3,183 matches
-
vreme și cunoșteau la perfecție lăcătușărie și mecanică fină - așa că îi făceau lui Lucache tot felul de chei, iar unde nu funcționau cheile funcționa forța fizică rupând lacătul. La Busuioc a funcționat șperaclul de minune, au deschis ușa bordeiului unde Busuioc își ținea vinul, iar Lucache asigura paza, blocând ușa cu statura lui impunătoare și cu o furcă cu patru coarne în mână. Așa a umplut Cocoloș mai multe vase de diferite mărimi cu vin, pe care, după obicei, le-au
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
un butoi de peste o sută de litri cu frânghia de drug și l-au luat amândoi pe umeri, așa plin cu vin cum era și a umplut Lucache glugile de strujeni cu vasele cu vin. Nu s-a plâns Gheorghe Busuioc la nimeni, că până la jandarmerie legea o făceau tot cei doi. La Anul Nou era și mai și, că mergeau cei doi și cu uratul și cum casele la acea vreme nu erau înalte și erau cu o cameră și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și o iubea mult pe Ioana. Primăvara, când se topeau zăpezile și începeau ploile, drumul se transforma într-un glod, care de multe ori ajungea până la genunchi. Nu întâmplător satul poartă numele de Glodenii-Gândului. Într-o bună zi, vine Dumitru Busuioc cu un topor la ascuțit. Afară era deja glod pe drum și ploua cu găleata. Lupu îi spune nevestei, adică Ioanei: Ioano, ia să vezi cum îți aduce Dumitru Busuioc apă... Pune Lupu toporul în foc și, când a început
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
poartă numele de Glodenii-Gândului. Într-o bună zi, vine Dumitru Busuioc cu un topor la ascuțit. Afară era deja glod pe drum și ploua cu găleata. Lupu îi spune nevestei, adică Ioanei: Ioano, ia să vezi cum îți aduce Dumitru Busuioc apă... Pune Lupu toporul în foc și, când a început toporul să pălească spre roșu, Lupu a început să o înjure pe Ioana: Mi-s morții mătii, Ioano! Unde-i apa din găleată? Că se topește toporul gospodarului. Și a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
morții mătii, Ioano! Unde-i apa din găleată? Că se topește toporul gospodarului. Și a pus mâna pe cleștele de tras focul, prefăcându-se că o bate pe ea, care a început să-și ceară iertare că a consumat apa. Busuioc a înșfăcat găleata goală și a zbughit-o la fugă prin ploaie și prin glod ca să nu o bată Lupu pe Ioana din cauza toporului. Dar în urma lui Busuioc, ei se prăpădeau de râs. Ioana nu-l iubea pe Toader al
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ea, care a început să-și ceară iertare că a consumat apa. Busuioc a înșfăcat găleata goală și a zbughit-o la fugă prin ploaie și prin glod ca să nu o bată Lupu pe Ioana din cauza toporului. Dar în urma lui Busuioc, ei se prăpădeau de râs. Ioana nu-l iubea pe Toader al ei și mai călca strâmb. Așa a rămas iarăși gravidă cu Veta, care nu seamănă și nici nu răsare cu Lupu, dar îi poartă numele. Într-o bună
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de Miniștri și la Marea Adunare Națională după r ăzbo i, distins cu „Ordinul Coroana României în grad de Cavaler” de Regele Mihai I, dar și de Consiliul de Stat decorat cu”Ordinul St eaua Republicii”; cadre universitare sunt și Busuioc C. Gheorghe, Ciubotaru N. Elena, Adriana Cireașă (Istrate) S. Elena, Diaconu M. Laurențiu, Filon Gh. Eugen Valentin; ofițeri ș i subofițeri - o mulțime, printre care rețin pe Butnaru Consta ntin , voluntar pe frontul românesc, ca adjutant al Mareșalului Cons tantin
