6,257 matches
-
precizat faptul că în literatura consultată sau numai indicată se găsesc foarte rar informații cu privire la aspectele spirituale ale prezenței elementelor de artă antropomorfă feminină în complexele arheologice. Specialiștii s-au preocupat de ipostazele feminității în artă, au propus teme sau canoane ale artiștilor din paleolitic și neolitic, identificând elemente specifice ale divinității feminine la comunitățile umane preistorice, asupra cărora vom insista pe parcursul studiului nostru. Descoperirea unei statuete antropomorfe feminine în Colecția Grupului Școlar Agricol „M. Kogălniceanu” din Miroslava, jud. Iași, dar
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
a divinității feminine în postura de orantă, în cadrul ceramicii și plasticii antropomorfe feminine neo eneolitice. Dacă avem în vedere redarea, în manieră picturală, foarte stilizată, a acestui tip de reprezentare feminină pe ceramica eneolitică, vom constata că a existat un canon obligatoriu pentru evidențierea divinității-mamă, înscriindu-se printre temele majore (V. Chirica, 2004 a, p. 119) sau marile teme (D. Monah, 1992, fig. 4/1) ale iconografiei ceramicii și plasticii Cucuteni Tripolye. Dar, ca și tratare plastică, explicită și naturalistă, nu
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
dintre acestea are marginile spătarului ușor supraînălșate, cu o mică înșeuare, iar celălalt, pare să fie modelat cu cap (de bour ?) și cu coarne de mici dimensiuni (fig. 3/3b-c) (Ibidem). Așadar, constatăm că, atunci când artiștii epocii au dorit, iar canoanele cultuale ale vremii nu le-au impus altfel, modelarea spătarului tronurilor a fost realizată explicit zoomorfic, ca la Putinești-Florești, sau antropomorfic, ca la Lipcani. Din acest punct de vedere, revenind la tronurile precucuteniene de la Poduri și Isaiia, constatăm că, fie
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
cultuale ale vremii nu le-au impus altfel, modelarea spătarului tronurilor a fost realizată explicit zoomorfic, ca la Putinești-Florești, sau antropomorfic, ca la Lipcani. Din acest punct de vedere, revenind la tronurile precucuteniene de la Poduri și Isaiia, constatăm că, fie canoanele obligatorii, fie necunoscutul sacru, au impus modelarea atât de sumară a brațelor acestora, pe care noi le considerăm ca elemente ale antropomorficului. Tot din R. Moldova, dar din aria basarabeană a culturii Gumelnița, din localitatea Taraclia, provine o statuetă feminină
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Precucuteni III de la Traian-Piatra Neamț (H. Dumitrescu ș.a., 1953, p. 57, fig. 12; H. Dumitrescu, 1957, p. 61, fig. 1; A. Nițu, 1970, p. 77 84), divinitatea este redată „cu spatele” (fig. 6/5), iar acest model pare să devină canon în Cucutenian, căci au fost descoperite mai multe reprezentări, în stațiunile de la Ghelăiești Neamț, Trușești-Botoșani, Scânteia-Iași, Dumești-Vaslui, considerate ca interpretare a divinității feminine acuplate (V. Chirica, 2004 b, p. 190-191, fig. 5), și al cărei prototip îl găsim în arta
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
unor necesități, în primul rând materiale, dar depinzând de factori, de elemente superioare vieții terestre, iar implorarea forțelor benefice (poate de către orante, sau prin intermediul acestora), situate în exteriorul lumii cunoscute de către manifestanți (în cadrul procesiunilor sacrului colectiv) se realiza potrivit unor canoane proprii fiecărei comunități, dar cu caracter general în cadrul fiecărei civilizații (= culturi) arheologice, pe toată întinderea sa, în spațiul geografic de manifestare. În fond, creatorii (artiștii) cucutenieni, ca și ai celorlalte civilizații arheologice mai mult sau mai puțin contemporane lor, erau
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
cu caracter general în cadrul fiecărei civilizații (= culturi) arheologice, pe toată întinderea sa, în spațiul geografic de manifestare. În fond, creatorii (artiștii) cucutenieni, ca și ai celorlalte civilizații arheologice mai mult sau mai puțin contemporane lor, erau obligați să se supună canoanelor de realizare artistică, evident cu conotații spirituale. Trecerea și transmiterea, factori de cunoaștere și de manifestare cultică s-au produs la toate comunitățile umane preistorice de pe foarte largi spații geografice. În felul acesta credem că se poate explica identitatea unor
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
întregul areal de răspândire. În ceea ce privește lipsa explicită a feței statuetelor, sau acoperirea acestora cu mască, ori cu reprezentări mascate, animaliere, aici credem că ar trebui să vedem cel puțin două elemente cultice: mai întâi, obligativitatea imaginii interzise a divinității, potrivit canoanelor artistic-spirituale (A. Besançon, 1996, p. 36, precizează, cu exemplificări din panteonul grec: Corpul zeilor posedă, prin natura sa, o constantă de frumusețe și de glorie ... El poate să devină invizibil pentru oameni ... Ascunzându-se de ochii muritori, el îi protejează
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
