27,540 matches
-
1530 al Domnitorului Vlad Înecatul, ,,clădită din nou” (scrie în jurnalul său de călătorie, la 1655, sirianul Paul de Alep) de Matei Basarab, la 1633, ,,pe locul vechii ctitorii a strămoșilor săi: Craioveștii”. În secolul al XVII-lea, un alt călător, turc de astă-dată: Evlia Celebi numește ,,grădini de rai” aceste ,,clădiri impunătoare (n.n. ziduri de fortăreață, paraclis, chilii, de la Sadova) ale mânăstirilor craiului Matei”. Însuși academicianul Răzvan Theodorescu, ministrul ,,itinerant” de resort, a ținut să viziteze acest sfânt locaș, în
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
Liantul - așa cum am amintit - este Credința. Elena Armenescu - coordonatoarea volumului, ea însăși poetă și publicistă, este prezentă cu o selecție de poezii în care-și exprimă crezul poetic, de o mare expresivitate și trăire emoțională. Poezii ca: „Rugă de mulțumire”; „Călător în timp și spațiu”; „Nu plânge”; „Mesajul tău” - atestă credința autoarei exprimată în vers clasic și liber. Iar, poemul: „Brâncovenii - Sfinți mucenici” - justifică o dată în plus, faptul că Elena Armenescu a dedicat întreg volumul acestor personaje istorice care au plătit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
rezolvînd uneori problemele educative ale unor părinți, prin apariția să, care speria copiii neascultători. Ideea nuielușei care pedepsește a ajuns pînă pe meleagurile noastre. SFANȚUL NICOLAE.Tradiții pentru spor și sănătate În tradiția populară, Sf. Nicolae este protectorul comercianților, al călătorilor, marinărilor, fetelor nemăritate și sărace, al mireselor și mai ales al copiilor mici și al școlarilor. În iconografie, Moș Nicolae este înfățișat călare pe un cal alb, purtând o barbă albă, bogată, iar cand o scutură, pește pamant cad fulgi
LA MULŢI ANI DE SFÂNTUL NICOLAE ! [Corola-blog/BlogPost/93399_a_94691]
-
a avut-o în toate timpurile. Dar pentru tema noastră de început ne-am îndreptat atenția spre cartea lui Ion Rusu Abrudeanu - MOȚII Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit, de unde am spicuit: ,,Mergând spre Abrud cum ieși din Zlatna, ochiul călătorului este atras de un șes frumos, unicul de acest fel prin părțile muntoase ale Apusenilor, numit de localnici ,,Troian”, unde se zice că și-ar fi făcut tabăra împăratul Traian după ce a bătut pe daci”. ranistorum 1O alta carte, Românii din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
vor varia de la 6 la 37 euro pentru diferitele vehicule rutiere. Părțile au aprobat deschiderea unui nou punct de trecere a frontierei de stat între Bulgaria și România, la Vidin - Calafat. Punctul va fi rutier, feroviar de marfă și de călători și fluvial. Echipe mixte de polițiști de frontieră bulgari și români vor efectua controlul călătorilor și mărfurilor pe teritoriul românesc în cazul traficului rutier și pe cel bulgăresc în cazul traficului feroviar. Ultima oră
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93483_a_94775]
-
unui nou punct de trecere a frontierei de stat între Bulgaria și România, la Vidin - Calafat. Punctul va fi rutier, feroviar de marfă și de călători și fluvial. Echipe mixte de polițiști de frontieră bulgari și români vor efectua controlul călătorilor și mărfurilor pe teritoriul românesc în cazul traficului rutier și pe cel bulgăresc în cazul traficului feroviar. Ultima oră
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93483_a_94775]
-
flancat de păduri bătrâne, cu copaci plecându-și crengile până la suprafața cursului de apă. Ici-colo, praguri de stâncă sileau pârăul să se arunce zglobiu în „bulgări fluizi”, vorba poetului, sonorizând cu foșnetul lor tăcerea necuprinsului. Pe măsura apropierii de destinație, călătorul putea să constate că pietrele din albia pârăului căpătau o tot mai pronunțată tentă roșietică. Dacă era curios să cunoască motivul acestei ciudate pigmentări, putea fi dumirit de oricare om din partea locului, explicându-i-se că fenomenul își afla cauza
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
fabricii de fier din amonte, aceea care procura localnicilor principala sursă de subzistență. Garnitura de tren era alcătuită de regulă din vagoane-platformă pentru transportul diferitelor mărfuri, cărora li se adăugau două, trei vagoane de clasă, cum li se spunea, destinate călătorilor. Țin minte bine că într-un asemenea vagon, într-o seară, profitând de faptul că singurii pasageri eram doar noi doi, doctorul Feneșiu, recunoscut ca îndărătnic disident, recent întors din pușcărie, mi-a recitat cu patos, pe semiîntuneric, o seamă
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