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de strident, încît se opriră de mai multe ori, speriați de aceste țipete neașteptat de puternice, metalice, sinistre. În cele din urmă, izbutiră să ridice capacul. Îi surprinse albul imaculat al cearceafului și un miros pătrunzător de camfor, naftalină și busuioc. - Cum se vede și aici, ca în cele mai mici amănunte, mâna Generălesei! Așeza lucrurile într-o ladă așa cum alții, altădată, zideau mânăstiri sau ridicau piramide. Ia privește ce frumusețe de cearceaf, alb și bine întins, parcă l-ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tu, că te ia pe sus, te leagă de stâlp și trage-i bădie ca la iepuri? Nuuu! Să vezi cum te ia cu binișoru’... Intâi m-o pus să-mi spun ultima dorință, pe urmă popa - o tufă de busuioc - mi-o cerut să spun rugăciunea dinaintea morții...Apoi, spre locul execuției nu mergeam singur, ci mă duceau două cârciumărese zdravene, care nu mă slăbeau deloc. După o bună cale, m-am trezit într-o poiană înflorită și plină de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ultima clipă o cunoști, știi care este". Eu știu. Între a treia și a patra căsnicie, cînd s-a întors de la București, mirosul autoritar de BT era mai accentuat. Și de after shave. Inconfundabilul Ô Sauvage aducea mai tare a busuioc. "S-a întîmplat ceva?" Nu, dacă mă iubești. M-am recăsătorit". "Dar tu mă iubești? Poți să-mi spui o dată, o singură dată că mă iubești? Măcar pe ea o iubești?" Mi-a luat umărul și... M-am lăsat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sărută-mi sufletul pe gură". E adevărul lui Cezar Ivănescu. Mă tem că ăsta-i Adevărul, Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-a întîmplat să-l și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
adevărul lui Cezar Ivănescu. Mă tem că ăsta-i Adevărul, Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-a întîmplat să-l și văd în oglinda de la Liselle. "Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-a întîmplat să-l și văd în oglinda de la Liselle. "Știam c-o să ne revedem. "Te iubesc". Iordan, zeul meu absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sunt rele deloc. Uite ce e, Îmi pare foarte rău că am Întârziat. Pregătirea Cărții s-a lungit astăzi la nesfârșit și imediat după ce i-am adus-o, Miranda m-a trimis la magazinul din colț să-i cumpăr niște busuioc. Parcă spuneai că are bucătar, a remarcat Alex. Nu putea să-l trimită pe el? — Într-adevăr, are bucătar. Și mai are și menajeră, și bonă, și doi copii. Așa că n-am nici cea mai vagă idee de ce eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fost cu atât mai agasant cu cât pe Fifth Avenue nu există magazine pentru așa ceva, și nici pe Madison sau Park, așa că a trebuit să mă duc tocmai pe Lex ca să dau de un magazin. Dar, firește, acolo nu aveau busuioc, așa că a trebuit să iau nouă străzi la picior până am dat de un D’Agostino’s deschis. Și uite-așa am petrecut Încă patruzeci și cinci de minute. Ar trebui să cumpăr un raft Întreg de mirodenii și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
peste tot cu el În sacoșă. Dar dă-mi voie să-ți spun că a meritat din plin să fac aceste patruzeci și cinci de minute de muncă suplimentară! Gândește-te numai ce multe am Învățat În timp ce am umblat după busuioc, ce pregătită sunt acum pentru viitorul meu În lumea publicisticii! De-acum sunt pe drumul cel bun pentru cariera de redactor, am zis eu cu un zâmbet triumfător. — În cinstea viitorului tău! a zbierat Lily fără a detecta vreo urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tandrețea mamei ce venea să mă sărute seara, când credea că am adormit, iar eu doar mă prefăceam; cum venea ea tiptil, se apleca și mă săruta pe obraji sau pe gât, fiind Întotdeauna Însoțită de acel miros proaspăt de busuioc revărsat din sânul ei, pe care eram nebun de dorință să-l ating cu buzele, dintr-o pornire incestuoasă, rezolvată de falnica psihanaliză. Iată Încă o imagine de beatitudine Într-un câmp Însorit: eu alergam, alergam cu sufletul plin gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în arest, ștergîndu-și sângele și mîngîindu-și fălcile. Plutonierul însă obosise rău de atâta muncă și, când sfârși instrucția cu ultimul amăran, își îngădui să facă o pauză, să răsufle. Mai mult profită totuși primarul care se repezi până la cârciuma lui Busuioc să-și mai întărească inima cu o țuică. În trecere nu uită, nici la ducere și nici la întoarcere, să îndemne părintește pe țăranii ce așteptau în ogradă: ― Măi oameni, de ce nu spuneți voi, de ce sunteți ai dracului? Boiangiu nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dumneata, tată, dacă ții așa de mult? Miron Iuga rămase o clipă mirat, parcă ar fi auzit o noutate mare. Apoi zise gînditor: ― Așa-i, Grigoriță, ai dreptate! La urma urmelor... 