25,745 matches
-
Presiunea arterială și debitul sanguin sunt în strictă interdependență; (). Astfel, presiunea arterială este condiționată de factori cardiaci (debitul cardiac), vasculari (rezistență periferică, distensibilitate) și sanguini (volemie, vâscozitate). Așa cum am văzut anterior, debitul cardiac este la rândul lui condiționat de frecvența cardiacă și debitul sistolic, iar acesta depinde de forța de contracție ventriculară, adică de contractilitatea miocardică, presarcină (volum telediastolic) și postsarcină (rezistența periferică). 13.2. Controlul nervos al presiunii arteriale Prin mecanisme nervoase reflexe este asigurată ajustarea rapidă a factorilor ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
depinde de forța de contracție ventriculară, adică de contractilitatea miocardică, presarcină (volum telediastolic) și postsarcină (rezistența periferică). 13.2. Controlul nervos al presiunii arteriale Prin mecanisme nervoase reflexe este asigurată ajustarea rapidă a factorilor ce influențează presiunea arterială, adică debitul cardiac, determinat de frecvența și forța contracțiilor (inclusiv o mai bună umplere ventriculară prin redistribuirea volumului pe sectoare, adică mobilizarea sângelui din diversele rezervoare) și respectiv rezistența periferică (inclusiv redistribuții majore de debit). Rapiditatea acestor mecanisme este evidentă în următorul exemplu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
o creștere a presiunii arteriale prin simpla adăugare a presiunii toracice crescute, cu restabilire imediată, datorată returului venos scăzut ce determină reducerea volumului sistolic. Scăderea presiunii pulsului activează reflexul baroreceptor. La deschiderea glotei se restabiliește presiunea toracică normală și debitul cardiac, dar de data aceasta împotriva unei rezistențe periferice crescute; ca urmare presiunea arterială crescută scade activitatea baroreceptorilor, conducând la bradicardie și vasodilatație, tocmai în scopul normalizării presiunii arteriale. 13.2.4. Alte reflexe și mecanisme de control pe termen scurt
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
venoase. Fenomenul Bainbridge Controlul atrial al frecventei cardiace (Bainbridge) include o componentă directă locală, reprezentată de întinderea nodulului sinusal (ce permite creșterea frecvenței cu 15%) și o componentă reflexă (ce poate crește frecvența cu încă 50%), mai slabă la frecvență cardiacă mare. Răspunsul ischemic central și răspunsuri la stimuli nocivi Deficitul nutritiv al centrului vasomotor (presiune arterială sub 60 mm Hg) induce activarea neuronilor vasoconstrictori (maximă la ~20 mm Hg; probabil prin acumularea CO2, oricum prin aciditate) și creșterea marcată a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
că modificările rezistenței periferice nu afectează presiunea arterială pe termen lung, decât dacă sunt afectate funcția renală sau ingestia de apă. Supraîncarcarea hidrică a organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și deci a presiunii arteriale (fig. 47). La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat de autoreglare tisulară a debitului sanguin local. In ce privește ingestia, sarea are efect mai puternic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
135 mm Hg sistolic și 90 mm Hg diastolic. Se poate considera că hipertensiunea arterială nu este o boală în sine, ci o condiție patologică ce evoluează spre complicații grave, însoțite de speranță de viață scăzută, dintre care menționăm insuficiența cardiacă, cardiopatia ischemică și rupturile vasculare (ce conduc la hemoragie și infarct, cu importanță deosebită în termeni de morbiditate, complicații și mortalitate, atunci când se produc la nivel cerebral și renal). Una din metodele clasice folosite pentru inducerea experimentală a hipertensiunii arteriale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
o creștere presională mare, de 40 mm Hg. Revenirea la ingestia de apă potabilă duce la restabilirea rapidă (două zile) a valorilor presionale normale. 14. Distribuția tisulară a fluxului sanguin Există o distribuție cantitativă de fond, în repaus, a debitului cardiac spre organe și segmentele acestora (tab. 7). Aceasta însă este modificată puternic în funcție de necesitățile funcționale variabile, prin modificări de secțiune transversală a arterelor. Arteriolele și arterele mici (diametru sub 0,1 mm) reprezintă componenta majoră a rezistenței periferice. Rețeaua vasculară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
este oxidul nitric. Oxidul nitric (NO) este o moleculă-semnal cu multiple funcții în diverse țesuturi. NO este produs, alături de citrulină, din L-arginină sub acțiunea catalitică exercitată de nitric-oxid sintază (NOS). NOS este prezentă în endoteliul vascular, mușchiul neted și cardiac, neuroni și multe alte tipuri de celule. Ea poate fi constitutivă (cNOS) sau inductibilă (iNOS; NOS tip II). Forma iNOS nu este calciu-dependentă, fiind activată de citokine (factorul de necroză tumorală, interleukine) și de endotoxine bacteriene lipopolizaharidice, cu posibile implicații
