3,756 matches
-
care o avea la bază. De-a lungul studiilor Jorge sia petrecut vacanțele în mijlocul triburilor amazonice, în special cu indigenii Jivaro, care l-au adoptat în mod neoficial. Îmi povestește cum într-o noapte dormea într-un hamac, gol până la brâu în zăpușeala din junglă. S-a trezit brusc, simțind ceva rece pe piele, ca să vadă un șarpe enorm, încolăcit pe burta lui. L-a recunoscut drept un boa constrictor și, încercând să nu se panicheze, a început să se gândească
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și Renoir citează aprobator, în memoriile sale, idealul tatălui său, marele pictor, de a pluti ca un dop în voia vieții.) După 15 ani de închisoare comunistă, Dite surprinde o femeie care se spală într-un lighean, goală pînă la brîu. Momentul nu e o gîdilătură erotică, ci o epifanie. Ne spune : Asta-i tot ce-am putut să înțeleg. Asta-i tot ce știu sigur. Dilema Veche, ianuarie 2008 Monstruleți Sweeney Todd Bărbierul diabolic din Fleet Street (SUA, 2007), de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
face azi. în primul rând trebuiau să isprăvească prășitul „deal doilea” la porumbul de la Poarta Lipovei. Bărbatu-său plecase cu vitele la cireadă iar feciorii, Gheorghe și Ion își așteptau mama în curte, cu sapele pregătite. Gheorghe își pusese la brâu și o securice, Marița pusese merinde pentru prânzul de dimineață de pe ogor și ieșiră tustrei pe poartă. Ajunși la locul de unde scoseseră cioata de formă ciudată, văzură două vițe de rădăcini. groase ce puteau să fie făcute ori ghioage, ori
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și-și scriau temele sau învățau lecțiile pentru a doua zi. Tatăl lor Costache, era chinuit de dureri reumatice și se doftoricea cu tot felul de unsori și oblojeli; tocmai terminase să se ungă pe la șale, se încinsese cu un brâu călduros de lână și stătea întins pe o laviță. Cu o zi înainte fusese în chirie până la Vaslui și se întorsese doldora de noutăți și vești ce le aflase cu această ocazie. în timpul nopții, i-a povestit și nevestisi, Maria
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vrea Dumnezeu, din voia Lui nu putem ieși”. între timp s-a pus masa și fiecare scoate din traiste merindele ce le-au adus cu ei la târg. Mătușa Ileana și moș Toader din Armășoaia scoaseră niște plăcinte „poale-n brâu”, cu brânză de vaci, frumos crescute și rumene, de-ți venea să lași totul și să te năpustești pe ele iar mătușa Tinca din Cursești scoase alivenci făcue cu smântână de vaci, toate bunătăți grozave, care merg și cu un
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ne ascundem de privirile celor de peste Nistru. Ulterior am locuit în corturi sub protecția unor crânguri și pădurici de salcâmi. Săpăm noi poziții ca niște adevărate cârtițe umane! Ziarele și propaganda noastră amintea că la hotare s-a construit un brâu de fier, beton și de foc, dar în sectorul nostru și mai departe nu se vedea nimic. La 1 mai 1940, sunt avansat sublocotenent. Îmi completez echipamentul conform cerințelor, continuăm să stăm de pază și să construim adăposturi întărite, care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că nu mai țin minte câte cartușe avea o cutiuță. M. M.: Parcă 300 era unitatea de foc la un pistol mitralieră. S. B.: Ceva pe-acolo. Am încărcat cele patru încărcătoare, unu-n armă și trei în port-încărcător, la brâu. Restul erau în sacul de merinde, alături de două grenade: una ofensivă, alta defensivă. Asta ni s-a dat. Am fost înarmați până în dinți. Nu mai rețin momentul zilei. Parcă spre seară ni s-a dat muniția. M. M.: Nimeni nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dimineața că îi era frică să stea noaptea singur. Stăteam de vorbă. Știu că ne-am dus la o întâlnire la minister, cu Cheler, cu Comandantul Diviziei și comandanții de regimente, și-am fost singurii care eram cu pistoalele la brâu, cu armamentul asupra noastră și cu muniție. O întâlnire cu Militaru tot atunci a fost. Ni l-a prezentat pe Militaru, pe ministru. S. B.: Deci, ați dat mâna cu Militaru. M. M.: Nu, cu Iliescu. Cu Militaru nu am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Caragiale trăia era una a unor instituții recente, a unor deprinderi și reflexe sociale noi, a unor servituți de cu totul altă factură decât cele ale lumii fanariote din care face parte Dinu Păturică „cu