apariția pe șine, și satelit i-a rămas de atunci obiectului numele. Pe la începutul anilor ’80, decovilul și-a pierdut vagoanele de clasă și chiar importanța economică, fiindcă, după lărgirea și asfaltarea drumului spre Umileni, s-au introdus autobuze pentru călători și camioane de mare tonaj pentru marfă. Numai că, puțină vreme după aceea, aceste camioane, cărora li s-au adăugat imensele tractoare de transportat bușteni din bazinul forestier, au deteriorat așa-zisul covor asfaltic, cu destulă parcimonie așternut, în asemenea
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
Idrisi, pentru secolul al XII-lea, Cetatea Albă apare cu numele de Armocastro, fiind localizată la două zile de Desina (desigur controversată Vicina). El menționează că bizantinii și genovezii foloseau Cetatea Albă că port și antrepozit de marfuri și cerealiere. Călătorii străini descriu orașul ca fiind populat de genovezi, români, armeni și alte neamuri, numind-o Montcastru sau Belgrad. Se zice că ar fi cea mai veche cetate de frontieră a Moldovei, situată la limanul Nistrului. În secolul VI d.H. în
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
mare” Norul adaugă un strop sufletul se dă puțin în foc, din vâlvătaia asta mare se ard cuvinte în amnare o stare, chemare, jale... doar o inimă ce-i chinuită aduce cuvântul pe redută. Zborul rămâne zbor un albatros pe călător. O oază de lumină se ridică dintr-un neant de clipă! În fața versului său trist, mă plec... Celui mai trist dintre alchimiști Referință Bibliografică: Celui mai trist dintre alchimiști / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V
CELUI MAI TRIST DINTRE ALCHIMIȘTI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383202_a_384531]
-
cel Bătrân, la 20 mai 1388. Cartea a apărut la Editura RawexComs din București, în prima jumătate a anului 2015 și conține creațiile a 35 de scriitori de primă mână, din țară și din străinătate, fii ai Râmnicului sau simpli călători pe meleaguri vâlcene: Ioan Barbu (Râmnicu Vâlcea), Ion Andreiță (București), Mihai Antonescu (București), Lucian Avramescu (Sângeru, Prahova), Nelu Barbu (Băbeni, Vâlcea), George Călin (Urziceni), Sandu Aristin Cupcea (Chișinău), Emilia Dănescu (București), Ion Drăghici (Băile Govora), Nicolae Dragoș (Glogova, Gorj), Ștefan
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
dragule, nu se poate!” „Sânul, femeie, vreau să pier privindu-ți sânul!” „Isus, mă dezamăgești. Destinul tău e prea măreț pentru a te coborî la o plăcere atât de lumească.” „Nu!” i-am strigat. „L-ai arătat atâtora, sumedenie de călători și bătrâni libidinoși - orișicui, până te-am întâlnit - și acum tocmai mie, care te-am izbăvit și ți-am redat demnitatea, îmi refuzi așa ceva?!” „Și-acum vrei să mi-o iei înapoi, iubitule?” „Nu, dar nu poți să respingi dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi fost - îi dăruise o cataramă de aur, o tablă atinsă de rugină, mai înainte. Romancierul văzuse și pipăise; neîncrezător, mersese - împreună cu necunoscutul - la un bijutier, care o încercase cu apă regală și catarama rezistase probei! Dar, desigur, din istorisirea călătorului, cel mai neliniștitor se desprindea faptul că, la doi pași de Stațiune, cineva era în stare, dacă vroia, doar arătând o altă piatră - mai pură - unui om, să îl ucidă! Cam așa ar fi, în rezumat, povestea despre Castelan, spusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la Palat. Se povestesc lucruri înfiorătoare despre lupii albi, or, piticoții îi freacă în fel și chip, fără ca fiarele să-și arate, vreodată, colții. Lupii erau aduși de mici, niște cățeluși, nimeni nu știe pe unde îi aflaseră liliputanii. Un călător a povestit, odată, că undeva, într-un ținut îndepărtat, există un vânător care poate, oricând, să facă rost și de o sută de pui. Peste noapte a apărut un Comitet Cetățenesc. Nu pentru a lua măsuri împotriva presupusei invazii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
hotărî: Originea sa e cu mult mai Îndepărtată. Nu provine din nisipurile aride al maurilor, ci dintre hotarele luxuriante ale unui pământ pe care nici măcar Alexandru cel Mare nu le-a putut trece. Acum doi ani, În cetatea Alep, un călător mi-a dăruit puținul pe care Îl vezi aici. Ducea cu sine nestemate și mătăsuri, dar acesta era bunul său cel mai ieșit din comun. Mi-a spus că se numește chandu, În limba primilor săi descoperitori. — Și ce conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care respectivul locuia. — Ești sigur de asta? Îl Întrebă Dante pe funcționarul care stătea În picioare În fața lui, arătându-i un loc anume din raport. Omul se aplecă să vadă mai bine. Da, priorule. Cu toții au sosit de la Roma. — Mari