămicii lui să-i dea ceva pentru deparazitare. Foarte bună ideea ! - și a luat de la farmacie niște Decaris. I-a vîrît pe gură cîteva pastile, apoi l-a ținut cu botul închis, pînă a înghițit. La cîteva minute după, cățelul a început să vomite ghemotoace peste ghemotoace de viermi. Numai că, după ce și-a terminat viermii, nu s-a oprit și a continuat să decarteze, de te mirai de unde are atîtea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a contrastelor sociale în care cei cu mână lungă fac legea, iar corupția se măsoară în oferta de șpăgi și omerta generalizată : cei care au fac ciocu mic, refuzând să răspundă de unde au, iar cei care n-au stau cu botul pe labe, înfrânți de sistem. Nimic nou, dar de data asta o spune Sergiu Nicolaescu, actor al Revoluției și senator al Tranziției. Dar această punere în oglindă a celor două Românii (cea falsă a lui Ceaușescu și cea adevărată a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o comportare civilizată între doi oameni care se cunosc prin relații de serviciu. Semnul de azi, cu degetele desfăcute, lipite de parbriz, poate fi pentru mine o încurajare. O nouă încurajare, ca viitoarea ei ironie să mă pună definitiv cu botul pe labe. În stație, printre picioarele celor ce așteaptă cursele, neclintită, ca un semn de hotar, stă o piatră hectometrică. Era aici și-acum șapte ani, cînd am venit în oraș. Cîte unul, mai adormit, se împiedecă de ea, înjură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care ne-am retras fiecare la locurile noastre, urmînd să aibă loc ori un studiu reciproc îndelungat, ori scînteierea cîtorva lovituri, ca în final să se dea lovitura decisivă, care va fi, mai mult ca sigur, punerea mea definitivă cu botul pe labe. Sînt un șoarece prea mic pentru așa pisică... Mai bei? mă întreabă doamna Teona, risipind tăcerea, iar acest "mai" îmi spune dintr-odată că și ea știe despre mine că beau, bîrfă alimentată de imaginația unora. E tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vrînd parcă să-i încrețească fruntea. În capul ei, gîndesc eu, se fac tot felul de conexiuni, ca într-un calculator electronic, pentru a alege soluția cea mai bună. Întrebarea este: ce urmărește? Vrea într-adevăr să mă pună cu botul pe labe, ori simte doar nevoia unei discuții?! De mai mult nu poate fi vorba, că mi-aș fi dat seama pînă acum. Spune-mi, te rog, întoarce doamna Teona privirea spre mine, o privire amețitor de albastră, ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zice Olaru. Dar, vă rog să mă credeți!, în momentul de față, eu sînt mai furios decît dumneavoastră. După ce-ați ieșit din birou data trecută, cînd ați venit împreună cu Fărcășanu, am aflat o chestie care m-a pus cu botul pe labe... Ce?! mă mir eu. Dacă o aflam mai devreme, vă dau cuvîntul meu că mergeam să o spun prim-secretarului! Ce anume ați aflat? îl întreb, dîndu-mi seama că tonul lui grav nu poate prevesti un lucru oarecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spune și tu ceva, o rog în gînd, aruncîndu-i o privire, că abia aștept să te sictiresc..." Brîndușa continuă să stea sprijinită de balustradă. Lovește încet lemnul balustradei cu agenda și surîde batjocoritor: Băiețaș, dacă nu te pun eu cu botul pe labe, să nu-mi zici mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum, doamnă, surîd eu simplu, fără ironie, plimbîndu-mi privirea între ea și Tamara. Cît privește poziția "botul pe labe", vă reamintesc că e poziție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
batjocoritor: Băiețaș, dacă nu te pun eu cu botul pe labe, să nu-mi zici mie pe nume! Pe nume nu vă zic nici acum, doamnă, surîd eu simplu, fără ironie, plimbîndu-mi privirea între ea și Tamara. Cît privește poziția "botul pe labe", vă reamintesc că e poziție de cîine rău, poate chiar de dulău; potăile n-or să stea niciodată astfel; ele vor lătra mult și vor da din coadă. Bine! Mai vedem noi! mi-o taie scurt Brîndușa, începînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ninge demn și liniștit ca pentru vecinicie, cum ninge afară. Acum încep să mă îmbrac să plec la mama lui Mircea [Eliade]. Cum voi ajunge până acolo? Îți pot spune: La fin à ce soir. Îți întind cu ochii umezi botul meu de câine bătrân și bătut. Mângăie-mă cu mânuța ta cu degete lungi și delicate. Mama II 2 ianuarie [1948], sâmbătă, ora 8 dimineața [...] Înțelegi, Mica, dacă lucrurile s-ar fi petrecut înainte de război, aș fi venit să te văd
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ani și jumătate (!!!). Când sunt în clasă, amintirea ta îmi străluminează deodată mintea, buzele îmi tremură, înghit pe alături și îmi continui munca, precum boul care-și amintește, în pragul abatorului, de pajiștile prin care zburda alături de mama lui, cu botul cald încă de laptele supt. Îmi place imaginea ta cu nasul în vânt, alergând pe străzile Parisului. Ce păcat că-ți trimit în schimb această imagine de motan încălțat, șchiopătând, cu bastonul în mână, încruntat. Contrast total în privința asta! Dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o pierdusem de tot. Este și meritul meu, dar nu tocmai. În primul rând, cei doi acoliți ai lui Coadă de Topor, care-mi dăduseră ordin s-o șterg de aici în două zile, nu și-au mai arătat (deocamdată!) botul. În al doilea rând, noua lege a naționalizării proprietăților urbane pare să mă ocrotească, permițându-mi să locuiesc în casă în calitate de funcționar „în câmpul muncii“, până la noi ordine sau până la evacuarea întregului apartament, sau casă, sau imobil. Ceea ce nu mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
iarbă/ Cu jidanul dus de barbă,/ Iese dracul de sub ghiață/ Cu jidanul de mustață,/ Iese dracul din curechi/ Cu jidanul de urechi,/ Iese dracul dintr-o bortă/ Cu jidanul de-o ciobotă,/ Iese dracul de sub pod/ Cu jidanul dus de bot,/ Iese dracul dintr-o luncă/ Pe-un târtan ducând În cârcă,/ Iese dracul de sub horn/ Cu jidanul prins de corn” <endnote id="(3, p. 12 ; 339, pp. 205-210 ; 500, p. 194)"/> ; sau superstiția, aparent paradoxală, care spune că un evreu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]