16,527 matches
-
pentru turiști. E, nu sunt chiar turiști, le-aș zice mai degrabă drumeți și nu sunt mai mult de douăzeci pe zi. Ia ascultă, n-ai vrea să bei ceva? — Grozavă idee! Câinele ne-a condus la cafenea. Era o căsuță albă cu o terasă mică, iar de streașină atârna o firmă ștearsă, sub forma unei cești de cafea. Câinele ne-a luat-o înainte, pe scări în sus, și s-a întins pe terasă, închizând ochii. Ne-am așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un măr dintr-unul din pomii Ducesei. Nu era copt, Însă el sugea zeama acidă după ce mușca și scuipa fructul. Da’ știu c-ai Înotat ceva cu Pasăre. Nu așa mult, răspunse Untură. Ieșiră din livadă și, după ce trecură de căsuța poștală, ajunseră pe șosea. În locul În care aceasta trecea peste pîrÎu se formase o ceață rece. Nick se opri pe pod. — Haide, Wemedge. — Bine. Urcară dealul pînĂ unde șoseaua făcea o curbă prin pîlcul de copaci dimprejurul bisericii. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
confortabil, fericit, mîine pescuit, se rugă așa cum se ruga Întotdeauna, atunci cînd nu uita, pentru familie, pentru el, să devină un mare scriitor, pentru Kate, pentru băieți, pentru Odgar, pentru un pescuit norocos, bietu’ Odgar, bietu’ Odgar, doarme acolo, În căsuță, poate nu pescuit, poate nu dormit toată noaptea. Și totuși, n-aveai ce-i face, nu era nimic de făcut. Publicată inițial În ciclul de povestiri ce-l au ca protagonist pe Nick Adams, această povestire a rămas neterminată. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fac? — Nimic, Suzy. Doar dă-mi de știre despre orice se mai Întîmplă. — Îmi strîng cumpărĂturile, domnu’ John, ca să le verificăm. — Cum o s-ajungi acasă? — Iau vasu’ de la docul lui Henry și pe urmă iau o barcă cu vîsle de la căsuță. Domnu’ John, ce-o să-i facă lui Nickie? — Asta mă Îngrijorează și pe mine. — Vorbeau c-o să-l trimită la școala de corecție. — Tare mi-aș dori să nu fi omorît cerbu’ Ăla. — Și el și-ar dori. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
urma cuiva. — Da’ băiatu’ Ăla-i ceva de groază, domnu’ John, și știe prea multe despre Nickie și locurile prin care umblă. L-ar găsi și pe urmă i-ar conduce pe Ăia doi. — Hai să mergem În spate. În spatele căsuțelor poștale, ale seifurilor, ale registrelor, ale cărților poștale și ale timbrelor pentru contramandate, cu ghișeul Închis, astfel Încît Suzy retrăi sentimentul glorios de a se afla În biroul ce fusese al ei atunci cînd lucrase la magazin, În acea vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lipită de doc cu o frînghie Înfășurată În jurul unui stîlp. Elicea bătu apa și barca dădu să se desprindă, făcÎnd valuri printre stîlpii docului. — Jimmy, dă-i drumu’, spuse tata, iar eu lăsai frînghia și pornirăm. Printre copaci se vedea căsuța cu obloanele trase. Ne Îndepărtam de docul care se vedea tot mai mic, În timp ce malul părea să se desfacă tot mai larg. — Condu-o tu, spuse tata, eu trecui la timonă și Întorsei barca spre promontoriu. M-am uitat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
altă stradă pavată, trecu pe lîngă niște terenuri virane și niște case Împrăștiate și apoi văzură luminile de la o benzinărie și reclama de neon a unui camping. Șoseaua trecea pe acolo, intersectîndu-se cu drumul către marea spre care dădeau și căsuțele din camping. Opriră mașina la benzinărie și Roger Îl rugă pe bărbatul În vîrstă, care venise spre ei, cu fața albăstrită de la lumina neonului, să verifice uleiul și apa și să facă plinul. — Cum sînt căsuțele? Întrebă Roger. — SÎnt bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spre care dădeau și căsuțele din camping. Opriră mașina la benzinărie și Roger Îl rugă pe bărbatul În vîrstă, care venise spre ei, cu fața albăstrită de la lumina neonului, să verifice uleiul și apa și să facă plinul. — Cum sînt căsuțele? Întrebă Roger. — SÎnt bune, șefu’. SÎnt frumușele și curate. Cearșafurile-s curate? — Ca neaua. RĂmîneți toată noaptea? — Da, dacă ne hotărÎm să rămÎnem. Pentru toată noaptea face trei dolari. — Ar putea doamna să se uite Într-una din ele? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spetește cu curățenia. În seara asta am trimis-o la film. Cel mai greu e cu spălatu’. Dar se descurcă ea cumva. Gata. Am pus treișcinci de litri. Se duse să Închidă furtunul. E cam ciudat tipu’, șopti Helena. Da’ căsuța e drăguță și curată. — Deci, o luați? Întrebă bărbatul. — Da, sigur. PĂi hai să vă Înscrieți. Roger Îi Înscrise ca domnul și doamna Robert Hutchins, Surfside Drive Miami Beach 9072 și-i dădu catalogul Înapoi. — VĂ place educatorul? Întrebă bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
