5,886 matches
-
lirism controlat sau discret, fără substrat metafizic și viziune: " Se clatină tot satul când e horă/ și fetele trec drepte prin iubiri" (Petre Got). Un poet blagian cu tendințe de ermetizare este Ion Iuga. El cântă satul, casa părintească, bunicii, "Cântărețul" (care amintește de "Laie Chiorul" lui Goga), dar ajunge curând la o poezie alambicată. Ion Iuga nu este un poet lipsit de talent: "ard vetrele ard/ În țarc mieii sunt semnul cerimii înalte/ mâinile rădăcini se preschimbă în arc/ prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Rămâne aspirația permanentă a "Teribilului actor", care se desparte de "falsele străluciri", pentru a deveni autentic. Chemarea "Schiorului" spre muntele înzăpezit sugerează și stări emoționale indefinite. De asemenea, rămâne continuatorul vocilor limpezi ale strămoșilor: "Mă trag din neam străvechi, de cântăreți dieci/ În stranele bisericilor ardelene". În ciuda conținutului, care răspunde sau nu imnului ca specie, poetul cântă elegia fierbinte a Ardealului în rezonanțe grave și înmiresmate, reînnoind știutul glas menit să limpezească "ferestrele înghețate în nopțile de iarnă". Imnul lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
răstignit tatăl, pârghie este mama înșurubată în brațele noduroase ale tatălui. Copiii ard și vremea absoarbe în neant generații și generații. Ca și Goga, dar mai ales ca Beniuc, Ioan Alexandru își fixează originea: "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci/ în stranele bisericilor ardelene". Poetul retrăiește amintiri din nopțile de iarnă, apare mama înfășurată în năframă neagră, și cumpăna fântânii, aflată într-un permanent dezechilibru, stare în care unește izvorul cu steaua. Zorii vor surprinde satul și cimitirul într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
frații mei fără scăpare." Deși noroiul dăinuie ca un simbol al degradării, cuvintele sunt pline de noroi, porcii poartă nămolul veacului pe rât, noroiul a atins-o și pe neînțeleasa Monalisa. Un necunoscut misterios, o boală a veacului condamnă pe "cântăreții bolnavi" la o angoasă existențială "în plin cântec/ la ora miezului nopții/ eu flautul mi-am îmbolnăvit" ("Flaut ipohondru"). Boala se încearcă să se explice că ar proveni din "Frigul inițial", care a sălășluit la începuturi și îl purtăm în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
răzbate prin versurile poetului "când au trecut toate/ am putut auzi/ muzeele sufocându-se de-atâta sânge reamintit" ("Fertile tăceri"). Versurile rămân sub constelația unei stări învălmășite, demonstrând un context disperat care l-a făcut să decanteze durerea: "O, disperații cântăreți/ ce rană veche apasă?/ Într-un mileniu târgoveț/ se stinge blând această rasă?" Ei vor vibra în vreme și poetul îi privește cu îngăduință: "Atât au avut de spus/ acești copii prea cântători/ al căror trist și roz apus/ apune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
46. 1 V. Felea, "Poezie și critică", Editura Dacia, pag 21. 1 Miron Radu Paraschivescu este un poet cetățean angajat sub steagul celor mai înalte idealuri, polemistul a cărui menire este de a desființa tot ce impietează puritatea umană, și cântărețul existenței cotidiene; vor rămâne exemplare pentru poezia civică "Ora de psihologie, "Dispariția soarelui", " Un drum în deșert". Caracterul militant al poeziei, în contextul perioadei, este de foarte mare importanță, deoarece direcționează poezia spre lirica autentică; "Cântecul pe viață și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
baladă și va cânta patetic spațiul dintre Argeș, Siret și Olt. Creația sa este dominată de viziuni de legendă. Poetul este modern în expresie și tradiționalist în conținut, reînvie peisajul bucolic, pe Făt-Frumos, dar și cornul de vânătoare, pe maeștrii cântăreți, dar și colosul din Rodos sau statuia lui Zeus de Fidias. Cu volumul "Pajura de fum" (1967), poetul, într-un extaz vitalist, aude crescând pădurile, Oltul își umflă apele, copacii se desfac fără moarte. 9 Geo Dumitrescu, '"Libertatea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
