4,924 matches
-
împins pe marele și ascunsul introvertit să trudească până la sfârșitul vieții ca un turbat?!... Și măcar sfiosul Dali, drept recunoștință, a pictat un tablou secret, amestecând un sfert din trăsăturile sale cu trei sferturi din cele ale lui Robin, numind capodopera, extrem de ciudată, în semn de merci, Salvatore. Cu Ulianov și cu domnul acela, cu nume ca de lovitură din box, cine juca, doar pentru a adormi vigilența poliției helvete, noaptea întreagă, dame și preferans, la Cabaretul Voltaire? Cum îl chema
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
inspirat dintr-o serie de principii cuprinse în aceste scrieri"89. Iată cuvinte ce au măgulit orgoliul bătrînului francez. Acestui omagiu venit din țara lui Machiavelli a răspuns cu o recunoștință compromițătoare. E drept că era încă vremea politețurilor, a capodoperelor, exact înaintea celor două decenii negre, cele mai întunecate ale istoriei. La acea epocă nu se știa nici că marile concentrări de mase vor sfîrși prin a deveni mase concentraționare. Dar cel care l-a urmat cel mai metodic pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de a se bucura de viață încearcă să se satisfacă în festinuri, în dansuri, în împreunări maestrul de ceremonii fiind adesea moartea. Alții nu se pot smulge din tristețea caselor pustiite, din fascinația rugurilor și a gropilor comune. Decameronul, această capodoperă erotică, este povestit de persoane care credeau că vor putea înșela panica prin amor. Rareori, masa își reia locul. Se reface identificarea, iar fiecare caută un țap ispășitor în spatele căruia să pună povara propriei sale mizerii. Fiecare pretinde a-l
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ceea ce este fundamental în Principele, scria Gramsci, nu constă în dezvoltarea sistematică, ci în faptul că este o carte "vie", în care ideologia politică și știința politică fuzionează în forma dramatică a "mitului"475. Fiecare dintre aceste cuvinte adînci privind capodopera Renașterii italiene se potrivește de minune traducerii ei pentru vremurile noastre: mă refer la cartea intitulată mai întîi Omul Moise de Freud. Ca toate cărțile de acest gen, trasînd principii politice pentru epoca lor, de pildă Principele, lucrarea lui Freud
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
erau ca de pe timpul războiului: camera de coordonare a luptei, cu hărți și locații ale vaselor, camera comunicațiilor secrete, de unde Churchill a vorbit cu Roosevelt, cămăruțele unde dormea personalul și dormitorul ceva mai mare al primului-ministru Churchill. Muzeul era o capodoperă vizuală. În timp ce vizitam expoziția, ghidul nostru ne-a rugat să ne oprim și să ascultăm chiar cuvintele „marelui om”. Stând acolo, În camera slab luminată, vocea lui Churchill a Început să se reverse peste noi. Vorbele lui erau tulburătoare și
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
includerea Într-o tradiție-convenție, Într-un „muzeu” al valorilor recunoscute, devenite exemplare, generînd admirația stagnantă, se ghicește ușor răspunsul, ce nu va Întîrzia de altminteri, să apară: unicul loc de „refugiu” se poate afla doar În afara operei, mai ales a capodoperei („perfecțiunea plictisește” - spusese Încă dadaistul Tzara, iar Voronca Îl urmează, susținînd că „era desăvîrșirilor e sfîrșită”), adică a acelui „rezultat” pasibil, În timp, de „oficializare”, deschis „admirației unanime”, pîndit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere Într-un echilibru de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
oricând, bine organizat, serioasă treabă, știam că poți s-o faci, ești bine pregătit, data viitoare va fi mai ușor, se întrevede rezultatul, ce îmbunătățire, sunt mândru de tine, minunat, de apreciat, frumos, o adevărată operă de artă, creativ, ce capodoperă, grea treabă, dar bine făcută, ai parcurs kilometrul în plus, ce încurajator, n-am cuvinte, merge bine, remarcabil, performanță olimpică, ești în frunte, de neuitat, m-ai lăsat fără grai, ai făcut un lucru unic... Deși în prezentarea anterioară nu
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
binom binecunoscut. Cumpătatul părinte dă semne de nerăbdare. Erosul deșteaptă În el acel nesațiu sacru față de obiect, nesațiu pe care-l Întîlnim și În alte Împrejurări: „Și-n sacra mea ardoare ferice voi sorbi...” O imaginație mai bogată aduce Zburătorul, capodopera lui Heliade după opinia aproape unanimă a criticii literare. Că balada are valoare deoarece analizează „psihologia personajului” (D. Popovici) este discutabil. „Psihologia” este, aici, starea de criză erotică, individualizată prin cîteva semne ce se pierd În mit. O boală necunoscută
