3,117 matches
-
cu cimbru și cu schinduf, sau patricienii pe care, când Îi Înțepai cu furculița, săreai, măi vere, Într-o parte, ca să nu te stropeas că cu zeama lor fierbinte, astfel de mititei și de patricieni gă seai la Ploiești, În cârciuma vestită a lui Potcoavă, starostele cârnățarilor și al grataragiilor, sau La Steag, cârciuma din Dealul Filaretului, sau pe Calea Dudești, unde ți așteptai rân dul la grătarul din ușa cârciumii, cu coltucul de pâine caldă la subțioară și mușcând din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
furculița, săreai, măi vere, Într-o parte, ca să nu te stropeas că cu zeama lor fierbinte, astfel de mititei și de patricieni gă seai la Ploiești, În cârciuma vestită a lui Potcoavă, starostele cârnățarilor și al grataragiilor, sau La Steag, cârciuma din Dealul Filaretului, sau pe Calea Dudești, unde ți așteptai rân dul la grătarul din ușa cârciumii, cu coltucul de pâine caldă la subțioară și mușcând din mititeii luați de pe grătar și tăvăliți prin ardeiul roșu pisat din farfuria comună
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de mititei și de patricieni gă seai la Ploiești, În cârciuma vestită a lui Potcoavă, starostele cârnățarilor și al grataragiilor, sau La Steag, cârciuma din Dealul Filaretului, sau pe Calea Dudești, unde ți așteptai rân dul la grătarul din ușa cârciumii, cu coltucul de pâine caldă la subțioară și mușcând din mititeii luați de pe grătar și tăvăliți prin ardeiul roșu pisat din farfuria comună tuturor mușteriilor. Ce să mai spun de cârnăciorii În pielea lor ca foaia de țigară și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fragede, dar fară gust, ser vite cu unt și pătrunjel, uneori cu un ou deasupra, În chip de „Chateaubriand“, după ce au putrezit o săptămână pe gheață, ca să se fezandeze. Printre aceste specialități, unele le găseai rar sau numai pe la anumite cârciumi mai de la margine, cum erau cele de la zahanaua din Colentina, abatorul primitiv unde se tăiau, cum vedeam În copilărie, pe o podișcă deasupra gârlei puturoase, rămasă până azi ca acum o sută de ani, bivolii, oile și berbecii, pentru seul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
azi ca acum o sută de ani, bivolii, oile și berbecii, pentru seul lor topit În căldări uriașe și adunat În burdufe de bivol, spre a fi trimise În Orient, remorcate, târâte prin mare de mahoanele turcești cu pânze. La cârciumile de la Zalhana mergeam, până mai acum zece ani, toamna, prin noroa iele de-o palmă, ca să mâncăm specialitățile de berbec ale locului: ciorba din gât de berbec, mușchiul, cotletul, „fuduliile de fete mari“, mădu vioarele, bumbarele, rotocoalele, păstră mu rile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Le păstrez și azi foto grafiile În muzeul secret al tuturor blestămățiilor mele. N-am s-o trec cu vederea din recunoștința mea nici pe coana Andromaca, mândra matroană albanezoaică, soția lui Sotir de la „Bucureștii de altădată“ În prima ediție, cârciuma din colț cu vin bun, mâncări de casă și plăcută atmosferă familială, pe vremea când Îmi speriam prietenii spărgând sâmburii de măs line Între măsele, ca bunicul de pe Vâlsan. Cum nici pe coana Eugenia, pe „țața Eugenia“, cum Îi spuneau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o grădină pretențioasă de vară. Însă femeile de mare soi iubeț, cu fantezie și cu gust al pitorescului, al ineditului, Îți cedează bucuroase, palpitând entuziast și coapte pentru dragoste, după o seară petrecută În confidențe calde la vreun colț de cârciumă cunoscută numai de tine, cu rinichi de vițel de lapte fâlfâind pe talerul de lemn, brânză albă, roșii și ardei grași la gheață și vin proaspăt, anume scos de la canea. Descartes, cu felul său liber de a filozofa, ba chiar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și de toate neamurile lor? Cariere și situații pândite Însă de vremi și surpate Înainte de vreme, odată cu bunele tradiții de căpătuială și rostuială și chiar cu instituțiile corespunzătoare În această țară. Instituții despre care Îi avertizam, cu gravitatea necesară, În cârciuma pomenită a lui Sotir de pe Scaune, cu vin bun și vrăbioare fra gede la grătar, pe prietenii mei pictori, scriitori și esteți, cum și pe femeile frumoase care ne Însoțeau și care ne Încântă astăzi amintirea: — Luați seama, băieți! Gustați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de a se „ancanaia“, de a se