33,891 matches
-
specific: " Unde se duc norii/ Ce se preling pe cer?// Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm/ Uitate primăveri,/ Unde vînturile duc frunzele uscate!// Acolo cîntecele pier,/ Unde cad stinse/ Stelele din cer!..." (Cîntec); "adunată-i pîinea holdelor/ și mustul dulce fierbe-n zăcători// pașii toamnei s-aud de departe/ umbra-i urcă pe cer/ culori aurii/ așternînd pe munte// trec cocorii cîrduri cîrduri/ furînd al verii/ ultim surîs" (Tihnă). Preferința acordată decorului autumnal
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
ecou ca de o umbră fidelă. Apoi, cu privirea în pământ, a început să cânte cu o voce răgușită care trecea ca un fir de lână roșie printre notele nazale ale armoniului. Un soi de tânguire cântată, amintind uimitor de cântecele sevda din Bosnia. Regăseam mirosul de boia roșie, mesele de sub platanii din Mostar sau Saraievo, taraful de țigani în costume ponosite, cântând pe scripcile lor ca și cum trebuiau să elibereze lumea, urgent, de o povară insuportabilă. Era aceeași tristețe echivocă și
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Institutului Cultural Român), a emigrat în Occident de destulă vreme pentru a experimenta pe propria piele viața "de-a curmezișul", pentru a descoperi că, de multe ori, năzdrăvănia, gluma, sarcasmul și satira sunt leacurile cele mai potrivite pentru pararea prejudecăților. Cânticele mârlănești îl așează pe acest - după vârstă - "clasic al optzeciștilor" direct în centrul atenției - o atenție conferită nu în ultimul rând de eticheta "educațională". Teoretic, cartea e consacrată copiilor, dar desigur ea e în egală măsură pentru tinerii care de
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
comicul propriu-zis, există o vizibilă dimensiune polemică, e limpede dorința de "ruptură" cu un anumit tip de literatură resimțită ca depășită. Și totuși, "lombrozianul" mereu gata să "ucidă" e un timid sentimental, cum prea bine se vede într-un antologic Cântec: "Foaie verde măghiran/ sunt un tip lombrozian./ De nimica nu mă tem -/ nici de legi, nici de blestem, / nici de șiș, nici de topor,/ nici de ura tuturor./ Sunt un individ lucid,/ mereu gata să ucid.../ Dar sunt și eu
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
doar aceiași insulari mai punem preț, cu disperare, pe reperele moralității. Că ne strîngem aceiași ca să spunem, sisific, că cine uită nu merită. Închid ochii. Văd mii și mii de figuri cu zîmbetul cît toată ființa lor cîntînd. Aud acel cîntec care a însoțit unul dintre cele mai frumoase vise din nopți fantastice de vară trăite în Piața Universității: Mai bine golan Decît activist, Mai bine mort Decît comunist!
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
care înclină talgerul de partea unei anormalități parșive cu ritmul unei normalități aproape insulare, Maramureșul - și nici acela tot - ce nu și-a preschimbat datele și intimitatea. Acolo, timpul pare că-și întinde marginile solemn și tandru, că lentoarea unui cîntec strînge, fără grabă, la piept, plînsul și rîsul zilelor și nopților, duioșia liniilor curbe și moi ale dealurilor, fermitatea întinsului și mirosul năucitor al fînului. Felul în care regizorul Mihai Măniuțiu a exploatat, constant de-a lungul timpului, în spectacolele
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
la piept, plînsul și rîsul zilelor și nopților, duioșia liniilor curbe și moi ale dealurilor, fermitatea întinsului și mirosul năucitor al fînului. Felul în care regizorul Mihai Măniuțiu a exploatat, constant de-a lungul timpului, în spectacolele sale ritmurile, poezia cîntecelor, tîlcul lumii de acolo, filosofia ritualurilor și a vieții, felul în care a amplasat, de pildă, povestea Electrei în mijlocul unei lumi arhetipale, într-un sat maramureșean în care se poate povesti despre același tip de tensiune ca în cetatea Greciei
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
Vavei Ștefănescu și freamătul fustelor învîrtite nervos de bărbați. Stihii ale timpului meu. Prizonieri ai întunericului. Uneori, și sunetele o iau razna. Sînt dizarmonice, chinuitoare. Se topesc, se rup. Sau înnebunesc de-a binelea și repetă, la infinit, parcă, același cîntec, aceeași temă. Vocile bărbaților și femeilor se armonizează tulburător, spre final, într-un canon care răsună ca într-un templu. Cine sau ce este dincolo de cortina de fier? Nu știu. Sau mi-e frică să o spun. Dincoace, pe scenă
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
ca marea sau că se ascunde după vreun deal." Pripită emoție, căci "iată-l din nou". Mergînd înainte ca o poveste. Köln, și pe urmă acasă, frîngînd brusc cercul unei călătorii. Un drum cu trenul la mare, printre amintiri și cîntece germane de șagă. Încă unul, pe ploaie. În fine, Flori la mare, un tablou în proză care completează cele cîteva ilustrații, alb-negru și una color, răsfirate prin carte. Flori ciudate, "crizanteme de mare", unele sprințare, altele obosite, unele mari, altele
