2,818 matches
-
perioadă l-a primit aici pe scriitorul francez André Bellesort care va aminti în lucrările sale despre timpul petrecut la Țibănești și despre frumusețea locurilor. În timpul Răscoalei de la 1907, țăranii din Țibănești nu s-au răsculat împotriva boierului Petre P. Carp, deoarece acesta s-a purtat cumsecade cu țăranii care îi lucrau pământul. În perioada Primului Război Mondial, familia Carp a locuit la București, iar conacul său din Țibănești a adăpostit un spital pentru bolnavii cu febră tifoidă. Fiul său, Petre Carp (1890-1916
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
timpul petrecut la Țibănești și despre frumusețea locurilor. În timpul Răscoalei de la 1907, țăranii din Țibănești nu s-au răsculat împotriva boierului Petre P. Carp, deoarece acesta s-a purtat cumsecade cu țăranii care îi lucrau pământul. În perioada Primului Război Mondial, familia Carp a locuit la București, iar conacul său din Țibănești a adăpostit un spital pentru bolnavii cu febră tifoidă. Fiul său, Petre Carp (1890-1916), a murit pe front și a fost înmormântat în mausoleul de la Țibănești. După război, Petre P. Carp
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
P. Carp, deoarece acesta s-a purtat cumsecade cu țăranii care îi lucrau pământul. În perioada Primului Război Mondial, familia Carp a locuit la București, iar conacul său din Țibănești a adăpostit un spital pentru bolnavii cu febră tifoidă. Fiul său, Petre Carp (1890-1916), a murit pe front și a fost înmormântat în mausoleul de la Țibănești. După război, Petre P. Carp a murit la 19 iunie 1919 la Țibănești și a fost înmormântat într-un sarcofag de marmură din mausoleul familiei, aflat în
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
Carp a locuit la București, iar conacul său din Țibănești a adăpostit un spital pentru bolnavii cu febră tifoidă. Fiul său, Petre Carp (1890-1916), a murit pe front și a fost înmormântat în mausoleul de la Țibănești. După război, Petre P. Carp a murit la 19 iunie 1919 la Țibănești și a fost înmormântat într-un sarcofag de marmură din mausoleul familiei, aflat în parcul conacului. După moartea lui Petre P. Carp, de moșia din Țibănești s-a ocupat soția sa, Sevastia
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
fost înmormântat în mausoleul de la Țibănești. După război, Petre P. Carp a murit la 19 iunie 1919 la Țibănești și a fost înmormântat într-un sarcofag de marmură din mausoleul familiei, aflat în parcul conacului. După moartea lui Petre P. Carp, de moșia din Țibănești s-a ocupat soția sa, Sevastia (1853-1947) și fiul său, Nicolae Carp, care a continuat să locuiască acolo până la naționalizarea conacului. Cu prilejul reformei agrare din 1921, țăranii din Țibănești au fost împroprietăriți cu peste o
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
1919 la Țibănești și a fost înmormântat într-un sarcofag de marmură din mausoleul familiei, aflat în parcul conacului. După moartea lui Petre P. Carp, de moșia din Țibănești s-a ocupat soția sa, Sevastia (1853-1947) și fiul său, Nicolae Carp, care a continuat să locuiască acolo până la naționalizarea conacului. Cu prilejul reformei agrare din 1921, țăranii din Țibănești au fost împroprietăriți cu peste o mie de hectare din moșia familiei Carp. În urma reformei agrare din 1945, moștenitorii familiei Carp au
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
ocupat soția sa, Sevastia (1853-1947) și fiul său, Nicolae Carp, care a continuat să locuiască acolo până la naționalizarea conacului. Cu prilejul reformei agrare din 1921, țăranii din Țibănești au fost împroprietăriți cu peste o mie de hectare din moșia familiei Carp. În urma reformei agrare din 1945, moștenitorii familiei Carp au păstrat conacul și acareturile, plus 69 de hectare de teren. În martie 1949, proprietatea familiei Carp a fost confiscată de stat, printre clădirile preluate de autorități, conform procesului verbal întocmit cu
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
Nicolae Carp, care a continuat să locuiască acolo până la naționalizarea conacului. Cu prilejul reformei agrare din 1921, țăranii din Țibănești au fost împroprietăriți cu peste o mie de hectare din moșia familiei Carp. În urma reformei agrare din 1945, moștenitorii familiei Carp au păstrat conacul și acareturile, plus 69 de hectare de teren. În martie 1949, proprietatea familiei Carp a fost confiscată de stat, printre clădirile preluate de autorități, conform procesului verbal întocmit cu acel prilej, aflându-se conacul cu 12 camere
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