2 Fiindcă se arătase a vreme frumoasă, Cârciumarul Cristea Busuioc avuse grijă să tocmească lăutari ca să poată tineretul să învîrtească hora toată după-amiaza, iar seara să se veselească și bătrânii la un pahar de băutură. Era ultima duminică din octombrie. În alți ani, la data asta, era frig și zloată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oprească niciodată. În cârciumă, așezați la o masă lungă, în fund, vreo doisprezece bărbați fruntași se sfătuiau de multișor și n-ajungeau să se înțeleagă, cu toate că își mai ajutau îndrăzneala și înțelepciunea cu păhărelele de țuică, servite de însuși Cârciumarul Busuioc cu încrederea cuvenită unor oameni de seamă și siguri de plată. Busuioc de altminteri lua parte și el la tocmeală, cât îi îngăduia negustoria, fiindcă era doar vorba de pământ, iar dânsul, ca orice om de omenie, tot numai pământ
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doisprezece bărbați fruntași se sfătuiau de multișor și n-ajungeau să se înțeleagă, cu toate că își mai ajutau îndrăzneala și înțelepciunea cu păhărelele de țuică, servite de însuși Cârciumarul Busuioc cu încrederea cuvenită unor oameni de seamă și siguri de plată. Busuioc de altminteri lua parte și el la tocmeală, cât îi îngăduia negustoria, fiindcă era doar vorba de pământ, iar dânsul, ca orice om de omenie, tot numai pământ visa, că și de cârciumărit s-a apucat de nevoie și cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care le sorbise, strigă deodată mânios, din colțul mesei unde se afla: ― Să punem noi mâna pe pământ, că pe urmă, nici Dumnezeu nu ni-l mai ia! Alții adăugară repede: ― Nu, nu!... Pământul înapoi nu-l mai dăm! Cristea Busuioc, Cârciumarul, interveni iarăși, uitîndu-se cu dispreț la Marin: ― Ehe, credeți că boieru-i prost să vă dea pământul până nu se asigură de bani, ca să-l înșelați voi și pe urmă să ziceți: n-avem bani, dar moșia n-o dăm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
treabă la tejghea, dăscălindu-și ajutorul cu mai multă vehemență. La o masă, lângă ușă, un jandarm tânăr, cu înfățișarea sfioasă, stătea la un pahar cu Anton Nacu, vorbind rar și uitîndu-se cu jind afară la hora tineretului. Om prudent, Busuioc trăgea mereu cu coada ochiului într-acolo. Îi era teamă că jandarmul, sub pretext că privește hora, asculta ce vorbesc țăranii și are să se afle la curte, să-și găsească și el beleaua cu boierii. Când Marin începu să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu poftește să intre în horă. Jandarmul se roși; inima îl îndemna, dar frica de plutonier îi oprea avântul. Răspunse oftând că nu-i place jocul și primi în schimb să-i mai aducă o măsură. Asigurîndu-se astfel din partea jandarmului, Busuioc trecu iar la masa oamenilor: ― Văd că bateți apa-n piuă și n-ajungeți la nici o ispravă, iar Marin colea se vaită și nu-i dă prin mintea lui cea de pasăre că omul harnic nu se bocește ca muierea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spuse Petre, privindu-l în ochi cu o căldură mângâietoare. Apoi, schimbând câte o vorbă când cu unul, când cu altul, Petre ajunse în bătătura dinaintea cârciumii, între bărbații care începură a-l descoase despre noutățile de la oraș. Însuși Cârciumarul Busuioc, foarte curios din fire, își părăsi o clipă tejgheaua ca să afle și el câte una-alta. Fiindcă Petre vorbea mai mult despre întîmplări de la armată, Ignat Cercel îl iscodi deodată cu glasul lui tînguitor: ― Dar boierii de la București ce gânduri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]