metonimice, pe baza domeniului de referință, evidențiază ca tipuri principale: - asociere (contiguitate) de tip simbolic: numele unui simbol, în locul „obiectului“ simbolizat (semnul în locul obiectului semnificat prin semn). Poetul (artistul) și creația sa, de exemplu, sunt desemnați prin multiple simboluri metonimice - cântăreț (menestrel)/cântec, Orfeu/Euridice, liră, lăutar/vioară, bufon/râsu’ plânsu’, cuvânt/necuvânt, tăcere, pa săre/cântec, zbor, pană, condei, călimară etc. Procesul de simbolizare metonimică interferează adesea cu cel de metaforizare, rezultând „blocuri“ stilistice cu efecte remarcabile în producerea sensului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe malul lui semn din haine, căci dacă lacul nu va fi curat, să nu se prin dă de cel care bea nimic, fiind în loc semnul. Copilului nou-născut i se dă de băut apă dintr-un clopoțel sleit, ca să fie cîntăreț mare. Cînd bei apă sau vin dintr-un vas descoperit, să sufli peste fața lui și să verși oleacă, pentru că noaptea dracul se bagă în apă, vin etc. Se crede că sara apa-i necurată; aducînd cineva sara apă în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca să fie așa iu bite cum îi iubit tonul strunelor. Cînd vine popa cu căldărușa la Bobotează, fetele mari iau mărgelele de la gît și le pun în pragul ușii, ca să treacă popa peste ele. Cînd este aproape să treacă și cîntăreții, le ia, ca să le îndrăgească băieții. Se spune că dacă se gîdilește tare o copilă va fi iubită de flăcăi; dacă însă se gîdilește tare un băiet va fi mult iubit de fete. La naștere, dacă-l va pune moașa
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
semn că nu mai trăiește mult. Să nu-ți faci lăutoare cu apă rece, că faci păduchi și lindine. Păduchele găsit pentru prima oară pe capul copilului trebuie ucis pe o oală nouă, dacă voiești ca copilul să fie bun cîntăreț. Dacă te lai în ziua de Crăciun, nu faci păduchi. Cînd păduchii de găină se pun pe om, nu se iau pînă cînd nu se uită în apă; tocmai atuncea fug. Cînd te uiți în puț, scapi de păduchi de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
p-asta! După doar 6 luni, tînăra a fugit de acasă, deoarece era prea dornică de-a cunoaște viața, iar el prea sătul de ea... (acum, ex-doamna Vornic e la Paris, unde își soarbe calvadosul în liniște). După o vreme, cîntărețul vremurilor noi s-a retras în Dobrogea, departe de lume, departe de amintirea micilor și marilor compromisuri care i-au asigurat, totuși, supraviețuirea. Azi uitat, marele boier Vornic care vorbea la perfecție cinci limbi și care și-a petrecut viața
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Ovidiu Moldovan, ne întrebăm unul pe celălalt: "Ai mai băut la ilegaliști?!". Apoi fugim în noapte, conspirativ, ca-ntr-un film de Francisc Munteanu... Goangele... lui Goangă Titlul nu caută calamburul cu orice preț; mi-am amintit de acest mare cîntăreț de operă și pedagog, deoarece a fost un exemplu paradoxal, amestec de geniu și gafă, de sublim și poznă; azi, la atîția ani de la trecerea sa în neființă, să ne fie permis, cu nostalgică ironie, să evocăm și laturile umoristice
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
inegalabilă). Cel mai mare Rigoletto din istoria Operei române, neasemuitul dascăl și muzician, inegalabilul anecdotist și petrecăreț a rămas nu doar în istoria muzicii (și-a spectacolului), ci și în cea a... gastronomiei! Nu toți cunosc aplecarea spre bucătărie a cîntărețului și pofta sa de mîncare pantagruelică. O distinsă slujitoare a operei ieșene mi-a destăinuit, cu ani în urmă, că într-o reprezentație a partiturii verdiene era cît pe ce să fie strivită (la propriu!) de voluminosul Goangă care, căzînd
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
eșec. Dar faptul că am fost tolerat la masa lui Petre Ștefănescu Goangă, în timp ce "oficia culinar", mi se pare că a fost o șansă. Pe de altă parte, această amintire mă obligă să mă-ntreb, cu oarecare tristețe: cîți dintre cîntăreții români de operă ai prezentului își mai permit, zilnic, repetarea acelei mese obișnuite pentru Goangă!?... Un colocviu al regizorilor Nu multă lume știe, dar cel mai incitant festival de teatru al României, între '75-'85, se desfășura la... Bîrlad! Din
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Poezia poate deveni autocunoaștere. Biografie este scrisă în vers liber, are câteva inversiuni sintactice (unde și când) înaintea verbului regent, schimbări de topică având funcție expresivă, adverbe și substantive cu o încărcătură semantică deosebită. Biografie e un poem orfic despre cântărețul care însuflețește lucrurile cu glasul și lira sa. Venit din "umbră" poetul privește mirat în jur, se simte "vrăjit" și intră în "cântare" (lumea), unde își rostește discursul poetic. Eul liric atins de "vraja luminii cosmice" și a "cântecului universal
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fază de tranziție marcată de "occidentalizare", de "clasici întârziați", istoricii Școlii Ardelene, reprezentanții poeziei culte (Văcăreștii, Budai-Deleanu, Conachi). Perioada romanticilor cuprinde atitudini din cele mai diverse: ei cântă ruinele, lamartinizează, unii sunt mesianici, alții sunt anti-bonjuriști, umaniști, macabri și exotici, cântăreți ai evenimentelor politice la ordinea zilei. Alecsandri reprezintă poezia oficială, Odobescu e creatorul eseului, Filimon al romanului, Hasdeu al dramei istorice, Ghica al stilului epistolar. Este perioada modernă, cu evaluări și "reconsiderări". Un capitol important este cel despre epoca Junimii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