țăranii din Țibănești au fost împroprietăriți cu peste o mie de hectare din moșia familiei Carp. În urma reformei agrare din 1945, moștenitorii familiei Carp au păstrat conacul și acareturile, plus 69 de hectare de teren. În martie 1949, proprietatea familiei Carp a fost confiscată de stat, printre clădirile preluate de autorități, conform procesului verbal întocmit cu acel prilej, aflându-se conacul cu 12 camere, o cramă, trei pivnițe, o lăptărie și locuința administratorului. La acel moment, imobilul era într-o stare
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
Parcul conacului a fost lăsat în paragină. În jurul anului anul 1960, pe terenul parcului s-a construit o școală cu profil profesional - tâmplărie, mecanică, textile. Școala a construit un teren de sport în parc, printre arborii ornamentali plantați de familia Carp. Clădirea școlii și terenul aferent de 2450 mp au intrat în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării. În perioada regimului comunist și în anii următori de după Revoluția din decembrie 1989, clădirile de pe domeniul conacului au fost reparate fără nicio grijă față de
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
mod grosolan, fiind încorsetat în beton. În anul 2001, frații Ioan și Alexandru (Sandu) Sturdza au cerut Primăriei comunei Țibănești și Inspectoratului Școlar Județean Iași să le retrocedeze proprietățile deținute de mama lor, Elisabeta Sturdza (1874-1963) - fiica lui Petre P. Carp, care fuseseră confiscate de stat în martie 1949. Printre bunurile solicitate se aflau conacul, construcțiile anexe și 2 ha de teren. Printr-un ordin emis de Ministerul Educației și Cercetării în 2005, li s-au retrocedat celor doi urmași conacul
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
arhitectul Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România, afirma că dorește să realizeze în sat ateliere de manufactură destinate salvării patrimoniului. În iunie 2009, Ordinul Arhitecților din România, împreună cu mai multe organizații neguvernamentale din Franța și România, Școala "Petre P. Carp" din Țibănești, Consiliul Local și Primăria Țibănești, a organizat la conacul din localitate un "Atelier de forjat fier", unde să se învețe tehnicile tradiționale și moderne a fierului forjat ornamental pentru restaurarea monumentelor istorice. În prezent, se află în proces
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
și -4,50 m. Clădirea are un beci la adâncimea de -3,67 m. Pereții sunt din zidărie de cărămidă, planșeele din lemn, iar acoperișul din lemn cu învelitoare din tablă. În parcul conacului se află un mausoleu al familiei Carp. El a fost construit din beton, în stil neogotic, după planurile inginerului francez Gustave Eiffel care a ajuns și la Țibănești în vizita sa în România. În interior, se află două sarcofage de marmură. Deasupra ferestrelor din partea opusă intrării se
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
ajuns și la Țibănești în vizita sa în România. În interior, se află două sarcofage de marmură. Deasupra ferestrelor din partea opusă intrării se află înscris următorul text: ""Svs sa avem inimele."" În mausoleu sunt înmormântate rudele omului politic Petre P. Carp:
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
(n. 1904, d. 1952) a fost un avocat român de origine evreiască, născut la București și mort în Israel. Născut într-o familie burgheză românizată, era fiul lui Horia Carp, fost senator și fost secretar general al Comunității Evreilor din București. La începutul războiului, Matatias Carp ocupa funcția de secretar general al Federației Uniunilor de Comunități evreiești din România. Între 1940 și 1944, Matatias Carp și-a asumat riscul de
Matatias Carp () [Corola-website/Science/322408_a_323737]
-
fost un avocat român de origine evreiască, născut la București și mort în Israel. Născut într-o familie burgheză românizată, era fiul lui Horia Carp, fost senator și fost secretar general al Comunității Evreilor din București. La începutul războiului, Matatias Carp ocupa funcția de secretar general al Federației Uniunilor de Comunități evreiești din România. Între 1940 și 1944, Matatias Carp și-a asumat riscul de a deveni cronicarul și arhivistul persecuției comunității evreilor din România, care forma înainte de război cea de-
Matatias Carp () [Corola-website/Science/322408_a_323737]
-
românizată, era fiul lui Horia Carp, fost senator și fost secretar general al Comunității Evreilor din București. La începutul războiului, Matatias Carp ocupa funcția de secretar general al Federației Uniunilor de Comunități evreiești din România. Între 1940 și 1944, Matatias Carp și-a asumat riscul de a deveni cronicarul și arhivistul persecuției comunității evreilor din România, care forma înainte de război cea de-a treia comunitate evreiască din Europa numărând aproximativ 760.000 de indivizi. Realizând că se apropie sfârșitul comunităților evreiești
