4,790 matches
-
a asigurat-o Fiona adoptând o grimasă dezaprobatoare. Chiar voiam să vorbesc cu tine despre asta. — Da? Intrigată, Alison a indicat din cap o canapea liberă, poziționată pe una din laturile foaierului. —Să ne așezăm acolo? Amândouă au mers la canapea și s-au așezat. Alison și-a netezit rochia sub ea și și-a adus trena într-o parte. Fiona a aruncat o privire scurtă de jur împrejur, apoi și-a fixat ochii cenușii asupra chipului miresei. Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o să trebuiască să stau jos când aud chestia asta. Cu toții s-au întors tropăind în încăperea, unde își petreceau majoritatea timpului, fie mâncând la masa poziționată într-unul dintre capetele camerei, fie uitându-se la televizor așezați pe cele două canapele din celălalt capăt. Fiona a lăsat-o pe Jessica în fața cutiei cu jucării și s-a așezat lângă David. Jake a rămas în picioare. Pe față avea înscrisă o expresie mohorâtă. — În esență, a continuat el, Fiona s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de responsabilitate a lui Jake fusese acum totalmente eclipsată de temporara ei lipsă de control, iar soțul ei o privea cu aceeași expresie oripilată pe care ar fi adoptat-o și dacă Rose West ar fi stat lângă el, pe canapea. —Să-ți fie rușine, a murmurat el clătinând din cap de parcă nu i-ar fi venit să creadă. Te rog să nu mai faci niciodată așa ceva. În spatele lui, Fiona vedea un Jake triumfător, care rânjea cu gura până la urechi. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
păzea independența cu ferocitate și era înnebunit să-și piardă timpul cu grupul lui de amici monosilabici și gălbejiți, care considerau că a face cum te-au rugat părinții „nu e mișto“. Fiona era convinsă că probabil Jake dormise pe canapeaua cuiva, ca să scape de mama tuturor mahmurelilor. Ca David să-i dea de urmă, însemna că planurile lor pentru ziua aia trebuiau anulate. Fiona știa asta. Dar ceea ce nu înțelegea era starea de evidentă îngrijorare a lui David - stare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Da, pun pariu că s-a ambalat singură ca să-și iasă din minți, s-a gândit Fiona mânioasă. Dar, în exterior, a zâmbit încurajator. —Sunt sigură că totul o să fie în regulă. Pun pariu că-și odihnește capul mahmur pe canapeaua cuiva. David s-a uitat la ea încruntat. Aș vrea să-ți împărtășesc optimismul, dar Jake n-are decât șaisprezece ani și, conform statisticilor, intră în categoria cu cel mai ridicat risc să fie atacat pe stradă. Oamenii își fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a verificat dacă telefonul fix era în furcă și s-a uitat la mobil. Nici un mesaj. Și-a făcut o cafea tare și și-a luat, din bucătărie, un pachet de biscuiți cu ciocolată, după care s-a așezat pe canapea ca să se uite peste cel mai recent număr al revistei OK, care era plin cu fotografii de celebrități cu bebeluși în brațe. Din fundal, zâmbeau progeniturile vitrege. Poate că doar viața noastră e otrăvită de nefericirea adolescentină, s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Susan, presupunând din comportamentul Fionei că, într-un final, puștiul apăruse viu și nevătămat. Se certase cu maică-sa și s-a dus acasă la un prieten, unde s-a făcut criță și-a căzut într-un somn alcoolizat pe canapeaua ălora. Exact ceea ce am presupus și eu că s-a întâmplat atunci când Belinda a dat telefon panicată peste poate. — Dar nimeni nu te-a ascultat, nu-i așa? Alison o înțelegea. Știa, din proprie experiență, cât e de greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era teamă de orice ar fi putut să strice acest nou aranjament. —Deci? Unde-o să stați la noapte? a întrebat Bill conducându-o către bucătăria spațioasă, în stil rustic, care încorpora și o terasă închisă splendidă, garnisită cu două canapele rotofeie, într-o nuanță de bej-cenușiu, și mai multe plante exotice. — Am făcut rezervare la hotelul Priory, l-a lămurit Susan. Îl știi? Cred că e doar la vreo opt kilometri depărtare de-aici. Bill a dat din cap. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceainic a început să fluiere pe aragaz. —Eu o să pregătesc ceaiul. Urmându-l pe Nick și trecând de ușa prin care abia intrase, Susan s-a trezit într-o sufragerie pătrată, spațioasă, în care să găseau un șemineu și trei canapele așezate în stilul anticamerei dintr-un cabinet medical. Între ele fusese plasată o măsuță din marmură cenușie. Oriunde te uitai dădeai cu ochii de dulapuri-bibliotecă, împovărate cu fotografii înrămate cu Caitlin. Caitlin când era mică, Caitlin în ziua absolvirii, Caitlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asta ar trebui să intervină o modificare de tipar. Fiona și-a reprimat un oftat profund, mimând un căscat. —Doamne, ce obosită sunt! Abia aștept să dau cu nasul de puțin aer curat. Cu o seară în urmă, cuibărită pe canapea, lângă David, după ce a băut câteva pahare de șampanie, Fiona avusese ideea sclipitoare să-l ia pe Jake și să petreacă o vreme numai ei amândoi. Dar, în lumina rece și crudă a dimineții, femeii i se părea, din ce în ce mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
supăra foarte tare. Nick n-o săruta decât în fugă, atunci când pleca dimineața de-acasă sau, ceva mai pasional, noaptea, în pat, atunci când punea la cale o partidă de sex. Susan nu voia ca bărbatul s-o țină legată de canapea pentru sesiuni regulate de pupături, dar o îmbrățișare din când în când, o strângere de mână sau o sărutare prelungită în afara parametrilor obișnuiți ar fi fost plăcute. Încercase să modifice ea tiparul: se furișase în spatele lui, când era la chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru că am știut că nu există nici o explicație plauzibilă. Numai Dumnezeu știe cât am învârtit lucrurile în mine, cât am încercat să găsesc o astfel de explicație, cât am sperat să o găsesc. Fiona s-a lăsat să cadă pe canapea. Se simțea copleșită de un val de deznădejde. A rămas acolo - i s-a părut o eternitate - în vreme ce David se foia în spatele ei, adunându-și probabil lucrurile de care avea nevoie pentru excursia departe de familie. —Să nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se mai auzea era cel provenit de la mașina de spălat din bucătărie. Apoi a început să sune soneria. Deschid eu, i-a anunțat David deși cam fără sens, de vreme ce el era deja lângă ușă, iar Fiona nu se mișcase de pe canapea. Femeia a auzit ușa deschizându-se și vocile lui David și Jake care discutau pe un ton scăzut. Apoi Jessica a început să țipe încântată. —Mami! Vocea fetiței a trezit-o pe Fiona din reveria care o subjugase. —Draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întors către băiat. —Haide, ia-ți lucrurile. Te duc înapoi la mama. Jake s-a uitat la el nelămurit. — Eu credeam că rămân aici în noaptea asta. —Planul s-a schimbat. David i-a întins haina de camuflaj de pe brațul canapelei. —Eu și Fiona avem nevoie să fim singuri în seara asta. —Am înțeles. Jake și-a îngustat ochii suspicios. Nu s-a întâmplat nimic rău, nu-i așa? N-are legătură cu ceea ce-am pățit eu, nu? Puștiul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din vechiul Nick mai existau încă - destule pentru ca Susan să se simtă confortabil. Nick continua să-și arunce ciorapii murdari pe podeaua din baie, își păstrase obiceiul ăla revoltător de a-și lăsa resturile de unghii de la picioare pe brațul canapelei și ar fi avut nevoie de o hartă ca să găsească mașina de spălat. Dar Alison nu-și dorea ca bărbatul ei să fie prea perfect. —Ești bine? l-a întrebat ea aplecându-se și mângâindu-l pe ceafă. Da, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
recepției. —Scuzați-mă, i-a spus Julia tinerei asistente. Vreți să mă așteptați un minut? Am văzut pe cineva cu care trebuie să vorbesc. Fără să mai aștepte vreun răspuns, Julia a și început să se deplaseze spre cele două canapele crem, unde clientele își așteptau rândul, studiind reviste în care erau prezentate niște coafuri „creative“ oribile, pe care nici o persoană sănătoasă la cap n-ar fi visat să le aibă pe cap. —Jade! Ce surpriză să te întâlnesc aici! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