anteriu și cu călămări la brâu”. Ne amintim că Nicolae Filimon finaliza doar jumătate din proiectul său care-l recomandă ca un fiziolog modern al neamului ciocoiesc, adică funcționăresc. Cât de rău văzut era acest funcționar o știm prea bine din romanul său unde Dinu Păturică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pozitiv și în două-trei zile ridicam de la Centrala Cărții un camion de cărți și de la magazinul "Romartizana" de pe Calea Victoriei alt camion cu 5-6 expoziții complete de artizanat, fiecare set cuprinzând 6 costume populare bărbătești, 6 femeiești, scoarțe, ștergare, marame, opinci, brâie, ceramică, articole din lemn, instrumente muzicale... Când mi-am schimbat "profilul", axându-mă pe "muzică și film", am devenit un personaj important, producător de discuri și pelicule cinematografice, simțindu-mă într-un fel coleg de breaslă cu Carlo Ponti et
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
i-am plimbat pe cei doi, blândul Brâncuși și bătăiosul Vlad prin tot Uruguayul, minunând mii de vizitatori cu cele două expoziții "originale"! La cele de mai sus, ca pete de culoare, adăugam piese ceramice, ștergare, instrumente muzicale populare, ii, brâie, toate achiziționate din propriul buzunar și transportate în propriile bagaje. Expozițiile menționate, însoțite de conferințe, recitaluri muzicale, audiții de muzică românească populară și cultă, au stat la baza unei suite de "Zile" și "Săptămâni" culturale românești organizate lună de lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
foarte popularul Barong, spiritul bun care e În luptă continuă cu Rangda, monstrul care reprezintă moartea, cu o mască enormă, gheare și ochi ieșiți din orbite. Noaptea, În jurul cercurilor de făclii, zeci de dansatori, Îmbăiați În ulei și goi până la brâu, reproduceau ritmic Într-o incantație hipnotică celebrul dans ketjak al maimuțelor. Ni s-a spus că era un dans de exorcism, bazat pe o poveste din Ramayana. Sunetele și mișcările destul de sălbatice creau Împreună o uniune perfectă cu scopul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ce Încadrau aleile Înguste presărate cu pietriș, care se adunau laolaltă ca personajele unei piese de teatru; o bancă lungă, albastră, sprijinită de un gard viu de tisă, de forma unui cub; un strat pătrat de trandafiri Încadrat de un brâu de heliotropi - aceste caracteristici sunt evident asociate cu micile zone de parcuri din intersecțiile de la marginea Berlinului. La fel de clar, un scaun de fier subțire, a cărui umbră de păianjen se Întinde sub el, un pic spre mijloc, sau o stropitoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își scoate de grabă calamara de la brâu, peana de gâscă de după ureche, pergamentul de la subsioară, și așteaptă cuvântul Domnului. Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, apăsat: "În ghenarie curent, niște oameni răi și fără căpătâi din Țara turcească, tâlhari și hoți, au venit de-au prădat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
olecuță pe spinare. Mi s-a pus o ruptoare de mă seacă. Chiribuță sare, dar, pe ușița de taină, tiptil, se strecoară Voichița. E udă leoarcă, cu rochița lipită de trup, cu margarete și funigei în păr, cu coroniță și brâu împletit din flori de câmp. Calcă cu pași ușori pe lespezi și din părul ei zălud picură, picură... Ștefan zvâcnește. Se luminează și spune cu bucurie: Voichiță!... O privește, fermecat, cum stă udă, slăbuță, stingheră, ca o pisicuță uitată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori?! Niște pietricele acolo, niște scule aurite, vai de ele?... Prea se fac stăpâni peste oameni! Peana și calamara! poruncește el dârz. Tăutu, cu pana de gâscă muiată în calamara de la brâu, este gata de luptă. Cuvântul nostru aiesta este! dictează Ștefan plimbându-se încoace și încolo căutându-și cuvintele. Scrie! "Moldova este o țară liberă și nu primește porunci de la nimeni! Porturile Moldovei sunt libere și orice om cu gânduri curate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Stanciu. Unii s-au înstrăinat, le e rușine de țara în care s-au născut. Alții... nu se lipește străinătatea de ei, ca apa de pana de gâscă, deși bine știu că "acasă" nu-i așteaptă "plăcinte cu poalele-n brâu"... Atunci, de ce adastă la mila străinului? întreabă Ștefan. Eu cunosc umilința pribegiei. Mulți se laudă că o duc bine. Și unii o duc... Alții, vai de ei... Străinul se uită la tine chiorâș: îi furi pâinea pe drept cuvânt. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vrăjmașul dinlăuntru, neștiut, e mai periculos, că mușcă pândiș, ca vipera. Junghiul zi și noapte tovarăș credincios să-ți fie! Și ochii în patru... Ai grijă de tine, mânzule... Să cuteze numai! se grozăvește Alexandru. Ștefan își scoate pumnalul de la brâu: Mi-a fost tovarăș credincios și mi-a salvat viața. Ți-l trec ție, să te ocrotească... Nici ziua, nici noaptea, să nu te desparți de el! Ochii în patru, fiule... Și de tine ai grijă, tăicuță, spune el grijuliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu plosca. Să trăim, să trăim! îi răspunde acru, în răspăr, bătrâna, văzându-și de treabă. Pe după bojdeucă, se furișează tiptil un moșneag înarmat până-n dinți, cu un coif mâncat de rugină, cu arc și tolbă la spinare, toporișcă la brâu, ghioagă ghintuită pe care mai mult o târăște prin pulbere. Dumnezeule!!! țipă Savastița. Iar?!... Nu te vezi?! Hodorogule!! Bătrânul se înfoaie și grăiește cu mândrie: Savastiță, draga me, Vodă Ștefan mă cheamă! Vin turcii! Am plecat! Ești nebun, moșule?!?! sare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
neîntrerupt. Tocmai pe acest „somn de prunc” mizaseră ei. Și totuși copilul se trezește și vede: în mijlocul camerei, o femeie goală, culcată pe burtă, e întinsă pe masă, iar lângă ea își face de lucru un bărbat gol numai până la brâu, ținând în mâini niște ustensile, a căror folosință copilul nu o cunoaște... Tabloul e scăldat într-o lumină deosebit de vie. Copilul înregistrează scena și adoarme pe loc. Bărbatul și femeia nu au observat nimic, nu vor ști niciodată că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am pornit-o la drum, călcând, din cauza întunericului, pe unde se nimerea, astfel încât, când am ajuns în fine la gazda mea din Gruiu, am constatat cu uimire (deși n-aveam de ce să mă mir) că eram stropit cu noroi până la brâu. În halul acesta de murdărie, epopeică aș zice, nu mai fusesem, cred, niciodată în viață. Sub „pielea” mea grosieră, se ascundea însă, ca în poveste, un superb prinț al fericirii. * Din amintirile din copilărie ale Doinei. Împreună cu fratele ei, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din prudență, nu de teamă. Domnișoara Mica a fost și a rămas legionară convinsă. În timpul rebeliunii din ianuarie 1941, unchiul, fratele mai mic al mamei, tânăr inginer pe atunci, a văzut-o în zona Palatului Telefoanelor, cu un pistol la brâu, foarte aferată, dând dispoziții, făcând „ordine”. După 1948 a făcut, în mai multe rânduri, ani grei de pușcărie, a suferit mult. Nu și-a schimbat însă convingerile. Vroia oare să mă convertească la ideile ei? Aveam, uneori, această bănuială. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gheața ceda și până să te freci la ochi camionul era înghițit de apă cu șofer cu tot. Atunci coloana își schimba direcția, încerca o altă rută. A făcut-o, evident, și după dispariția mea...” * „ - Domnia ta, judecând după barba până la brâu pe care o porți prematur, trebuie să fii Cocrișel, m-am adresat eu tânărului de la anul 1600 care, întemnițat și amenințat cu decapitarea, trimisese alor săi o scrisoare disperată, scrisoare devenită document lingvistic, de care am luat cunoștință la cursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
apă. Este atat de bun și binefăcător. Am luat apă în sticle, am băut, ne-am stropit pe corp și haine. Ne-am reînnoit ființă. Iar în spatele peșterii este un alt izvor și-i bine amenajat unde intra femeile până la brâu și se fac sănătoase de orice boală ar avea. Și cele căsătorite care nu pot avea copii se vindeca și pot avea copii după ce au intrat în acea apă. Mare minune poate face acel izvor binecuvântat de Dumnezeu. Așa ne-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ca apostolul Toma nu a putut ajunge la înmormântarea ei. El a fost adus pe norii Cerului. în văzduh a văzut-o în brațele Fiului care o ridică cu trupul la Cer. Și se zice că i-a lăsat cinstitul brâu al ei, ca semn că ea era și ca să fie binecuvântarea ei. Dar ca să se convingă, la sfatul apostolilor, după trei zile a fost deschis mormântul și era gol. A rămas întipărit doar locul ca si cum ar fi fost un trup
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]