Matatias Carp () [Corola-website/Science/322408_a_323737]
-
asumat riscul de a deveni cronicarul și arhivistul persecuției comunității evreilor din România, care forma înainte de război cea de-a treia comunitate evreiască din Europa numărând aproximativ 760.000 de indivizi. Realizând că se apropie sfârșitul comunităților evreiești europene, Matatias Carp începe o intensă muncă de colectare a mărturiilor suferinței iudaice încă din 1940. Ajutat doar de soția sa și riscându-și viața, Carp ține cronica zilnică a persecuțiilor, a crimelor și a masacrelor contra evreilor. Informațiile colectate de Carp sunt
Matatias Carp () [Corola-website/Science/322408_a_323737]
-
din Europa numărând aproximativ 760.000 de indivizi. Realizând că se apropie sfârșitul comunităților evreiești europene, Matatias Carp începe o intensă muncă de colectare a mărturiilor suferinței iudaice încă din 1940. Ajutat doar de soția sa și riscându-și viața, Carp ține cronica zilnică a persecuțiilor, a crimelor și a masacrelor contra evreilor. Informațiile colectate de Carp sunt obținute de pe întreg teritoriul României cu sprijinul indivizilor evrei înscriși în filialele teritoriale ale Federației Evreiești al cărei sediu central era la București
Matatias Carp () [Corola-website/Science/322408_a_323737]
-
Matatias Carp începe o intensă muncă de colectare a mărturiilor suferinței iudaice încă din 1940. Ajutat doar de soția sa și riscându-și viața, Carp ține cronica zilnică a persecuțiilor, a crimelor și a masacrelor contra evreilor. Informațiile colectate de Carp sunt obținute de pe întreg teritoriul României cu sprijinul indivizilor evrei înscriși în filialele teritoriale ale Federației Evreiești al cărei sediu central era la București. O parte din informații sunt obținute de la un ofițer german care îi vinde fotografii ce documenteaza
Matatias Carp () [Corola-website/Science/322408_a_323737]
-
ce documenteaza prigonirea evreilor. După 23 august 1944, reușește să copieze ordine oficiale și rapoarte ale jandarmeriei datorită sprijinului unui prieten care, fiind angajat al Ministerului de Interne, îi facilitează accesul la sediul ministerului în zilele de duminică. După război, Carp obține informații de la prietenii lui juriști care participau la procesul criminalilor de război ce se desfșura la București. Toate aceste surse au fost adunate într-o carte de peste 700 de pagini, intitulată " Cartea Neagră. Suferințele evreilor din România 1940-1944" și
Matatias Carp () [Corola-website/Science/322408_a_323737]
-
chirurgie din armată a profesorului dr. M. Butoianu și I. Gilorteanu, si la școlile din Paris și Berlin, respectiv la prof. Duval, Gosset și Sauerbruch. La Spitalul Floreasca, un an de zile (1946), ca preparator a lucrat cu dr. Silviu Carp și Marin Popescu-Urluieni, din școala profesorului Tr. Nasta; cu prof. dr. Ion Țurai, din școala prof. Iacobovici. La Clinica Filaret a avut prilejul să lucreze și apoi să colaboreze în dezvoltarea chirurgiei toracice cu prof. dr. C. Cărpinișan, prof. dr.
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
fost ucis de soldați în 235, legiunile romane au fost învinse într-o campanie împotriva Persiei sasanide, iar Imperiul s-a destrămat. General după general se ceartau pentru controlul Imperiului, frontierele au fost neglijate și supuse unor raiduri frecvente ale carpilor, goților, vandalilor și alemanilor, și atacurile agresive ale sasanizilor în răsărit. În cele din urmă, prin 258, atacurile veneau din interior, atunci când Imperiul s-a destrămat în trei state concurente. Provinciile romane din Galia, Britania și Hispania s-au rupt
Imperiul de la Palmira () [Corola-website/Science/324989_a_326318]
-
credincioși. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați între anii 1959-1963 de pictorul Iosif Keber (1897-1989) din Târgu Jiu. Biserica a fost renovată la începutul anilor '90 ai secolului al XX-lea, pereții interiori fiind repictați de pictorul bisericesc Vasile Carp din București. După finalizarea lucrărilor, biserica a fost resfințită la 18 august 1996 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. Cu acest prilej, preotul paroh Petru Crăciun și preoții slujitori Doru Costineanu Beuca și Gheorghe Giosan au primit distincția
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323652_a_324981]
-
specifică epocii. Gane a lăsat și un roman istoric, Rădăcini (1947), fără prea mult ecou (Perpessicius îi consacră, totuși, o recenzie favorabilă), și o piesă de teatru, "Phrynea", rămasă în manuscris. Mai merită menționată ampla și substanțiala lucrare istoriografică "P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării" (I-II, 1936), cu unele capitole, cum ar fi cel dedicat Junimii, de interes documentar.
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]