aceste norme canonice, unde divinitatea feminină este redată „din față”, pot fi socotite, pe ceramica precucuteniană, modelările de la Traian (fig. 6/5) și Bîrlălești (fig. 6/4). Eneoliticul, mai ales cel de factură cucuteniană, dar și gumelnițeană, a impus alte canoane artistice și religioase, mai edificatoare, iar printre creațiile cele mai reprezentative le amintim pe acelea de la Ruginoasa-Iași, în pictură (fig. 8), Rădeni-Iași (fig. 1) și Taraclia-R. Moldova (fig. 5/12) în sculptură. Existența figurinelor de tip orantă, considerate a fi
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
pus numele <<Domnul este scăparea mea !>> . Căci zicea : << Pentru că mi au fost mâinile ridicate spre scaunul Domnului, de aceea va bate Domnul pe Amalec din neam în neam !>> (Ieșirea, 17, 8-16). Pe de altă parte, relația uranic-uranic este consemnată, potrivit canoanelor Noului Testament, atunci când Maica Domnului este considerată principalul intermediar între creștini și Divinitate, fiind ilustrată în iconografie cu mâinile înălțate la rugăciune (Fig. 11/1). În serviciul religios, există și relația htonic-uranic atunci când, în cadrul Sf. Liturghii, preotul este cel care
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
mod cert o zeiță >. Noi înclinăm să credem că, mai ales în Paleolitic, dar și la unele comunități umane neo-eneolitice, elementul feminin este de natură htonică, reprezentat de femeie cu toate atributele feminității (chiar dacă modelarea pictarea capului este supusă altor canoane artistice și religioase); elementul masculin este, întotdeauna, de natură uranică, reprezentat, de cele mai multe ori, de taur, ca forță generatoare sau regeneratoare de viață. Sunt cunoscute asocierile imaginilor femeie-taur din arta paleoliticului superior din grotele franceze (La Madelaine des Albis, Gabillou
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
a i le smulge din buzunare. Lăsa în redacție unicele exemplare pe care le avea. Căci S. nu își considera poezia un produs artistic, ci, probabil, un simplu jurnal. De aici și adoptarea versului alb, și, în genere, nesupunerea la canoane. Nu lipsesc, totuși, indicii ale preocupării de artă. Cea mai evidentă e majuscularea cuvintelor-obsesie, ca în versurile lui Emil Botta. Luceafărul căzut conviețuiește cu „buna Tristețe”, modelul său uman e „Prințul Noroc”. Neoromantic trecut prin simbolism (varianta „decadentă”), S. se
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
fine, exercițiul autoflagelator. De aici decurge o bună parte din specificul paginilor lirice și epice ale lui S. Versurile experimentează diferite formule, autorul lor evoluând de la tematica gândiristă către o lirică mistică și de la stihul în mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este, într-un fel de existențialism fără artă, răsfrângerea puțin
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
guvernului de la București pretextul etnic pentru o politică balcanică de statu-quo. Strategia externă românească, raporta ministrul plenipotențiar italian la București, baronul Fasciotti În vara anului 1912, era strâns legată de problema generală a balanței de putere În Balcani: „E un canon, În fapt, al politicii externe românești că cele trei state balcanice principale (Bulgaria, Serbia și Grecia) nu trebuie să se mărească fără ca România să aibă o analoagă mărire, de o asemenea manieră Încât să-i păstreze acea prevalență de populație
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
România să aibă o analoagă mărire, de o asemenea manieră Încât să-i păstreze acea prevalență de populație, de teritoriu și de bogăție, de care se bucură actualmente” <ref id="50">50 35 anni, p. 514, nr. 456. </ref>. Originea canonului trebuia căutată mult Înapoi În timp, În vremea crizei rumeliote, bătrânul Ion C. Brătianu fiind cel ce ridicase pentru prima oară problema compensațiilor teritoriale cuvenite României În cazul În care statele balcanice ar fi beneficiat de pe urma alterării statu-quo-ului <ref id
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
Theophrast (372-287 î. Cr.) Grecia Caracterele L.A. Seneca (55 î. Cr.-39 d.Cr.) Roma Tratate filozofice (De ira, De tranquillitate animi) Plutarch (50-125 d.Cr.) Grecia Opera morală (Despre mânie și liniștea sufletească) A. Augustin (345-430 d.Cr.) Hippona Confesiuni. Solilocvii Avicena (980-1037) Persia Canonul medicinei Constantinus Africanus (1020-1087) Cartagina Melancolia H. Kramer și J. Sprenger (secolul al XIII-lea) Germania Malleus Maleficarum D. Erasmus (1467-1536) Olanda Moriae Encomium Paracelsus (1493-1541) Austria Teza conform căreia bolile cauzate de demoni sunt tulburări psihice J. Weyer (1515-1588
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Pitagora, însoțit de un grup restrâns de adepți, s-a refugiat la Metapont (unde a și murit). Școala s-a ocultat și mai strict, iar o mare parte din prima generație de pitagorei („neofiții”) s-au autoexilat și anonimizat, în conformitate cu „canonul acusmaticilor”: celebrul Hieros Logos. Acesta s-a păstrat integral și uimește prin conținut: era, pur și simplu, un document curricular care stabilea precis regulile modului de pregătire și de viață ale pytagoreicilor 29. Acestui catehism excepțional conceput s-a datorat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
