6,191 matches
-
Împreună, totul o să fie bine. O privi ca În noaptea dinainte și Desdemona se Înroși. Încercă să o cuprindă cu brațul, dar ea Îl opri. ― Uite. Dedesubt, momentan fumul se subțiase. Se vedeau drumurile Înțesate cu refugiați: un șuvoi de căruțe, care, bivoli, catâri și oameni grăbindu-se să iasă din oraș. ― De unde putem lua vaporul? Din Constantinopol? ― O să mergem În Smirna, spuse Lefty. Toată lumea spune că prin Smirna e cel mai sigur. Desdemona tăcu o vreme, Încercând să pătrundă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pentru că bunica mea nu avea nici o pereche de ciorapi de mătase. În barca de salvare, corsetul absorbea toată lumina lunii, ciudata consecință fiind că brațele, chipul și capul Desdemonei dispăreau. Arăta ca Victoria Înaripată, prăvălită pe spate, dusă Într-o căruță spre muzeul unui cuceritor. Nu-i lipseau decât aripile. Lefty Își scoase pantofii și ciorapii plini de nisip. Când Își dădu jos lenjeria, barca de salvare se umplu de un miros stătut. Pe moment se rușină, dar pe Desdemona nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atelierului pentru că, atunci când Își proiectase „cvadriciclul”, se gândise la toate, mai puțin la cum să scoată drăcia de acolo; și cu aproape un secol mai devreme decât noaptea rece de martie din 1896, când Charles King a Învârtit de maneta căruței sale fără cai pe strada St. Antoine, apoi pe Jefferson și, În cele din urmă, pe Woodward Avenue (unde motorul În doi timpi s-a oprit În scurt timp); demult, demult de tot, pe când orașul era doar o porțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deschizătoarea rotundă din tavan. Parada a început. Respiră adânc de câteva ori ca să-și calmeze bătăile inimii. Câți dintre băieții lui, care l-au însoțit în dimineața asta de la școală la am fiteatru, vor mai fi diseară cu el în căruță pe drumul de întoarcere? Mai puțin de jumătate, probabil. Privește cu atenție printre picioarele care defilează la câțiva pași de el. Aliniați în ordine militară, gladiatorii fac turul arenei, înveșmântați în hlamide purpurii, brodate cu aur. Le admiră pentru o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui. Îl vor adopta. Toți speră că pruncul pe care-l poartă acum va veni pe lume în rândul armatei. Oftează și-și șterge cu dosul palmei fruntea îmbrobonată. Agrippina își petrece vremea mai mult prin tabere militare sau în căruță, hurducată printre convoaiele de soldați, decât la Roma. Îl urmează peste tot ca o umbră tăcută și supusă. Dar asta nu e decât o aparență. Își amintește din nou de vorbele legionarilor. Atunci a râs ca un prost, măgulit, deși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
altele au furat femei și fete (...)"222. Un alt martor ocular, ajuns în Dobrogea în 1878, Constantin Scheletti relata despre starea de sărăcie în care se aflau cei mai mulți dintre locuitorii Dobrogei. Astfel, el a întâlnit "bărbați și femei trăgând la căruțe din lipsă de animale"223. Trecerea Dunării de către Corpul XIV al armatei ruse, aflat sub comanda generalului Zimmerman, s-a produs în noaptea de 8 spre 9 iunie 1877, la operațiune contribuind și navele românești: "Fulgerul", "Ștefan cel Mare" și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
oraș care era "frumos și sărbătorește pavoazat"2732. La Cernavodă familia regală a fost întâmpinată de către "primarii celor mai multe comune rurale din împrejurimi (...) însoțiți de mare parte a consilierilor comunali"2733, precum și de "vreo mie de locuitori din diferite comune, cu căruțele lor împodobite cu steaguri tricolore"2734. La Cernavodă sosiseră, pentru a participa la primirea familiei regale, autoritățile publice din orașul Constanța, profesori și elevi ai școlilor primare și secundare din Constanța, precum și un număr de locuitori din orașul Medgidia. Toți