călători, s-ar zice. Iar dansatoarea? De ce nu avem nimic despre ea? — Dar... nu face parte din Studium. Nu credeam că te interesează... Lui Dante i se păru că În vorbele celuilalt exista un subînțeles. — Totul interesează autoritatea Comunei, Îi replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Slăbi strânsoarea, lăsându-l să respire, iar apoi se ridică, făcând doi pași Înapoi. Ea Îi luă locul, aplecată peste trupul bărbatului, Îndoindu-se din genunchi cu o mișcare sinuoasă, asemenea unui șarpe. Priorul Își aminti ce Îi povestise un călător pe tărâmuri Îndepărtate despre dansul de dragoste al marilor cobre de peste mare, ce poate fi văzut În nopțile cu lună printre dunele deșertului. Antilia Îl acoperise pe Veniero cu mantia și Încerca să Îl readucă la viață printr-o cantilenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și umilit ca bărbat. Decât așa, mai bine o ședință de lucru manual singur sub duș, e mai demn. O să vedeți de ce fac această precizare privind conduita mea În metrou, În tramvaie și autobuze. La Unirii, au coborât mai mulți călători decât au urcat; normal ar fi fost să ne mai rărim oarece. Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați, cum zicea un banc cu securiști de pe vremea lui Ceaușescu. Da’ de unde. Îmediat după Închiderea ușilor, am simțit În lateral-spate, prin zona de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cealaltă trăgând după ea un fel de om. Pe cât era ea de împlinită, pe atât era dânsul de teșit. Sub brațul drept, dânsul ținea un butoiaș. Toarnă aici! glăsuia gros Stăniloaia și omulețul se apleca și turna din butoiaș vreunui călător însetat. Toarnă și-aici! poruncea patroana și dânsul se pleca ascultător. Toarnă, toarnă, ce stai? se stropșea hangița când băietul da să răsufle, căci nu ținea butoiul decât c-o mână, de cealaltă neslăbindu-l Stăniloaia. Când drumețul dădea paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Broanteș se cațără și el pe iapa lui. Stai bine, drăguță? - întrebă spătarul — îhî - făcu Cosette, domolită. — Atunci, spre Moldova! - spuse spătarul, dând bice tustrei cailor. Episodul 71 IASSY ET SES HABITANTS VĂ LEATO ȘAPTE MII ȘI CEVA Dacă neobositului călător îi șade bine cu drumul, molcomului „povestitor îi șade bine cu șezutul. Ca atare, nu vom mai urmări peripețiile pline de neprevăzut ale vioilor călugări Metodiu și Iovănuț pe drumul lor spre Cetatea de Scaun a Moldovei, ci, așezați undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
convinși că laudele noastre, desigur, ar mâhni-o peste măsură. Episodul 101 DIN NOU PE CALE Din jale s-a întrupat înțelepciunea poporului și nu altul trebuie să fi fost procesul complex ce-a dus la ivirea acestor vorbe aparent neutre: „Călătorului îi șade bine cu drumul!”. Căci iată-i din nou pe bunii noștri călugări, rotofeiul Metodiu și rășchiratul Iovănuț, pășind cu tristețe peste hotarele Moldovei și luând-o ocolit spre Râm, prin deluroasele ținuturi polace. De ce pe-aici? O vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
familiei Sayah aveau o vagă idee despre, turiștii îndrăgostiți de noi orizonturi și chiar despre arheologii hotărâți să găsească rămășițele unor strămoși îndepărtați în cele mai neobișnuite locuri, dar știau la fel că nici arheologii, nici turiștii și nici alți călători nu aveau ce căuta în locul unde se aflau ei. Mult mai la nord, în Masivul Tassili, existau peisaje superbe și curioase picturi rupestre, ce păreau să-i entuziasmeze pe cercetătorii care veneau chiar și din America, dar acolo, la poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
considerat cel mai curajos dintre tuaregi, deoarece a fost singurul capabil să străbată de două ori „Pământul pustiu din Tikdabra“. Toată lumea îl admira și-l respecta, dar într-o zi, sunt mai mult de douăzeci de ani de atunci, doi călători aproape muribunzi care se rătăciră în deșert apărură dintr-odată în tabăra noastră. Cum era firesc, le-a oferit găzduire și i-a îngrijit cât a putut mai bine, dar după câteva zile și-a făcut apariția o patrulă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
altceva decât umbre. „Cel ce duce soarele în spate poate supraviețui în deșert. Cel care-l duce în brațe întotdeauna va pieri.“ Acela care nu dădea ascultare unei vechi zicători care, în puține cuvinte, concentra veacuri de experiență a nenumăraților călători pe pământul care nu servea decât doar pentru a fi străbătut, era condamnat dinainte să moară în această încercare. În general, capul, ceafa sau spatele, bine protejate, rezistă la soare, la căldură și la reverberația nisipului, de cinci ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]