episod îl introduce pe Allan, tânăr inginer european care lucrează la Calcutta pentru compania lui Narendra Sen important antreprenor în domeniul lucrărilor publice. Locuiește într-o pensiune europeană în compania câtorva prieteni Guertie, Harold, Norinne și Clară, toți muzicieni sau cântăreți de jazz. Se înțeleg de minune, merg împreună la cinema, în cluburi de jazz, organizează petreceri la care se consumă opiu, duc o viață nu tocmai ortodoxă. Într-o noapte, Lucien Metz, vechi prieten al lui Allan, îl întâlnește pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
să reținem că mai avem și un privitor din interior, a cărui natură rămâne incertă, are privilegiul să asculte aceeași muzică că și personajul principal. Interpretul muzicii este chiar Emanou. În film, acesta este star rock, în piesa, însă, e cântăreț de jazz45, iar vină lui principala este că da concerte interzise.46 În momentul în care pe banda sonoră se aude piesă rock, unghiul de vedere al camerei se schimbă, devine subiectiv lui Emanou. Se încearcă, astfel, o identificare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
că-l așteaptă.") 108 26'00"-28'00", în film. 109 În ceea ce privește rolul instrumentelor muzicale, așa cum apar ele în Biblie, să ne amintim de momentul în care, pentru a putea comunica cu Dumnezeu, profetul Elisei cheamă în ajutorul sau un cântăreț. Potrivit textului biblic, în momentul în care mintea lui Saul este tulburata de un duh necurat, vindecarea îi este adusă, în mod miraculos, de sunetele harpei. Când instrumentele tac, ele se transformă în imagini ale îndolierii și durerii celor surghiuniți
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
intendenta cazărmilor; erau negrese, mulatre, indiene, metise, foarte puține femei albe și care transformau, în zilele de permisie a trupelor, camerele lor în locuri de întâlniri vesele și zgomotoase și la care erau invitați și prietenii locului, dar mai ales cântăreți și dansatori. Începea distracția, cu dans, pe ritmul unui acordeon, pe care creolul îl mânuia cu dibăcie. Se dansa în pereche, însă nu că în dansurile înaltei societăți, unde partenerii își țineau la distanță corpurile, ci strâns lipiți: "dânsul predilect
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cânta la un instrument, dar și a atinge), iar "tango" și "tambur" ar fi onomatopee: "Tango trimite la tambur, adică la tam-tam sau la "candombé" de la sărbătorile negrilor, un instrument lung de percuție. Dansatorul i se adresa în bozal 125 cântărețului de candombé, cerându-i: "cântă un tango" sau "cântă la tambur". Sinonimia acestor două cuvinte fonetic apropiate era frecvență în regiunile de metisaj de albi și negri... La începutul secolului al XIX-lea, cartierul Tamburului era cartierul Negrilor"126. În privința
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care se cântă și un cântec care se dansează. Sau un cântec de tango care își definește pe deplin personalitatea prin poeții de cartier și lunfardo-ul lor144, specie de "slang" porteño, în jargon, emoția inedită și estetică literară a tangoului. Cântăreții de tango combină modalitățile vocale ale omului de la sat cu cel de la port, cu o adaptare creola a lirismului zarzuelei de la Madrid. "Cel care dansează tango își spune viață pe ritm de dans." "Inima are rațiuni pe care rațiunea le
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
creând armonii speciale. Printr-o misterioasă alegere, artiștii de tango îl adopta, dansatorii și publicul îl transformă în imaginea estetică și emoționantă a tangoului. L-a detronat pe acordeon, pentru că acesta din urmă era prea festiv pentru sufletul dramatic al cântărețului și al dansatorului, care îl chema: Vocea ta, bandoneon / e ceea ce-mi trezește /durerea după ce-am pierdut / ce sună-n al tau geamăt"147. Alegerea acestui instrument poartă în ea o notă tragică: este un instrument pe cale de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
profundă expresie, este un popor care are destin"152. Bărbatul tangoului caută o viață întreagă femeia ideală, ca să constate finalmente că aceasta nu poate fi decât una: mama: "Pământ de conquistadori. / mai cu seamă de gauchos / Gauchos șmecheri, /certăreți și cântăreți / Ce, cu legile lor aspre / și fără un câine la ușă / far' de Dumnezeu, far' de lege, fără tată / n-au crezut niciodată / în iubire de femeie / în afar' de maica lor"153. În vremurile conquistadorilor, care erau populație aventuriera
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]