2,933 matches
-
vulcanice neogene, sub forma unor măguri dispuse în lungul Someșului Mare. Rocile sedimentare, de vârstă cretacică și paleogenă (marne, gresii conglomerate și calcare) care înconjoară masivul, au fost afectate de mișcările stirice și imprimă reliefului trăsături caracteristice. Din întregul lanț carpatic oriental, Munții Rodnei păstrează cel mai bine urmele ghețarilor cuaternari. Acești munți prezintă numeroase circuri glaciare (Ineu - Lala, Negoiescu, Iezer, Buhăescu, Izvorul Cailor, Puzdrele etc), chei și defileuri (Cheile Bistricioarei, defileurile Strâmba, Rebra, Cormoaia, Pasul Prislop etc), cascade (Cascada Cailor
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
special glaciar și periglaciar), precum și porțiuni din principalele etaje de vegetație ale Munților Rodnei. A fost înființată în 1932 și are și o zonă științifică de protecție absolută. În rezervație sunt prezente o serie de specii rare de plante, endemisme carpatice sau rodnene. Rezervația naturală Piatra Rea, 50 hectare, este protejată în special pentru abundența exemplarelor de floare de colț (Leontopodium alpinum). Rezervația mixtă „Peștera și Izbucul Izvorul Albastru al Izei”, 100 hectare, este situată în partea estică a Munților Rodnei
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
alcătuiesc o grupa montană în extremitatea nord-estică a Apusenilor, aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor. Altitudinea maximă este atinsă în Vârful Măgura Priei (996 m). ului fac parte din treaptă montană de relief cu extensie redusă și joasă că altitudine, din ramificația nordică a Munților Apuseni. Culmea Meseșului este o formațiune îngustă de
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
de specii, din care 1/3 sunt plante inferioare, talofite și briofite, iar 2/3 superioare - în special fanerogame. Plantele cu flori sunt reprezentate în principal de specii endemice: breabănul (Cardamine glanduligera), brusturul negru (Symphytum cordatum), clopoțelul [Campanula rotundifolia - Campanula carpatica], crucea voinicului (Hepatica transsylvanica), Garofița de munte (Dianthus tenuifolius), gălbenelele de munte (Ranunculus carpaticus), mierea ursului (Pulmonaria rubra), margareta (Chrysanthemum rotundifolium), omagul [Aconitum moldavicum - Aconitum lasianthum (o. galben) - Aconitum toxicum (o. vânăt)], zada (Larix decidua subsp. carpatica). Specii mai rar
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Campanula rotundifolia - Campanula carpatica], crucea voinicului (Hepatica transsylvanica), Garofița de munte (Dianthus tenuifolius), gălbenelele de munte (Ranunculus carpaticus), mierea ursului (Pulmonaria rubra), margareta (Chrysanthemum rotundifolium), omagul [Aconitum moldavicum - Aconitum lasianthum (o. galben) - Aconitum toxicum (o. vânăt)], zada (Larix decidua subsp. carpatica). Specii mai rar întâlnite sunt: bulbucii de munte (Trollius europaeus), sângele voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata). Se regăsește și o specie - relict terțiar: vornicerul pitic (Evonymus nanus), pe valea Tarcăului. Demne de menționat mai sunt plantele medicinale cum ar
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Barbus meridionalis), păstravul (Salmo trutta fario), porcușorul (Gobio uranoscopus frici), zglăvoaca (Cotus gobio). Se regăsesc reptile și amfibieni ca: broasca râioasă verde (Bufo viridis), roșie (Rana temporaria) și cafenie (Rana arvalis), brotacul (Hyla arborea), șopârla de munte (Lacerta vivipara), tritonul carpatic - mai rar (Triturus montandoni), salamandra (Salamandra salamandra), vipera comună (Vipera berus) Dintre păsări, "pe lângă pâraiele cu pantă mare "se află: arinarul (Chrysomirtis spinus), cintița (Fririgilla coelebs), gușa roșie sau cărămidarul (Erithacus rubecula), muscarul sur (Muscicapa striata), pescărelul verde (Alcedo ispido
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
al condițiilor climatice, în Munții Baiului se pot distinge două etaje climatice. La peste 1400 m, pe culmile și vârfurile acoperite de pajiști, se conturează un etaj superior care, prin toate caracteristicile, se situează în fâșia înferioară a etajului climatic carpatic subalpin. Munții Baiului sunt străbătuți de o rețea densă de râuri. Acestea sunt colectate în principal de cele două mari artere hidrografice - Prahova și Doftana - a căror obîrșie se află în imediata vecinătate; cursul lor constituie pe mai mulți kilometri
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
