15,206 matches
-
trecători, Pe el nu se plimbă îndrăgostiți, Pentru că el este doar al meu. Și, totuși, la alte dimensiuni Acest pod, schiță în alb și negru, Poate capta viitoarele curcubee... (11) Acest oraș Este un imens furnicar, Care a răsărit În câmpia nepopulată Din întâmplătorul vis Al unui om. Apoi sute de mii de oameni Au recunoscut mirajul pe nisip. De aceea fiecare și-a adus Propria cărămidă, Și-a bătut cuiul Ca să crească biserici, case, Școli, cetăți, Spitale și... închisori. Orașul
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
venind din când în când [14] Iar de departe totul și mai fantast se vede ca sub un clar de lună de pe altă vecie parc-ar veni din neguri un fel de arătare un călăreț de calu-i călărit pe câmpie [15] Și în lumina lunii și-a straniei vedenii unul un sunet pare celălalt o stafie că te întrebi de nu sânt o ființă laolaltă dintr-o lume mai moartă ca lumea asta vie [16] Și când se-arată-n lume străinul
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
cu toți [29] Și de atâtea veacuri cad porțile-n ruină și-atuncea ies din moarte parcă ar încolți cei ce-așteptară-n rugă Calul Troian de-acum înlocuiți în rugă ei sânt de ai lor fii [30] Și-aceștia ies pe câmpii-n satanicele jocuri și ritualuri stranii pe sub lumina lunii pe umeri cum le joacă focurile ca zorii pe care-i văd în visuri revenind numai unii [31] Și Calul nu mai vine și noaptea-ncet se lasă nu într-o
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
groaza și ne-aduserăm moarte [71] Și sufletele noastre ce sânt dacă nu schele ale-unui suflet cosmic ce-l închidem în noi din care ies miasme și izvorăsc credințe din care curge miere și sânge și puroi [72] Și pe câmpia Lumii zărești împerecheate oasele unei Troie și-ale unui Cal Troian din Egipt la Roma strania formă-n spume coboară și nechează în fiecare an [73] Din Legile antice și tainele zidirii fiecare Imperiu are la Porți un Cal și
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
un miros de carne arsă de fată [4] Trecură apoi printr-un parc fiare flămânde îi luminau cu ochii din cuști acum trebuie din fiecare suflete câte o gură să muști [5] După ce se îndestulă sufletul porniră mergeau pe o câmpie îmbrăcată în zale trebuie acum să ari această câmpie și s-o semeni cu lacrimile tale [6] Începu sufletul să are și să semene pe întuneric pe ploi și pe vânt își punea sufletul mâna la gură Doamne, cum miroase
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
apoi printr-un parc fiare flămânde îi luminau cu ochii din cuști acum trebuie din fiecare suflete câte o gură să muști [5] După ce se îndestulă sufletul porniră mergeau pe o câmpie îmbrăcată în zale trebuie acum să ari această câmpie și s-o semeni cu lacrimile tale [6] Începu sufletul să are și să semene pe întuneric pe ploi și pe vânt își punea sufletul mâna la gură Doamne, cum miroase a carne de om acest pământ [7] După ce sfârși
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
mare mergea înaintea lor ajunseră sub un tei înflorit Doamnă, de atâta trudă eu am să mor [8] Și se întinse jos să se culce Însă Doamna îl zori mai departe treceau acum peste un pod care marea în două câmpii o împarte [9] Acum trebuie să pritocești marea plângând sufletul se apucă de pritocit o lumină mare era în văzduh abia termină munca la asfințit [10] Doamnă, nu mai ajungem o dată acum ziua mergea în fața lor să ajungem o dată acasă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
propriului ecou [9] Și mă trezeam ca dintr-un vis plutind prin aerul pe care răsăreau dealuri de morminte și semne lungi de întrebare [10] Ana, strigam, pierduta noastră și mă uitam și nu vedeam nimic în toată lumea, Doamne , numai câmpii sclipind de geam [11] Și eu strigam și tot strigam zburând prin tine ca prin vis ningea cu nimeni peste lume un ochi ningea în sine-nchis [12] Și ca un fulger coboram 'n-adâncurilor reci câmpii ningea cu nimeni
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
toată lumea, Doamne , numai câmpii sclipind de geam [11] Și eu strigam și tot strigam zburând prin tine ca prin vis ningea cu nimeni peste lume un ochi ningea în sine-nchis [12] Și ca un fulger coboram 'n-adâncurilor reci câmpii ningea cu nimeni peste lume ningea cu morți peste a fi [13] Ningea și iar ningea urlând ninsoarea care se năștea pe ea din propria-i ninsoare ningându-se în veci pe ea [14] Ana, strigam, un fel de-abis