procesul educativ ce se desfășura în școală, cât și întregul mod de viață pitagoreic. Este vorba despre amintita Chrysa épe (crusav evph), „Vorbirea Sacră”, botezată de comentatorii latini Carmen aureum - Versurile de aur ale lui Pitagora. Pitagoreicii înșiși își numeau canonul Hieros Logos, adică „Discursul/Logosul Sacru”. Era, de fapt, așa cum l-a numit un comentator din secolul XX, un „catehism al acusmaticilor”37. Prin faptul că acesta nu era un simplu regulament de disciplină școlară, ci un complex și rafinat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Hieros Logos, adică „Discursul/Logosul Sacru”. Era, de fapt, așa cum l-a numit un comentator din secolul XX, un „catehism al acusmaticilor”37. Prin faptul că acesta nu era un simplu regulament de disciplină școlară, ci un complex și rafinat canon de viață dedicată învățăturii și cercetării științifice, Hieros Logos poate fi considerat primul și cel mai complet curriculum educațional al lumii. Îi lipsește, ce-i drept, ceea ce astăzi numim „conștiința științifică specifică”, orientarea esențialmente pedagogică, în sensul modern al expresiei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-lea s-a fixat Statuta ecclesiae antique, care interzice episcopilor operele păgâne 24. În acest fel, orice legătură spirituală dintre cultura antică și creștinism a fost ruptă. Mai mult, orice relație între viața laică și viața religioasă a fost suspendată. Canonul din Statuta ecclesiae le interzicea slujitorilor credinței aproape tot ce era permis vieții profane. Episcopii s-au văzut obligați să renunțe la ospețele pline de fast, la relațiile cu femeile și viața îmbelșugată 25. A fost aproape un cataclism, deoarece
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Statuta ecclesiae antiqua”, 5 (în S. Caesarii opera omnia, op. cit.) conține interdicția menționată: Ut episcopus gentilium libros non legat, haereticum autem pro nécessitate temporis („Episcopul să nu citească lucrările păgânilor, iar pe ale ereticilor, pentru necesitățile de moment”). Este vestitul „Canon 5”, considerat de unii teologi ca având aceeași autoritate ca și Didascalia. 25. „Statuta...”, ed. cit., „Prefatio” și paragrafele 4, 6. 26. Despre originea aristocratică a episcopilor din Galia secolului al VI-lea găsim detalii la H.G.J. Beck, The Pastoral
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la sfârșitul deceniului opt de către Paul Willis (1979), care a definit metoda ca fiind o tehnică de explorare estetică și prehermeneutică a fenomenelor și proceselor educaționale. După el, fenomenologia este inseparabilă de hermeneutică. De fapt, constituie un tot metodologic, un canon intuitiv și neraționalist, dar care oferă o cale disciplinată și riguroasă de înțelegere a experiențelor educaționale în profunzime și în modul cel mai autentic cu putință. Pedagogia fenomenologică este de fapt pedagogia superioară a marilor educatori, pedagogia care trece dincolo de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un „verb vag” care nu desemnează un „comportament observabil” și care nu permite definirea unei sarcini de învățare precise și a unui item clar pentru evaluarea riguroasă a performanței de învățare. Este așadar un forbidden verb, un „verb interzis” de canonul behaviorist al designului instrucțional modern. Gândirea postmodernistă însă reabilitează, ba chiar ridică înțelegerea în vârful panteonului argotic al terminologiei postmoderne. Dar nu numai înțelegerea își recâștigă statutul discursiv. Gândirea postmodernă suspendă toate tabuurile terminologice ale designului modern. Expresiile culturale și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
publicat în 1993 două studii importante cu privire la multiculturalism: „Multicultural Approaches to Racial Inequality in the United States”, în L. Castenell și W. Pinar (eds.), Understanding Curriculum as Racial Text, State University of New York Press, Albany, 1993, pp. 225-246; „After the Canon: Knowledge and Ideological Representation in the Multicultural Discourse on Curriculum Reform”, în C. McCarthy și W. Crichlow (eds.), Race Identity and Representation in Education, Routledge, Londra și New York, 1993, pp. 289-305. 87. McCarthy, „Multicultural Approaches...”, ed. cit., p. 228. 88
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sprijinirea propriei argumentații, citați ori pur și simplu menționați pot fi enumerați Lautréamont, Rimbaud, Pierre Louÿs, Albert Camus, René Char, Maurice Blanchot, Claude Lévy-Strauss, Michel Foucault, Emil Cioran, Michel Tournier, Ion Creangă. Trebuie remarcat că, deși respinge „sistemul”, conformarea la canoanele eseului amplu, ale studiului ori monografiei, cultivând fragmentarul și fulgurația, P. dă despre Lautréamont și despre Creangă două micromonografii sub forma unor eseuri. Despre cel referitor la Creangă, inclus în Naveta esențială - cu titlul Adaos humuleștenesc -, reluat, cu unele modificări
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]