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de ostaș. A doua zi înainte de prânz căpitanul, secundul, Velasco și solii încălecară pe caii pregătiți de comandantul fortăreței și plecară din Acapulco urmați de supușii lor care duceau sulițele și steagurile, de negustorii care mergeau pe jos și de căruțele încărcate cu desagi. Acest alai neobișnuit porni petrecut de salvele trase în aer de gărzile fortăreței. Primele priveliști pe care le vedeau în Nueva España erau orbitoare, fierbinți și albe. În depărtare se înșiruiau munți peticiți cu granit, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi așteptau la intrarea în oraș doi călugări cu glugi pe cap și cu brațele încrucișate ca niște statui de bronz. Unul dintre soli avea piciorul rupt și abia putea sta călare, iar unul dintre însoțitori zăcea întins într-o căruță trasă de măgari. Pe drum, fuseseră atacați de indieni. De la fereastra mănăstirii unde ședeau se vedea oceanul zbuciumat arătându-și colții albi. Nu era același cu oceanul întins pe care-l traversaseră mai bine de două luni. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doar își rupsese piciorul drept, dar însoțitorul lui avea genunchiul spart ca o rodie, iar sângele care-i curgea din rană îi înroșea piciorul. Pesemne că avea încheieturile zdrobite. Încercă să se ridice, dar nu reuși. L-am urcat în căruța cu desagi trasă de măgari, dar chiar și după aceea tot scotea câte un geamăt și din când în când se ruga de stăpânul lui zicând: „Vă rog să mă iertați. Luați-mă cu dumneavoastră chiar de-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
alături. — Matsuki zicea să nu ne facem creștini, clătină din cap cu încăpățânare samuraiul. Mie nu-mi place Matsuki, dar... nu pot să mă fac creștin... Porniră iarăși într-o lungă călătorie, de data aceasta către Madrid. Japonezii, carele și căruțele cu desagi înaintau în șir indian prin câmpia Andaluziei unde se întindeau dealuri cărămizii și livezi de măslini. Nu semănau deloc cu câmpurile sălbatice, arse de soarele dogoritor din Nueva España. Dealurile și câmpurile de măslini se iveau unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fiecăruia înflori un zâmbet dureros. Ploua în ziua când în sfârșit au ajuns la Madrid. Ploaia spăla piața Castilla și se prelingea ușor pe strada Alcalá. Pe fundalul fumuriu al cerului parcă încețoșat se înălța ca o nălucă palatul Escorial. Căruțele treceau pe caldarâm împroșcând apă și noroi de jur împrejur. La mănăstirea franciscană unde primiseră găzduire, japonezii au dormit buștean o zi întreagă. Acum că sosiseră în Madrid, la capătul călătoriei lor, oboseala trupească și sufletească adunată de la venirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o trezise. Dar n-o mai auzea, pentru că inima-i bătea prea tare. Bătrânul de lângă pod Un bătrân cu ochelari cu rame de oțel și haine pline de praf stătea pe marginea șoselei. Pe podul de vase de peste fluviu treceau căruțe și camioane, bărbați, femei și copii. Căruțele trase de catâri se opinteau pe malul abrupt dinspre pod, și soldații dădeau o mână de-ajutor, trăgând de spițele roților. Camioanele urcau podul și plecau, iar țăranii se chinuiau să meargă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru că inima-i bătea prea tare. Bătrânul de lângă pod Un bătrân cu ochelari cu rame de oțel și haine pline de praf stătea pe marginea șoselei. Pe podul de vase de peste fluviu treceau căruțe și camioane, bărbați, femei și copii. Căruțele trase de catâri se opinteau pe malul abrupt dinspre pod, și soldații dădeau o mână de-ajutor, trăgând de spițele roților. Camioanele urcau podul și plecau, iar țăranii se chinuiau să meargă prin praful care le ajungea la glezne. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acolo. Era prea obosit ca să meargă mai departe. Misiunea mea era să trec podul, să cercetez celălalt capăt al său și să văd până unde Înaintase inamicul. După ce am făcut toate astea m-am Întors. Acum nu mai treceau multe căruțe și oamenii care traversau erau și mai puțini, dar bătrânul era tot acolo. — De unde vii? l-am Întrebat. — Din San Carlos, mi-a răspuns zâmbind. Ăsta era satul În care se născuse și-i plăcea să-i rostească numele, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai erau patru perechi de porumbei. Și a trebuit să le lași? — Da. Din cauza artileriei. Căpitanul mi-a zis să plec, din cauza artileriei. — Și familie n-ai? l-am Întrebat, uitându-mă pe malul celălalt al fluviului, unde cele câteva căruțe rămase se grăbeau să coboare pe malul abrupt. — Nu, n-am, În afară de animalele pe care le-am menționat. Pisica n-o să pățească nimic, asta-i sigur. O pisică poa’ să-și poarte singură de grijă, dar la celelalte nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