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stilul Înaintea talentului. Nu este, din această pricină, neliniștit cu adevărat În fața foii albe, n-are crize de disperare și, În genere, mîhnirea lui de a scrie Într-o limbă neformată și de a se manifesta Într-o literatură fără capodopere este contrazisă de versurile iritant de bine ticluite: „La toate-ai fost norocit: nu crez c-atît izbuteai, D-ai fi avut să formezi limba În care scriai; Dar veacul te-a ajutat: În vremea cînd te-ai născut, Stilul era
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poemul. Opera ar fi scrisă, la infinit, dacă ar fi după voința creatorului. Intervine, Însă, totdeauna ceva dinafara operei (și a creatorului) care curmă acest proces cum ar fi (nerăbdarea editorului, Îmbolnăvirea autorului, un musafir inoportun etc). Opera rămîne imperfectă, capodopera nu este niciodată terminată. Alecsandri nu cunoaște această nemulțumire. Contractul lui cu opera stipulează termene mai scurte. Poetul nu pare terorizat de forma imperfectă a versului. Versul iese de la Început bine, poemul se termină atunci cînd autorul a epuizat ceea ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Barthes, este un subiect atopic, căci a scrie asupra unui lucru este a-l perima. Cum poate o ființă Îndrăgostită să riște, În aceste condiții, să perimeze propria-i pasiune? Situație, Într-adevăr, dificilă. Romanticii aspiră, totuși, să scrie o capodoperă bazîndu-se pe propria subiectivitate (pasiune), iar grecii (prin Socrate) tind să convertească, observă tot Barthes, mitul erotic Într-un mit estetic. Citatul dat de Barthes din Suferitele tînărului Werther („Am pierdut... forța sacră, vivifiantă, cu care cream În jurul meu universuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a scris mult, tot mai convins, așa cum a repetat în mai multe ocazii, că scriitorii nu pot și nici nu trebuie judecați după cantitatea paginilor lor. "Când Liala a fost întrebată de un ziarist de ce n-a reușit să dea capodopera așteptată, prozatoarea a semnalat surâzând că nu a fost de vină graba cu care a scris cele peste o sută de romane, ci pur și simplu propria neputință. Fapt e că Dostoievski, Balzac sau Goethe, care au scris chiar mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
surâzând că nu a fost de vină graba cu care a scris cele peste o sută de romane, ci pur și simplu propria neputință. Fapt e că Dostoievski, Balzac sau Goethe, care au scris chiar mai multe cărți, au dat capodopere în ciuda mareei de pagini". Cărțile sale au fost distinse cu premiile: Marina Franca, Palmi, Alfonso Gatto, Tarquinia-Cardarelli, Calliope, Città di Firenze, Città di Venezia, Trastevere, Pino d'Oro, Brutium, Rhegium Julii, Acireale, Lentini, Lanciano, Città di Cariati, Circe-Sabaudia, Montale. Un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a se domina.) Felix qui potuit rerum cognoscere causas. " Fericit cine poate cunoaște cauzele lucrurilor." (Minunat!) Atque metus omnes et inexorabile fatum Subjecit pedibus. "Și pune sub picioare orice teamă și soarta inexorabilă." Strepitumque Acherontes avari! "Precum și clocotul avarului Acheront!" (Capodoperă de gândire filozofică! Strepitum! Parc-auzi cum urlă valurile Acherontului! Minunat!) - Iti, sugera Aurora, se răcește laptele.Suflețel mai muia un pișcot în ceașcă și trăgea o înghițitură. - Dar asta? Fortunatus et ille qui deos novit agrestes. " Fericit și acela
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nota numai producțiile de reputație stabilită (Mozart, Bach, Haydn, Beethoven) și asculta religios, cu ochii închiși, șoptind din când în cînd: "Minunat! Minunat!" Dacă concertul era început și Suflețel venea din altă odaie, mergea în vârful picioarelor. Și aci prestigiul capodoperelor cauza lui Suflețel o comoție morală, fără raport la valoarea muzicii în sine, dar emoția era tot așa de convulsivă ca și față de Georgicele lui Virgil. În rezumat, Suflețel, descendent de țăran, se afla în fața mulțumirii de a trăi în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Carababă. După umila mea părere, Carababă este un actor de un talent covârșitor, mult mai profund decât al lui Moissi, cu care seamănă puțin la față, având ca și acela preferință pentru rolul lui Hamlet. Carababă zice că simte capodopera teatrală atât de sincer, încît are impulsul de a o transforma în dramă reală și că în general scena nu-l satisface. El conține atâta vitalitate, încît vrea să joace pe o scenă mai vastă, pe scena vieții. Un actor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu făcu nici o destăinuire reconfortantă și lăsă toată răspunderea celuilalt. - Tu știi mai bine decât oricine! - Părerea noastră! oftă Pomponescu. Numai atât n-ajunge!În tinereță am făcut poezii pe care le declamam cu glas tare prin odaie, crezîndu-le niște capodopere. Când le-am regăsit printre hârtii, cu douăzeci de ani mai târziu, mi s-au părut rușinoase. Firește, le-am aruncat pe foc, ca să nu mi le găsească cineva. Ne trebuie un public care să creadă în noi, să aplaude