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul venos superficial spre sinusul coronar și venele cardiace anterioare, iar din restul miocardului direct în cavitățile cardiace, prin sistemul venos profund (vasele arteriosinusoidale și arterioluminale) și venele thebesiene. Anastomozele arteriolare sunt rare și cu diametru intern sub 40 μm, dar numărul și dimensiunile lor cresc în cardiopatia ischemică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul venos superficial spre sinusul coronar și venele cardiace anterioare, iar din restul miocardului direct în cavitățile cardiace, prin sistemul venos profund (vasele arteriosinusoidale și arterioluminale) și venele thebesiene. Anastomozele arteriolare sunt rare și cu diametru intern sub 40 μm, dar numărul și dimensiunile lor cresc în cardiopatia ischemică. Datorită presiunii extravasculare mari în sistolă perfuzia zonei subendocardice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
poate fi afectată de scurtarea diastolei în tahicardie sau de presiunea ventriculară crescută în stenoza aortică (în condiții de nevoie crescută de oxigen). Debitul coronar total (metoda diferenței arteriovenoase de N2O; Kety) este ~250 ml/min, reprezentând ~5% din debitul cardiac. Distribuția regională a fluxului sanguin poate fi monitorizată prin captarea miocardică 201de Tl, eliminarea de 133Xe, captarea de 99Tc pirofosfat stanos în regiunile ischemice. Extracția de oxigen este 70-80% în repaus, deci aportul adecvat de oxigen la creșterea necesarului este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
fenomenul propriu zis de revenire a sângelui din țesuturi în atriul drept dar mai frecvent pentru a desemna debitul global corespunzător. Dacă se neglijează fluctuațiile de volum ale rezervorului venos se poate considera că returul venos este egal cu debitul cardiac. Similar cu circulația arterială curgerea sângelui în vene respectă legea lui Ohm și este deci influențată de presiunea la nivel capilar și venos central, precum și de rezistența la curgere, influențată la rândul ei de diverși factori. 70-75% din sânge se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de funcționare eficace a mușchiului neted). 15.2. Caracterele circulației venoase In fiziologia circulației venele nu reprezintă doar simple căi de întoarcere. Având o complianță mare, sectorul venos realizează o stocare și furnizare de sânge variabilă, returul venos influențând debitul cardiac (fig. 47). Legea inimii descrie reglarea intrinsecă, heterometrică, a forței de contracție ventriculare de către presarcină (volumul telediastolic), ce depinde la rândul său de întoarcerea venoasă. Circulația venoasă face parte din sistemul de joasă presiune, alături de circulația capilară, circulația pulmonară și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
scade progresiv. Ca urmare viteza de circulație înregistrează o creștere progresivă (10-25 cm/s în vena cavă inferioară; 7-10 cm/s în vena cavă superioară). Viteza de curgere este mai mica decât în artere, deoarece la același debit total (debit cardiac = retur venos) în vene secțiunea totală este mai mare de ~3 ori. In sfârșit, tot în comparație cu arterele, curgerea sângelui în vene este non-pulsatilă și non turbulentă. Volumul de sânge prezent la nivelul venelor este net superior celui din sectorul arterial
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
12 mm Hg în capilarele venoase la 7-8 mm Hg în venele mici, 3-4 mm Hg în venele mijlocii, până la 0-2 mm Hg în venele mari, unde prezintă variații determinate de fluctuațiile de presiune din atriul drept în cursul ciclului cardiac, precum și variații legate de ciclul respirator, ce poate determina și fenomene de aspirație, presiunea putând coborî în inspirul forțat până la -4 mm Hg. Presiunea venoasă este în general scăzută; de aceea sunt semnificative influențele exercitate de presiuni relativ mici, determinate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
inspir și crește în efort. Variații fiziologice apar în efort fizic, stări emoționale, modificări posturale. In ortostatism la nivelul membrelor inferioare presiunea venoasă este 90 mm Hg, în timp ce la jugulară este 0 mm Hg. Creșteri patologice se înregistrează în insuficiența cardiacă dreaptă, pericardite, compresiune venoasă, șunt arterio-venos. Scăderi patologice apar în colaps, șoc, varice. Jugulograma reprezintă deci înregistrarea presiunii venoase sistemice “centrale” (presiunea din atriul drept reflectată ca modificări de calibru la nivel jugular, captate cu traductor piezoelectric). In cursul ciclului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
dreaptă, pericardite, compresiune venoasă, șunt arterio-venos. Scăderi patologice apar în colaps, șoc, varice. Jugulograma reprezintă deci înregistrarea presiunii venoase sistemice “centrale” (presiunea din atriul drept reflectată ca modificări de calibru la nivel jugular, captate cu traductor piezoelectric). In cursul ciclului cardiac apar trei deflexiuni pozitive (a, c, v) și două negative (x, y), care corespund modificărilor de presiune în atriul drept determinate de următoarele: a sistola atrială, c bombarea planșeului AV spre atriu în sistola ventriculară isovolumică, x coborârea imediată a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