drăguț din partea dumneavoastră. Dar mi-e teamă că-i doar din cauza luminii Ăsteia. — Nu. Vorbesc serios, sincer. — Eu zic că-i mai bine să mergem, Îi spuse Helena lui Roger. N-aș vrea să mă pierzi așa de curînd. În căsuță erau un pat dublu, o masă acoperită cu mușama, două scaune și un bec ce atîrna din tavan. Mai erau dușul, toaleta și chiuveta cu o oglindă deasupra. Prosoapele curate erau agățate de un rastel lîngă chiuvetă și Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scaunu’ femeii pe fereastră. — Gata. Ajunge. Nu te-ai simțit niciodată mai bine, nu-i așa? — Nu, spuse Roger fărĂ să mintă. — Nu-i nevoie să mergem la film, Ă? — Nu, dacă nu ții tu. Hai să ne-ntoarcem la căsuță și să ne trezim al dracu’ de devreme mîine. — Da, foarte bine. Îi plătiră văduvei, mai luară vreo două beri Într-o pungă de hîrtie, se-ntoarseră la căsuțe și parcară mașina. — Mașina s-a prins, știe deja ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ă? — Nu, dacă nu ții tu. Hai să ne-ntoarcem la căsuță și să ne trezim al dracu’ de devreme mîine. — Da, foarte bine. Îi plătiră văduvei, mai luară vreo două beri Într-o pungă de hîrtie, se-ntoarseră la căsuțe și parcară mașina. — Mașina s-a prins, știe deja ce-am făcut, spuse ea cînd intrară În căsuță. — Mișto. — La-nceput eram cam timidă cu ea, da’ de-acum mi se pare că-i partenera noastră. — E o mașină bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de devreme mîine. — Da, foarte bine. Îi plătiră văduvei, mai luară vreo două beri Într-o pungă de hîrtie, se-ntoarseră la căsuțe și parcară mașina. — Mașina s-a prins, știe deja ce-am făcut, spuse ea cînd intrară În căsuță. — Mișto. — La-nceput eram cam timidă cu ea, da’ de-acum mi se pare că-i partenera noastră. — E o mașină bună. Crezi că bărbatul Ăla s-a speriat? — Nu, era gelos doar. Da’ nu-i prea bătrîn ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sfîrșit și, mai tîrziu, cînd se trezi, era Încă ciudat și nimeni nu scoase un cuvînt, dar de acum era ținutul lor, cu adevărat al lor, nici al lui și nici al ei, și amîndoi știau asta. VÎntul adia În căsuță și vocea ei se auzi din Întuneric: — Acum ești fericit și mă iubești. — Acum sînt fericit și te iubesc. Nu-i nevoie să repeți. De-acum e adevărat. — Fii sigură. Mi-a luat tare mult, nu? — Destul. — SÎnt foarte fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Roger. După ce cumpărĂ ultima ediție din Miami Herald, niște lame de ras, un tub de pastă de ras mentolată, niște gumă de mestecat Dentyne, o apă de gură Listerine și un ceas deșteptător, se-ntoarse În camping. CÎnd ajunse la căsuță, deschise ușa Încet, așeză pe masă cumpărĂturile, lîngă termos, cești, sticlele de White Horse și cele două beri pe care uitaseră să le bea, și văzu că Helena nu se trezise Încă. Soarele se ridicase atît cît să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai ții minte cum e cu „noi“? Guițînd veseli ca niște pocușori cînd merg spre casă. Doar că noi ne depărtăm de casă. Acasă. Bună glumă. Nu-i nici un acasă. Ba sigur că e. Asta-i acasă. Toată chestia asta. CĂsuța asta. Mașina asta. Cearșafurile astea care au fost cîndva proaspete. Green Lantern și văduva și berea. Farmacia și briza care vine dinspre golf. Sonatu’ Ăla de la restaurant și un sendviș cu ou și cu șuncă. DĂ-mi două la pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a fost teamă să n-o grăbesc. Într-un final, am găsit și căminul perfect. Eu fusesem cel care insistase să vizionăm cât mai multe, pentru a-l putea alege pe cel mai fără cusur. Ne-am hotărât pentru o căsuță cu grădină. Mai era ceva de muncă la ea, dar eram sigur că o pot face să arate foarte bine, am discutat și am stabilit să facem o ofertă în următoarea dimineață. Când m-am trezit nu mai era. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ne-am trezit târziu, am jucat cricket și am băut Pimm’s toată după-amiaza, apoi ne-am dus să tragem un pui de somn înainte de cina pantagruelică pregătită pentru noi de personal - trei femei de vârstă mijlocie, care locuiesc în căsuțele din spatele vilei lui Finn și Barney. Vila asta e de fapt aproape un castel, construit din piatră netedă, cenușie, pe care se cațără cu tenacitate o iederă bogată. Terenul de cricket e mare cât unul de fotbal, cu o iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte bun; trebuie să-l țin mereu pe Jake pe jar, să nu aibă certitudinea poziției sale în ochii mei. Dar descopăr că îmi place grozav Whitstable. Și casa este grozavă. E un soi de cabană cochetă înconjurată de alte căsuțe drăguțe, chiar lângă strada principală, cu o ușă vopsită în albastru șio grădiniță pătrată decorată cu pietricele și scoici: exact așa cum ar trebui să arate o casă de la malul mării. Ușa de la intrare dă direct într-un fel de sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înscris în vreun concurs secret „Cel mai tare iubit al anului“ și există camere ascunse peste tot. Dacă-i așa, sper că le-a plăcut zbenguiala noastră de dimineață. Plimbarea până la plajă e minunată. Parcurgem niște poteci care șerpuiesc printre căsuțele din apropierea plajei, după care traversăm o linie ferată. (Îmi place să trec peste linii de tren, mă simt ca-n anii ’50). Printr-o poartă ruginită se ajunge la o cărare pierdută în tufișuri decorative și iarbă înaltă; trecem pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
închizându-se în urma imaginii, toți norii dispar, Ingrid Bergman și Gregory Peck se îndepărtează unul de celălalt pentru totdeauna. S-a terminat. S-a dus. S-a sfârșit. Profit de curajul pe care încă-l mai am, apăspe PLAY la căsuța mea vocală și caut primul meu mesaj de la Patrick. Ascult cum spune: „Bună, iubito!“ și-l șterg. Apoi următorul, apoi următorul; mă opresc pentru o clipă la al cincilea, care e acum primul: primul mesaj pe care mi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
despărțim. Vocea lui era întocmai ca acum. Învins, deprimat, trist. Spune că-i pare rău. În fiecare mesaj însă spune că-i pare rău: îi pare rău că nu m-a sunat mai devreme, îi pare rău că era activată căsuța lui vocală când am încercat eu să-l sun, îi pare rău că a stat atât de mult la serviciu și că a întârziat și n-a mai apucat să mă sune înainte să mă culc, dată fiind și diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
curioasă să știe de ce mă interesez de el, ba chiar mă Întreabă dacă nu cumva, pentru dumnezeu, știu ceva despre tatăl ei... Vă spuneam eu că dedesubt era un mister. Mă duc grabnic la Auxerre, domnișoara Ingolf locuiește Într-o căsuță acoperită toată de iederă, cu o portiță de lemn Închisă cu o frânghioară și un cui. O domnișoară din alte vremuri, dichisită, amabilă, cu puțină cultură. Mă Întreabă imediat ce știu despre tatăl ei, iar eu Îi spun că știu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
studiu istoric despre zona aceea. Ea cade ca din nori, n-a auzit niciodată ca tatăl ei să se fi dus la Provins. Fusese la dragoni, sigur, dar lăsase serviciul În ’95, Înainte ca ea să se fi născut. Cumpărase căsuța aceea la Auxerre, iar În ’98 se căsătorise cu o fată din partea locului, care avea ceva zestre. Mama murise În 1915, când ea avea cinci ani. Cât despre tată, dispăruse În 1935. Dispărut, literalmente. Plecase la Paris, cum făcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai avem nici noi. Era adevărat că de când venise Prințesa în șatra lor, le mergea mai bine. Câștigau mai mult, munceau mai cu spor, erau sănătoși, mâncau mai bine, îi cunoștea mai multă lume. Se hotărâseră chiar să cumpere o căsuță în care să locuiască și ei ca oamenii, fiindcă traiul în cort avea farmecul dar și greutățile lui. Prințesa s-a dus repede în cort și s-a întins pe o saltea. Când a intrat Dedi și-a văzut-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]