complace În promiscuitate, exhibițio nism și echivoc moral, cum, de pildă, cucoanele din lumea mare de odinioară a Bucureștilor (o Manu, o Butculeasă, o Mi clească, o Bagdat) care se adună azi la cârciuma sordidă a lui Vrancu, din colț, unde stau picior peste picior, beau țuici după țuici și fumează țigări după țigări; iar printre ele, chinuit de delirium tremens, un bărbat cu figura tristă și străină, sânge corcit cu o Bibească de-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și gospodăresc, cum și prin studiu și eforturi personale, În dorința lor firească de a se sălta din colo de ceea ce au putut realiza, cu răbdare de secole, părinții și strămoșii. ...și mai zăresc În fiecare zi și seară, la cârciuma lui Vrancu din colț, pe un fost ministru al țării la Londra, varaiarna abia târându-și picioarele impotente În cipici, cu „melonul“ peste urechi și tăiat În două, ca două mici fese de tânăr imberb, cu țuica sau vermutul prost
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ei de lac cu tocul jos și prea nimeriți mersului ei din cale-afară de juvenil. Dar, pe lângă asta, serafică la ocazii, lăsând adică să-i lunece din ochii ei verzi boabe diamantine de lacrimi pure, izvorâte fie și la o cârciumă, sub focul mărturisi rilor mele neinspirate; sau surâzând și râzând cu dințișorii ei perlați printre care am dibăcit, de m-am cutremurat, cei doi canini fioroși ca de mică bestie carnasieră, gata să mă sfâșie. Iar alura ei androgină, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
i-am veselit ochii de peruzea. „Păpușă de vitrină“ ea În săși, cum Îi spuneau, crezând că mi-o bârfesc, cucoanele mele austere sau neglijate. Curând, am Însoțit-o ca un dulău credincios prin restaurantele cu lume aleasă sau prin cârciumile suculente și discrete; sau stând amândoi alăturea În DKW-ul decapotabil, cu părul ei și al meu fluturând pe drumuri de munte sau spre mare, spre conacul de pe Cricov, mult ospitalier, al lui Alecu Cazi mir, sau spre acea gazdă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Roy) printre precupeții și băieții de prăvălie, la care Însă nu prea avea căutare. Am stat o dată cu ea la masă, eu, Petre Grant, talentatul desena tor, și cu bunul, priceputul la grătar (Dumnezeu să-l odihneas că!) stimatul patron al cârciumii noastre, Niculae Gherondache. Vă rog să credeți că a fost plină de tact și de cuviință, cum și de o amabilă și rezervată deferență Înaintea curiozității noastre ingrate. Era ca moartă pentru noi toți masculii; trăia numai cu taina ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un sandvici cu carne sau cu brânză, o țuică sau un șpriț. În programul dumitale de călătorie printr-un oraș oarecare va trebui să prevezi neapărat vizitarea, desigur, a unui muzeu, când există, a pieței cu produsele regiunii, a unei cârciumi cu reputație printre șoferii și voiajorii comerciali - dar, mai ales, nu va trebui să uiți vizitarea bordelurilor, care mai de care mai pitorești sau mai jalnice, dar caracteristice pentru fiecare oraș, pentru fiecare țară. Ai ce Învăța de acolo mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lumea și care nu duc nicăierea, tăind țara În lung și-n lat, fără nici o țintă; și care te Îndeamnă, cu sufletul și pântecele tale Înfometate și Însetate, la popasuri și Întâlniri cu oamenii pline de Învățăminte, prin sate și cârciumi calice, cu covrigei pă tați de muște În fereastră și cu vin oțețit; sau prin târguri cu hanuri pricopsite, unde te așteaptă pe masă puii fripți cu mujdei de usturoi și mămăliguță, udați cu vin profir „de la mama lui“, adică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de încălțări ieftine pentru oameni necăjiți. Și situația asta îi umplea sufletul de amărăciune, îl îmbolnăvea pur și simplu. Cum l-ar îmbolnăvi pe un violonist care a triumfat pe scenele stălucitoare ale lumii dacă ar ajunge să cânte prin cârciumi prăpădite de provincie, pentru urechile unor cheflii de doi bani. Nenorocul lui a fost că la întoarcerea acasă prinsese niște vremuri tare afurisite, blestemate parcă: războiul și apoi preschimbarea țării în asemenea hal cum nici în cel mai negru vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai grav. Într-o seară, un actoraș care umblă să fie luat în seamă făcând farse la un canal TV, a format numărul de telefon al unei doamne. Cabotinul s-a dat drept prietenul fiului ei, cu care băuse la cârciumă în urmă cu o