normal. In stenoza tricuspidiană unda a este mai amplă, unda c este mai scurtă, iar depresiunea y diminuă pâna la dispariție. In pericardita constrictivă unda a este mai amplă iar depresiunea y este mai profundă și mai rapidă. In insuficiența cardiacă dreaptă și în cea globală unda a crește foarte mult, iar depresiunea y diminuă. 15.4. Factori ce determină și influențează circulația venoasă Energia necesară pentru returul venos este furnizată de activitatea inimii, mișcările respiratorii, contracția mușchilor membrelor. Activitatea de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
presional (capilare arteriale 30-45 mm Hg, capilare venoase 10-15 mm Hg, vene 5-7 mm Hg, atriu 0 mm Hg). Factorii care contribuie la întoarcerea venoasă sau o influențează includ condițiile care determină presiunea sanguină la nivel capilar, adică volemia, debitul cardiac și rezistența periferică. La aceștia se adaugă diverși alți factori: complianța și statusul contractil venos (venoconstricția simpatică scade complianța și crește presiunea venoasă), presiunea hidrostatică și valvele venoase, compresiunea tisulară (contracția mușchiului scheletic), efectul de aspirație al ventriculului drept, pulsațiile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
pe calea nervului vag, lent (prin fibre nemielinizate) și determină respirație rapidă, superficială; stimularea lor intensă produce apnee. Distensia capilarelor pulmonare și creșterea volumului lichidului interstițial activează acești receptori. Receptorii J au un rol important în dispneea asociată cu insuficiență cardiacă stângă, pneumonie și microembolism. De asemenea, receptorii J contribuie la creșterea frecvenței ventilației din cursul efortului. 18.6.4. Receptorii de iritație din căile aeriene Receptorii de iritație se găsesc la nivelul celulelor epiteliale ale căilor aeriene și sunt stimulați
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
înregistrează diferențe mari de la individ la individ în răspunsul ventilator hipoxic, parțial determinate genetic. Sensibilitatea la hipoxie este mult redusă la persoanele care au fost hipoxemice de la naștere, cum ar fi nașterea la mare altitudine sau la pacienții cu insuficiență cardiacă congenitală cianotică (“copii albaștri”). La pacienții cu afectare pulmonară severă, comanda hipoxică a ventilației devine foarte importantă. La acești pacienți cu retenție cronică de bioxid de carbon, pH-ul LCR are o valoare aproape de normal în ciuda pCO2 crescut. Scăderea pH
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
muscular bine reprezentat. Motivul acestor diferențe devine clar când comparăm cele două tipuri de circulație (pulmonară și sistemică). Circulația sistemică asigură necesarul de sânge la organe; inclusiv la cele aflate la distanță mare de inimă. Dimpotrivă, plămânul primește întregul debit cardiac în același timp. Se întâmplă rar o direcționare a sângelui dintr-o regiune pulmonară către alta (hipoxia alveolară localizată); în această situație are loc o reducere a presiunii menținând în activitate inima dreaptă pentru a asigura schimbul gazos pulmonar. Presiunea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
dizolvată se realizează conform legii lui Henry (cantitatea dizolvată este proporțională cu presiunea parțială). Cu alte cuvinte, când presiunea arterială este de 100 mmHg în 100 ml sânge se găsesc doar 0,3 ml O2. In cursul efortului, când debitul cardiac este de maxim 25 l/min; cantitatea totală de O2 care poate fi transportată la țesuturi în acest mod este de numai 75 ml O2/min. Consumul maximal de O2 în cursul efortului fiind de ~3000 ml/min, transportul se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
filtrare, dar GFR scade pronunțat când presiunea arterială medie scade sub 90 mm Hg. Fluxul sanguin renal La o persoană medie în greutate de 70 kg, fluxul sanguin combinat renal este de 1100 ml/min, ceea ce reprezintă 22% din debitul cardiac. Având în vedere că greutatea totală a celor 2 rinichi nu depășește 0,4% din greutatea corporală, se observă că aceste organe primesc o cantitate foarte mare de sânge în raport cu alte organe. Fluxul sanguin la alte organe este suficient pentru
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
2% din totalitatea potasiului din organism. Cu toate acestea, este extrem de important pentru supraviețuirea organismelor. Potențialul de repaus al tuturor celulelor este dependent în mod direct de concentrația extracelulară de potasiu. Variații anormale ale potasemiei vor produce tulburări de excitabilitate cardiacă (aritmii) și tulburări ale contractilității mușchiului scheletic, precum și ale excitabilității neuronale. Balanța potasică este redusă, pierderile zilnice extrarenale (transpirație și fecale) fiind foarte mici. Principalul mecanism prin care se reglează potasiului este cel renal. Potasiul se filtrează liber prin membrana
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]