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ploaia ștergea amintirile din ochii roși de caniculă a cumpănii ce odihnea linul apei, pe tâmple. Puhoaiele, cucereau ca niște hoarde rebele, stârvurile lăsate de vânturi pe sânii câmpiei. La marginea satului, fântâna zemuia în mușuroiul de insecte și larve ce-i gustau, îmbătate de mirosul de moarte, cenușa. Sub tălpile înțepate de ciulinii Bărăganului, pământul își țuguia buzele, trăgându-și cu înverșunare năvoadele pline de solzii însetați ai
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
întocmită de talentata poetă și creatoare de reviste literare și de emisiuni de radio, care este doamna Elisabeta Iosif. Cunoaștem lumea literară de aproape o jumătate de veac. Este o lume din păcate a iluziei și a invidiei, ca o câmpie pârjolită de flăcările orgoliilor, de otrava cenușie a egoismului, o lume a suferinței și de multe ori a umilinței, în care dai de insule de verdeață și de crânguri, în care cântă privighetori și mierle. O astfel de insulă de
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
multiple reverberații, până hăt departe, în Țara Zăpezilor. Dar murmurul melodios al norilor albi n-a mai reverberat în inimile amorțite ale celor din Țara Zăpezilor. Pentru că, imediat după înfrângerea lui Ghiocel, slujitorii Iernii au început represaliile, acoperind din nou câmpiile înverzite, cu straturi groase de nămeți, viscolite de soldații lui Viscorilă. Peisajul era dezolant. Parcă nici nu trecuseră pe acolo vestitorii Primăverii, iar covorul de iarbă era un vis uitat de toți, inclusiv de păsările care sosiseră cu vestitorii, ciufulite
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
după ei cojoacele care se topeau sub dogoarea razelor. Alergau bulucindu-se, împiedicându-se unul de altul și căzând de-a berbeleacul. Vânturile Lățoase zburau deasupra lor, speriate. În urma lor, covorul verde smălțuit cu flori, se întindea din nou peste câmpie, iar râurile dezmorțite își aruncau armurile de gheață, spărgându-le de maluri, ducându-le la vale, purtate pe valuri. În văzduh zbura o ceată de nori vineți, soldați din trupele lui Nor Vânăt, în armuri plumburii. Cum zăriră trăsura Primăverii
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
-ți uscate nu mai pot duce povara de raze și flori, ascunde-ți invidia ce te roade! Cheamă-i și pupă-i în fund pe cioroipanii tăi! Eu mă las sărutat de zâmbetul Primăverii. Însă bătrânul pom avusese dreptate. Deasupra câmpiei se roteau stoluri-stoluri ciorile. Croncăneau întruna, scoțând țipete prelungi sau ascuțite. Astfel că veștile alarmante ajunseră la Palatul de Gheață Veșnică. Tremurând de mânie, dar mai ales de frică, Negru-Cioară transmise îngrozitoarea veste generalului Prăpădenie. - Să trăiți, domn’ general! Jale
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Articolele Autorului între ele există un tren parșiv fluieratul locomotivei trezește clopotele mute ale bisericii din deal la etajul șapte doar liftul mai urcă rar câte un suflet lichefiat oglinzile seamănă cu niște vagoane înșiruite pe șine lucioase reflectând ochii câmpiei înecați în praf în albia apelor taciturne borangicul se spală de alb mărgele (s)clipesc a furtună lacrimile ninse se adună în barbă știe că nimeni nu o să spargă lemne pentru iarna de-acasă îngerii or să o colinde isteț
(ST)ELE ŞERPUIND de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367913_a_369242]
-
care ies aeve din morminte și se plimbă-n nemișcare, prin poeme de cuvinte. eu sunt aură și vis, toamnele mă rup la oase, iernile mă țin închis între friguri și angoase. dă-mi o liră, măi orfeu, să iau câmpii și să cânt, să miros a floare eu peste propriul mormânt. Referință Bibliografică: dă-mi o liră... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul V, 07 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu
DĂ-MI O LIRĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367941_a_369270]
-
vechi litanii maghiare și psalmi- a fost minunată. La fel dangătul clopotelor, care băteau ĩndelung pentru a vești trecerea lui ĩn lumea cealaltă.. L-au îngropat pe Albert, conform dorinței sale, ĩn inima Transilvaniei, ĩn satul său natal Ceuașul de Câmpie [Mezocsávás], lângă biserică din sat, construită ĩn secolul al XVI-lea. În ultimele zile lucra la două cărți, ĩn care sunt incluse și momente autobiografice; una este redactată ĩn limba română, cealaltă ĩn limba maghiară. Le vor finaliza copiii- Andrei