zi. Femeia însă își pierduse băiatul de câteva zile. În loc să-și tragă palme și să nu mai iasă pe stradă un an, histrionul a bâiguit niște scuze. Unele farse însă, dacă sunt pregătite pentru a pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de care pomenesc a tipărit vreo treizeci de plachete. Dacă nu se petrecea răsturnarea din decembrie, ar fi continuat să mai semneze câteva. Ar fi interesant de știut ce-a fost în capul lui, dar poetul e retras, nu frecventează cârciumile culturale, nu mai scrie sau poate scrie, dar nu mai publică, iar când are câte o treabă la Casa Presei Libere umblă grăbit, acum îl vezi și nu e. Are un aer de ciumat, deși numărul celor care-l recunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Iar când era cazul și fetele promiteau, fripturi și șprițuri. Domnul Arvinte a luat la citit notele de plată și, cu toate că nu-și mai amintea deloc chipurile domnișoarelor cu care lega prietenii scurte, dar interesante din punct de vedere masculin, cârciumile unde le ducea le revedea aievea, cu ochii minții: Cireșica, Avântul, Codrii Cozminului, Dudești, Dealul Mare. Ce vremuri, ce vremuri! Micii costau un leu și 20 de bani, porția de ficat la grătar 6 lei, sticla de vin superior de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a dat imediat seama că săvârșea o prostie, că, de fapt, nu avea nimic interesant să le spună. Că berea aia proastă făcea mai mult pentru tinerețea lor ca toate cugetările obosite ale unuia care nu mai ieșise la o cârciumă cu prietenii de la douăzeci de ani, de când hotărâse să devină cel mai mare arhitect al țării. Și uite că ajunsese cel mai mare. O știau vreo zece persoane, care, ca și el, nu mai contau. Care proiectau vile fistichii, comandate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sună la primărie și, cu glasul de om care le vrea binele semenilor, dar se așteaptă la ce-i mai rău din partea lor, zice: „Bre, faceți cum vreți, da’ să știți că felinarul pe care l-ați pus ieri în fața cârciumii e într-o parte“. „Du-te, cetățene, de te culcă!“, îl sfătuiește secretara, care tocmai își strânge lucrurile, însă primarul, care n-are nici un motiv să se grăbească acasă, îl invită în birou pe șeful de la amenajări urbane, mai cheamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
unul dintre puținele rubedenii care mai trăiesc, spune că semăn tot mai mult cu bunicul din partea tatei. Că am început să semăn cu el imediat după 1990. Dar nu cu bunicul așa cum arăta în 1948, după ce i-au naționalizat bolșevicii cârciuma, ci așa cum arăta în anii de dinainte de 1945. Vaca de Rodica În marțea în care împlinea șaptezeci de ani, academicianul Rășcanu a dispărut de acasă lăsându-i soției un bilet pe care scria: „Descurcă-te cum poți cu telefoanele, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Dacă în loc de vodcă și vin s-ar fi servit ceai, literatura română contemporană ar fi fost alta.“ Tânărul i-a mărturisit bătrânului că se simte ostracizat. „Am greșit - a zis el -, au tras de mine să merg cu ei la cârciumă și m-am împotrivit. Am crezut c-or să mă înțeleagă dacă le povestesc de tata. Era să iasă cu bătaie.“ „Erau deja abțiguiți“, a zis bătrânul. „Erau abțiguiți bine“, a aprobat tânărul. „Până la urmă cum ați rezolvat?“, a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care, ambițios și fiind convins de talentul său, a continuat cu elan creator interpretarea, sub ramurile primului salcâm primitor și înțelegător. Acest fiasco nu l-a descurajat. O, repertoriul lui era diversificat, bogat și atractiv! În sat mai era o cârciumă, așa că temerarul nostru ascendent la grațiile Euterpiei a considerat că acest locaș, cu puțină bunăvoință, ar putea fi asimilat celebrissimei La Scala din Milano. A răscolit prin bogatul său repertoriu și s-a oprit asupra unei arii dintr-o operă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
meloman: "Rigoletto". În fond el Mita Fâru era un tenor desăvârșit și, după propria lui mărturisire, Carusso, Pavarotti ori Placido nu l-ar fi putut egala niciodată. Da. Prin urmare, a așteptat să vină seara și s-a prezentat la cârciumă. Era într-o duminică. Localul era plin de consumatori. Parcă-parcă-l încercau niște emoții... Deodată prin minte i-a străfulgerat zicala cu batracianul: Broasca nu cântă pe uscat." A comandat o halbă, încă una și încă una și s-a dezlănțuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]