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
bucuria, ultimă, a scrisului ei." (p. 157). Iată Luminarea, experiență a desfășurării existenței și, totodată, revelație incandescentă a sensurilor acesteia. Preluat de la una dintre fostele iubite ale eroului, frumoasa și inteligenta Ester, care i-a scris pe o foaie cuvintele cântecului de Hanuca, termenul e ulterior încărcat, de către autor, cu semnificații personale și transindividuale; și așezat exact pe muchea unde viața și literatura se întâlnesc. Încercările prin care trecem, mizeriile ce ne sufocă, spectrul ratării sociale și profesionale vor spori lumina
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
lungmetraj: Anne Hathaway ("Leș Miserables") Cel mai bun scenariu: Quentin Tarantino ("Django unchained") Cel mai bun film de animație: "Brave" Cel mai bun film străin: "Amour" (Austria) Cea mai bună coloana sonoră: "Life of Pi" - Mychael Danna Cel mai bun cântec: "Skyfall" / Adele ("Skyfall") TELEVIZIUNE: Cel mai bun serial de televiziune musical/ comedie: "Girls" - HBO Cel mai bun serial de televiziune - dramă: "Homeland" Cel mai bun film de televiziune/ miniserie: "Game Change” Cea mai bună actriță în rol principal, într-un
Globurile de Aur 2013: Vezi lista completă a câştigătorilor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80365_a_81690]
-
care în acest spectacol apare ca sora ei geamănă. Artur Korn e, în schimb, un Veit Pogner cât se poate de onorabil. Hans Sachs, interpretat de Franz Hawlata (excelentă prezență scenică, dar o voce fără anvergură, cruțându-se excesiv la cântecul despre cizmărie O, jerum și discursul final din actul III, drept care a și fost fluierat de public), apare în actul I ca un nonconformist boem. E singurul maestru care nu poartă costum și cravată, fumează neîncetat și e desculț - tocmai
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
de clasici și asistă (în scena marșului breslelor) la un dans obscen al acestora. Evident, Stolzing nu învață de la el numai forma muzicală a unui bar, ci și scenografia conservatoare (cu pădure de carton, cavaleri și domnițe grase) necesară ilustrării cântecului său despre visul de dimineață. Pus în fine la patru ace, câștigă inima publicului tradiționalist (copie provocatoare a celui de la Bayreuth), în timp ce Beckmesser, și el metamorfozat în urma bătăliei cu vopsea, îmbrăcat în tricou și cu adidașii lepădați de Stolzing, e
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
Spania, ca Nicadorii, dar scăpase. Nu-i plăcea să-și amintească de perioada aceea. Căpitanul voia să-l aducă la București, alături de camarazii de frunte. Caraeni avusese privilegiul să-l poată refuza. Își îngropase armele și își distrusese caietul cu cîntece de luptă. Se uita cu milă la legionarii care defilau războinic prin oraș. Unii îi fuseseră elevi. Cu doi era coleg de cancelarie. Mai erau și niște popi din satele din jur, cu dascălii lor cu tot, vreo trei negustorași
Steaua din frunte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8042_a_9367]
-
Pittiș. Țin minte cele două piese transmise atunci: "Joan of Arc" și "Famous Blue Raincoat" - două compoziții clasice, nelipsite din nici o antologie a creației sale. La acea oră, Leonard Cohen scosese patru discuri și, cu excepția succesului înregistrat în 1968 de cântecul "Suzanne", cariera sa plutea într-un anonimat deloc aurit. Vreo doi ani n-am mai auzit nimic de el, dar vocea profundă și versurile cu totul neobișnuite în peisajul muzical al vremii - amestec de romantism metafizic și confesiune cu puternice
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
și inaccesibil. Și totuși, în 1992, am făcut un pas mare în direcția sa. Mă aflam pentru mai multe luni în Statele Unite și, grație lui Leon Wieseltier - unul din prietenii apropiați ai lui Cohen -, am putut asculta forma "brută" a cântecelor ce aveau să alcătuiască discul "The Future". Păstrez încă varianta înregistrată în micul său studiou de acasă a piesei care, pe disc, poartă titlul "Tacoma Trailer". Versiunea de lucru, intitulată " Incidental Music (Helen's Theme)", mi se pare mult mai
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
a masculului și superioritatea bărbatului îmbrăcat asupra femeii despuiate. Numele acestei nimfe era Michelle (probabil, Mihaela) și-a reprezentat, pentru o vreme - susțin biografii - un port în care s-a odihnit acest neobosit navigator în căutarea "femeii desăvârșite." Cărțile și cântecele sale de până acum sugerează că n-a găsit-o niciodată. Venirea lui Leonard Cohen la București trebuie privită, indiferent de ceea ce credem despre muzica sau literatura sa, drept un eveniment. După ce am fost vizitați de artiști mai mult sau