început, Jade s-a uitat șocată la capul de meduză cu folii de aluminiu care plutea către ea. A, salut, Julia! Cum îți merge? —Bine, foarte bine, mulțumesc. Dar lasă-mă pe mine... Julia s-a lăsat să cadă pe canapea, lângă prietena ei. — Am înțeles că ești mătușică - ce minunat! O expresie suspicioasă s-a instalat pe chipul lui Jade. Femeia s-a întors ca să studieze zâmbetul Juliei. —N-ai aflat, nu? Ce să aflu? Nu e copilul lui Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai ostenești s-o spui până ai da în chelălăială, încă-i bine, încă-i bine, încă-i bine... Se strângeau uneori și câte treizeci de inși la vila lui Cremenaru, în salonul ăla cât o sală de spectacole, cu canapele de piele și fotolii și mese cu platouri încărcate cu tot felul de bunătăți, cu neamuri de-ale colonelului amestecate cu fotbaliști și maneliști, prieteni și prieteni de-ai prietenilor. Păi, ce să ne facem, Mirelo, bun de pagubă colonelu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ros de toate supărările din lume ai care se mai dă și mare înțelept, ce să mă fac, gata să-i învețe pe alții cum să-și tragă chiloții pe ei. Care greutăți? Copiii ăștia doi care dorm ghemuiți pe canapea, unul de treișpe și celălalt de un an jumate... Astea nu-s greutăți pentru o femeie, mai cu seamă dacă are lângă ea un bărbat care ce păzește? Ai bărbat, surioară, face Vlăduț, și că nu-i mai e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gaz și (b) un frigider, despărțită fiind de restul Încăperii printr-o masă hidoasă, cu tăblia din plastic laminat lucios. O scară de lemn duce către platforma-dormitor contruită la jumătatea peretelui, dedesubtul căreia se află camera de zi (cu o canapea de pe vremea potopului și un televizor) și baia - pasămite pentru că tavanul e mai jos și se pierde mai puțină căldură, deși mie nu mi-a dat niciodată senzația asta. Restul garsonierei e destinat lucrului. N-ar fi nevoie ca Felice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
semăna Lady Di cu dna Parker Bowles. Clădirea era una de locuințe sociale din anii ’60, cu ferestre cât peretele În camera de la stradă și casă a scărilor deschisă, din lemn. Ca și Rachel Însăși, totul era simplu și elegant, canapelele erau acoperite cu material roșu, mocheta era crem, iar plantele de yucca aveau un aspect sănătos. Suprafețele străluceau și nu se vedea nici urmă de vreo pată. Per ansamblu, lăsa impresia unui nivel de maturitate la care eu nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă gândesc serios. Eram toate trei strânse În apartamentul lui Rachel, pentru un mini-consiliu de război. Afară era o zi superbă; razele soarelui se revărsau prin ferestrele imense din spatele meu, Învăluind măsuța de cafea Într-o strălucire aurie și Înveselind canapeaua roșie. Nu se vedeau decât câteva gâze de praf În lumină, mărturia că Rachel era o gospodină desăvârșită. Ea și Lou fumau, chiar și eu simțindu-mă tentată să cer o țigară. Se vedea că suntem Încordate. Cuvintele lui Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oară“. Am presupus că persoanele incluse În categoria „Prietenii lui Brian“ primeau o reducere. Am trecut prin Încă o ușă vopsită În negru și am ajuns În club. Barul se afla pe dreapta, iar lângă peretele din stânga erau grupate niște canapele și câteva scaune, Într-o Încercare haotică de a oferi confort. Majoritatea spațiului era destinat ringului de dans. Intrasem sub una dintre arcadele de cale ferată și o ușă din dreapta noastră se deschidea către alta, dotată cu un mic bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cât durează unul dintre șlagărele lor. Aveam deja jumate de braț scufundat În toaletă, dar cântam În continuare. Muncește fluierând. Când s-a terminat muzica, m-am oprit și eu, am aruncat buretele În chiuvetă și m-am trântit pe canapea, emanând destoinicie și eficacitate prin fiecare por. Am sunat-o pe Janey, cea care are și ea o problemă cu porumbeii, dar mi-a răspuns robotul, așa că am lăsat un mesaj În care dădeam lămuriri despre necazului meu. După ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
recunoscut de Îndată cele două ferestre imense. Întreg spațiul părea destinat anume distracției. Ca și holul, camera era plină ochi cu mobilă: mese, care gem sub greutatea altor objets, de care nu scăpa nici un colțișor, parchet acoperit de covoare groase, canapele și fotolii grupate astfel Încât oameni să poată conversa stând pe ele și despărțite de măsuțe de cafea lustruite, pereți la fel de plini de picturi ca și cei de pe hol. La prima vedere, impresia era una de sufocare. Dar, abia mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]