A PLECAT SPRE STELE... PROFESORUL ALBERT KOVÁCS de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367961_a_369290]
-
pentru primăvara ce-am locuit-o-n ochii unui vultur; am vrut să fur discret un colț din soare și în oglinda râului să-l scutur. Îți cer iertare, poate-am fost prea lacom dorind să fie doar a mea câmpia; o vară am sperat să-mi crească aripi spre soare să mă-nalț cu ciocârlia. Și să mă ierți pentru c-am strâns sub pleoape cu sârg toți norii toamnei până când în sfântă rugă, spusă doar în șoaptă, i-am
RUGĂ PENTRU IERTARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367978_a_369307]
-
parcă s-a trezit și ea, Jur împrejur, plutește altă viață. De pe iubire s-a săltat tăcerea Și glasu-i strigă-n orice ciripit. Pe firul ierbii... abia ivit, Austru'-și plimbă-n tihnă adierea. Miroase-a mugur, Doamne... și-a câmpie, Ies aburii căldurii din pământ... Și peste toate, ca un legământ, Stă primăvara care va să vie. Referință Bibliografică: Miroase-a mugur... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
MIROASE-A MUGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367998_a_369327]
-
veac de sănătate în horă anii să se prindă cu voioșie doar de cele bune și calmul, bucuria la tine să se-adune și-ți mai doresc părinte drag ca sufletul să-ți fie un cântec bătrânesc din munte în câmpie IOAN ADRIAN TRIFAN Referință Bibliografică: ANIVERSARE / Ioan Adrian Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ioan Adrian Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ANIVERSARE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367989_a_369318]
-
pentru toate astea, trebuie să fiți pedepsiți! - Să înțeleg, prealuminate, că fața o întoarceți de la cei năpăstuiți? Atunci, dați-mi voie să le duc cumplita veste de a îndura la nesfârșit chinurile nemiloasei Ierni, până când oasele lor vor albi pe câmpiile troienite. - Nu, ticălos viclean! Oriunde răzvrătiții sau spionii se pedepsesc cu moartea. Mărțișor se înfioră la auzul acestor vorbe. Așadar, împăraților nu le pasă de cei mici și oropsiți. Se uită în jur. Toți demnitarii îl priveau cu mânie ca
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
și se treziră-n grajd pe paie... în săcui nu galbeni și arginti, bălegar doar și gunoaie... Vuia vânt prin geamuri sparte, ei de spate erau țepeni; de păcăleală-avură parte și-au rămas pe viață dreveni. Azi hanu-i moloz în câmpie, guzgani, șerpi, ciuvici furnică... istoria-i nima n-o mai știe... drumeți când trec, privesc cu frica părăginite ziduri, arse porți sub tidva ce-n vânt mai joacă... lăutari și fiii lor sunt morți... uitării-i smulge-a muzei promoroaca
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
ne mâncam între noi ca barbarii. Am ridicat capul cu mândrie, așteptând să înceteze toată mascarada. Tot căpetenia fu aceea care îi puse capăt: -- Și unde credeați că veți găsi tovarăși? Majoritatea clanurilor au fost distruse. Am informații că, până în câmpie au fost vânate toate sufletele. Dacă e să fim sinceri, nu credeam că a mai rămas nici picior de muntean. Voi două sunteți o surpriză pentru mine. Ba, una chiar plăcută! Pot să mă gândesc să vă ofer oamenilor mei
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
îi vor scoate din negura uitării. Însă, de data aceasta am să mă opresc asupra unui nume ce a ‚, strălucit ’’, prin comportament, dar și prin dragostea față de poezie, si anume teologul și poetul George Alexe. Născut în frumoasa localitate de câmpie Smârdan, din comuna Brădeanu, județul Buzău, în ziua de 26 noiembrie 1925, George Alexe a fost fiul unor oameni simpli, agricultori, dar cu mare dragoste de carte și de Dumnezeu, deoarece și-au îndrepatat fiul, spre seminarul teologic ’’Kesarie Episcopul
BUZOIANUL GEORGE ALEXE – A ÎMPLETIT RUGĂCIUNEA CU POEZIA de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368014_a_369343]
-
Acasă > Poezie > Imagini > ROMÂNIA Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului ROMÂNIA când vii dinspre răsărit îți închipui că țara aceasta este o imensă câmpie din al carui grânar ai putea hrăni lumea peste un timp privirea îți urca pe dealuri domoale pătate în culori nuanțate unde calmul anotimpurilor veghează veșnicia de la începuturi în zare cresc munții pe sus pătați de zăpadă mai jos albiți
ROMANIA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368042_a_369371]