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
vieții sale: în urmă cu câțiva ani, fosta lui manageră, împreună cu un asociat, i-au devalizat, pur și simplu, conturile! I-au rămas atâția bani câți să plătească niște avocați pentru a-și recupera milioanele evaporate exact ca-ntr-un cântec al lui: "They're gone like the smoke / They're gone like this song". Pe 21 septembrie am să fiu mândru să intru pe stadionul Arcul de Triumf cu biletul al cărui preț va fi acoperind și el o fărâmă
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
pe cei doi în niște copii. Aceste mici momente nu sunt speculate umoristic de Andrei Dăscălescu, și nici antropologic. Regizorul a știut să prindă rezonanța fiecărui gest, mirările, curiozitatea vie și sensibilitatea în fața noului într-un tipar genuin. Constantin cântă cântece religioase, își are locul său în strană printre ceilalți bătrîni ai satului, însă poate fi auzit cântând și romanțe, așa cum Elena cântă un cântec de lume, cu rezonanțe mai degrabă țărănești, dar și un cântec care sună a litanie, de
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
rezonanța fiecărui gest, mirările, curiozitatea vie și sensibilitatea în fața noului într-un tipar genuin. Constantin cântă cântece religioase, își are locul său în strană printre ceilalți bătrîni ai satului, însă poate fi auzit cântând și romanțe, așa cum Elena cântă un cântec de lume, cu rezonanțe mai degrabă țărănești, dar și un cântec care sună a litanie, de o tristețe arhaică, străbătând vămi uitate. Cu o rară intuiție, regizorul a prins această coprezență a unor timpuri care s-au sedimentat în memoria
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
un tipar genuin. Constantin cântă cântece religioase, își are locul său în strană printre ceilalți bătrîni ai satului, însă poate fi auzit cântând și romanțe, așa cum Elena cântă un cântec de lume, cu rezonanțe mai degrabă țărănești, dar și un cântec care sună a litanie, de o tristețe arhaică, străbătând vămi uitate. Cu o rară intuiție, regizorul a prins această coprezență a unor timpuri care s-au sedimentat în memoria celor doi și care devin contemporane în perspectiva morții. Lumea romanței
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
contemporane în perspectiva morții. Lumea romanței este interbelică, transmisă prin ecou și după 1947 înainte de a se dizolva cu lumea din care a provenit, lumea satului este bogată în cimilituri și coduri organice care fixează ironia la locul ei în cântec. Cel mai des cei doi discută despre căsătorie și moarte, sunt căsătoriți de peste o jumătate de secol. Căsătoria este prilej de ironii tandre, moartea un prilej de ironie chiar mai complexă care ascunde nu îngrijoarea, ci un fel de împăcare
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
valori și semnificații pe care încearcă să le transmită, zestrea lor. Nu doar memoria bunicilor se află în joc, ci memoria tribului și a unei lumi redată fără emfază, cu o extraodinară sensibilitate care transpare în simplul gest cotdian, în cântecul care acompaniază frământatul aluatului de cozonac sau al poveștii care explică rostul fiecărei flori din covorul lumii, de când este ea. Cred că alături de Podul de flori al lui Thomas Ciulei, poate sta și filmul lui Andrei Dăscălescu, Constantin și Elena
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
Colegiul Național din Iași). Colegiile din care provin acești elevi au o tradiție îndelungată în domeniul olimpiadelor și a concursurilor naționale și internaționale. Astfel, Colegiul Național ,,Costache Negri” din Galați a luat locul I la concursul internațional de creație - ” Un cântec pentru mama, un cântec pentru copiii Europei„ cât și la Balcaniada de atletism, care s-a ținut în Serbia, pe când pagina web a Colegiul Național ,,I. C. Brătianu” din Pitești este dedicată tuturor olimpicilor pe care i-a avut colegiul începând
Olimpicii de la Geografie, locul I pe națiuni în Japonia by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/77164_a_78489]
-
Colegiile din care provin acești elevi au o tradiție îndelungată în domeniul olimpiadelor și a concursurilor naționale și internaționale. Astfel, Colegiul Național ,,Costache Negri” din Galați a luat locul I la concursul internațional de creație - ” Un cântec pentru mama, un cântec pentru copiii Europei„ cât și la Balcaniada de atletism, care s-a ținut în Serbia, pe când pagina web a Colegiul Național ,,I. C. Brătianu” din Pitești este dedicată tuturor olimpicilor pe care i-a avut colegiul începând cu ultimii 10 - 15
Olimpicii de la Geografie, locul I pe națiuni în Japonia by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/77164_a_78489]