N-am de ce să-mi fac griji cu pisica. Dar celelalte...Ce crezi c-o să pățească celelalte? — Păi, probabil c-o să scape și ele. — Crezi? — De ce nu, i-am răspuns privind Înspre malul celălalt, unde nu mai era acum nici o căruță. — Da’ ce-o să facă atunci când o să vină bombardamentele, dacă mie mi-au zis să plec din cauza bombardamentelor? — Ai lăsat deschisă cușca porumbeilor? — Da. — Păi atunci o să zboare. — Da, sigur, ei o să zboare. Da’ celelalte. Mai bine nici nu mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
soare. Se simțea ciudat pentru că-i plăceau lucrurile astea. Orașul Hortons Bay consta din doar cinci case, aflate pe drumul principal dintre Boyne City și Charlevoix. Erau magazinul universal, apoi poșta cu fațada aparentă Înaltă, În fața căreia stătea uneori o căruță, și mai erau casele lui Smith, Stroud, Dillworth, Horton și Van Hoosen. Casele erau așezate Între pâlcuri de ulmi și drumul era plin de praf. De ambele părți ale drumului erau ferme și păduri. În sus era bisrica metodistă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Seara citea, la lumina lămpii din camera din față The Toledo Blade și ziarul din Grand Rapids sau mergea cu D.J. Smith să prindă pești la felinar. Când venea toamna, el, Smith și Charley Wyman puneau un cort Într-o căruță, Își luau niște topoare și carabinele, doi câini, și plecau spre câmpiile cu pini de după Vanderbilt ca să vâneze căprioare. Cu patru zile Înainte de plecare, Liz și doamna Smith se apucau să le gătească. Liz ar fi vrut să-i pregătescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gândească la el. Dacă nu se abținea, era și mai bine. În noaptea de dinaintea Întoarcerii lor nu dormise deloc, sau așa i se părea, pentru că visul că nu dormea se amestecase cu momentele când chiar nu dormea. Când a văzut căruța venind s-a simțit slăbită și cu un fel de greață În stomac. Nu mai avea răbdare până să-l vadă și i se părea că totul va fi bine când el va ajunge. Căruța s-a oprit sub ulmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu dormea. Când a văzut căruța venind s-a simțit slăbită și cu un fel de greață În stomac. Nu mai avea răbdare până să-l vadă și i se părea că totul va fi bine când el va ajunge. Căruța s-a oprit sub ulmul mare și Liz a ieșit Împreună cu doamna Smith. Tuturor bărbaților le crescuseră bărbile, și În spatele căruței zăceau trei căprioare, cu picioarele subțiri atârnând În afară. Doamna Smith Îl sărută pe D.J. și el o Îmbrățișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
avea răbdare până să-l vadă și i se părea că totul va fi bine când el va ajunge. Căruța s-a oprit sub ulmul mare și Liz a ieșit Împreună cu doamna Smith. Tuturor bărbaților le crescuseră bărbile, și În spatele căruței zăceau trei căprioare, cu picioarele subțiri atârnând În afară. Doamna Smith Îl sărută pe D.J. și el o Îmbrățișă. Jim spuse „Bună, Liz“ și Îi zâmbi larg. Liz nu știa ce-o să se-ntâmple când o să se-ntoarcă Jim, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se-ntâmplă nimic. Bărbații erau din nou acasă și asta era tot. Jim trase sacii de pânză de pe căprioare și Liz se uită la ele. Era și un cerb mare. Era Înțepenit și era greu să-l dai jos din căruță. — Tu l-ai Împușcat, Jim? Întrebă Liz. — Da. Nu-i o frumusețe? Jim și-l puse În spate ca să-l ducă la afumătoare. Charley Wyman rămase să mănânce la Smith. Era prea târziu ca să se-ntoarcă la Charlevoix. Bărbații se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prea târziu ca să se-ntoarcă la Charlevoix. Bărbații se spălară pe mâini și se duseră-n camera din față, așteptând cina. N-o mai fi rămas ceva În oala aia, Jimmy? Întrebă D.J. Smith. Jim se duse până-n hambar, la căruță, și se-ntoarse cu ulciorul de whisky pe care-l luaseră la plecare. Era o ploscă de vreo cinșpe litri și mai rămăsese destul pe fundul ei. Era greu să ridici așa ceva ca să bei din ea. O parte din băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
răcoarea pătrunzătoare a dimineții. Și În acea dimineață, pe lac, stând la pupa bărcii, cu tatăl său vâslind, fu foarte sigur că el n-o să moară niciodată. Capitolul 2 Minaretele de la Adrianopole se-nălțau În ploaie, dincolo de bălțile de nămol. Căruțele se strânseseră pe o distanță de treizeci de mile de-a lungul drumului spre Karagaci. Bivolii și vitele trăgeau căruțele prin nămol. Nu mai era Început sau sfârșit. Căruțele erau Încărcate cu tot ce aveau ei. Bătrânii și femeile, uzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]