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de tăierea subvenției, Botticelli ascunse iarăși în ochi gânduri obscure. " Ce crezi tu, îi zise Ioanide mental, că eu am făcut biserica pentru bani? Pot câștiga bani cât vreau. N-am ridicat-o nici măcar fiindcă îmi închipui că e vreo capodoperă și are să stea acolo la infinit. Tot ce construiește omul e dărâmat chiar de om. Altfel, generațiile următoare și-ar pierde energia, trăind în orașe arheologice, fără a putea adăuga nimic nou. Veneția va fi distrusă într-o zi cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Aceasta este, zise Pomponescu, o mică mizerie a acestorarte. În schimb, ele dau satisfacții violente și imediate, pe care nu le obțin ceilalți artiști. Cine oare s-a oprit vreodată în fața unui monument arhitectural să aplaude? Nici cele mai ilustre capodopere de sculptură nu sunt ovaționate. Aci onorurile sunt stinse, accesibile numai celor care citesc cărți. Totuși, condiția dumneavoastră nu e așa desperată cum vă închipuiți. Artiștii interpreți mari trăiesc prin cultul creatorilor contemporani care i-au cunoscut. Amintirea unei Rachel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
elemente fantastice și care se va dezvolta în paralel cu cea realistă, iar, mai apoi, treptat, conceptul de fantastic va ieși din cadrul strict literar, pentru a fi folosit în domenii precum: muzică (în 1830, muzicianul Hector Berlioz își denumește prima capodoperă Simfonia fantastică, subliniindu-i romantismul și „îndrăznelile ritmice”, sculptură (Jurgis Baltrusaitis vorbește, în lucrarea Evul mediu fantastic despre sculpturi fantastice), pictură (lucrări ale lui Salvator Dali) sau cinematografie (Păsările lui Hitchock, Noaptea vânătorului al lui Laughton, considerate drept filme fantastice
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
clasici, în literatura română, printre primii cititori români ai operelor lui Poe au fost Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski și Ion Luca Caragiale. Încântați de noul trend literar, aceștia vor concepe o serie de texte originale, care vor deveni și primele capodopere ale fantasticului românesc, căci în 1872, Mihai Eminescu redacta nuvela Sărmanul Dionis. Au fost voci care au contestat vocația literaturii române pentru fantastic, un exemplu este constituit de Adrian Marino, exeget care ajunge la concluzia că nu am avea o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Edgar Allan Poe este un fenomen, din păcate, singular, singularitate ce se explică, de altfel, prin lipsa de popularitate a celor doi scriitori în epocă, dar și prin influențele masive exercitate de aceștia în momente mult ulterioare. Romanul Moby Dick, capodopera lui Herman Melville, a constituit sursa de inspirație a multor adaptări de film, televiziune, teatru, benzi desenate, operă etc. Privit foarte mult timp ca o simplă ficțiune de aventuri marine pentru tineret, romanul Moby Dick a fost redescoperit de public
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
humuleșteni. Cu toate acestea primul scriitor care dovedește o impecabilă cunoaștere a convențiilor fantasticului european este Mihai Eminescu, chiar dacă prozatori ca Alecu Russo, Nicu Gane, și înaintea lor, Costache Negruzzi inseraseră motive și elemente fantastice în câteva texte. Acesta, prin capodopera genului, Sărmanul Dionis, preia din literatura universală o serie de mituri cu largă răspândire, având ca model unele dintre operele romanticilor germani, printre motivele caracteristice acestei creații literare fiind transmigrația unor suflete, animarea unui portret, operații magice care răstoarnă dintr-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
specia care convine cel mai mult lui Caragiale, întrucât formula stimulează în chip generos recrearea originalului. Semnificativ este și faptul că, adesea izbânda artistică se datorește modului în care sunt valorificate resursele fantasticului mitic folcloric. În materie de ,,basm nuvelistic’’, capodopera scriitorului este Abu Hasan, subintitulată și ,,poveste orientală’’, scrierea propune atenției una din formele de intruziune a fantasticului miticofolcloric dintre cele mai insolite în literatura noastră. 2.3.3. Abu Hasan Abu Hasan este unul dintre exercițiile narative târzii ale
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
această tendință de localizare a acestui orientalism, metamorfozată aici într-un balcanism muntenesc, dar și explorarea zonelor tulburi ale percepției senzoriale: ,,Abu Hasan e o experiență de sugestie ce duce la alterarea percepției adevărului’’. Nicolae Ciobanu vedea în povestea orientală capodopera basmului nuvelistic românesc, constatând că ,,tema moralizatoare este subsumată incitantei problematici a basmului nuvelistic’’. Cât privește ,,impulsul obscur și tiranic de schimbare a identității’’ care degenerează într-un caz ,,de clătinare a minții’’, ,,el permite explorarea din unghi fantastic’’. Dacă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]