laturii externe a grupei de Curbură, aparținînd Carpaților Orientali, în cuprinsul căreia, laolaltă cu Munții Brețcului și Munții Buzăului, alcătuiesc sectorul estic. Acesta este mărginit de Depresiunea intramontană a Brașovului, la nord, de Subcarpații Curburii, la est, și de valea carpatică a Buzăului, la sud-vest. Spre est, teritoriul montan vine în contact cu Depresiunea Vrancei, de-a lungul unei limite tranșante marcată de localitățile Soveja, la nord, pe valea Șușiței, Tulnici - pe Putna, Nereju - pe Zăbala, și Vintileasca, la sud, pe
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
decursul a peste 140 milioane de ani, cît înglobează timpul derulat de la finele mezozoicului pînă în prezent. Ea se leagă intim de evenimentele care au generat cutarea depozitelor sedimentare acumulate în medial marin, exondarea treptată a catenelor și constituirea lanțului carpatic. Intr-un cuvînt, Munții Vrancei sînt creația orogenezei alpine, manifestată însă cu intensități temporale și spațiale diferite, punctate de faze de paroxism sau, dimpotrivă, de imobilitate relativă a scoarței. Data fiind apartenența la Carpații Orientali, caracteristicile dominante ale structurilor geologice
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
muntelui, amplitudinea reliefului este cuprinsă între 685 și 714 m. Local, însă, diferențele de înălțime depășesc 800 m, ceea ce relevă un grad sporit al fragmentării reliefului. Caracteristicile dominante ale climei Munților Vrancei sînt determinate de poziția geografică în cuprinsul arcului carpatic și de etajarea reliefului, suferind mai mult influența penetrării, la latitudini mai joase, a maselor de aer din nordul Europei. Desigur, ele sînt subordonate climei temperat-continentale specifice României, cu remarcabile oscilații sezoniere. Temperatura aerului se manifestă în succesiunea anotimpurilor prin
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
Focșani, sau 2,5 km aval de centrul satului Lepșa, pe aceeași magistrală rutieră), folosindu-se apoi traseul turistic 7. Valoarea fitogeografică a rezervației constă în numărul mare de elemente alpino-carpatice, alpino-boreale și atlantice, cît și în existența speciilor endemice carpatice și dacice continentale. Dintre acestea, enumerăm trandafirul de munte (Rosa pendulina), izmișoara (Cilamintha alpina), curpenul de munte (Clematis alpina), sînziene de munte (Galium anisophyllum), ciuboțica ursului (Cortusa matthioli). Rezervația geologică și de peisaj cascada Putnei este cu mult mai restrînsă
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
a Suhardului este dată de distanța sa egală față de limitele estică și vestică ale Carpaților Orientali, într-o zonă unde aceștia capătă lățime maximă. Drept urmare, din oricare direcție te îndrepți spre acest masiv, trebuie să străbați porțiuni însemnate aparținătoare domeniului carpatic. Masivul Suhard este cuprins între 47° 20' și 47° 34' latitudine nordică și 25° 00' și 25° 21' longitudine estică. Suhardul este delimitat de o serie de văi, depresiuni și șei adînci (fig. 2), fapt care îi conferă o individualitate
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
afirmă că există un microclimat hunedorean cu nuanțe banatice datorat unor elemente locale, precum formă de căldare a reliefului localității a stratul de pulberi aflat în atmosferă și a râului Cerna. Râul, fiind situat în zona subcarpatica are un climat carpatic. Temperatura medie anuală este de +9,6˚C, media lunii celei mai reci -ianuarie- este de -2,8˚C și media lunii celei mai calde este de +20,2˚C în luna iulie. În timpul iernii temperatura scade la -20˚C
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
în nordul și in sudul acestei uriități montane așezările apar doar pe văi și în cadrul depresiunilor, in partea centrală a Munților Trăscăului satele și cătunele urcă până sus pe coama lor, risipindu-se pe crestele munților. Natura a înzestrat spațiul carpatic al Trăscăului cu numeroase locuri interesante nu numai din punct de vedere științific, dar și turistic, numele unora având deja o mare rezonanță, precum cheile Turzii, Turenilor, Râmețului, Găldiței, Întregaldelor, Cetii, Aiudului, Ampoiței, apoi masivele calcaroase Bedeleu și Ciumerna, Colții
Munții Trascăului () [Corola-website/Science/305817_a_307146]
-
pomarina"), acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar-încălțat ("Buteo lagopus"), forfecuța gălbuie ("Loxia curvirostra"), sticlete ("Carduelis carduelis"), pupăza ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierla ("Turdus merula"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), mierla de apă ("Cinclus cinclus"), salamandra carpatica ("Triturus montandoni"), buhai de baltă cu burtă galbenă ("Bombina veriegata"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"), vipera ("Vipera berus"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), croitorul de fag ("Rosalia alpina"), gândacul de apă ("Rhysodes sulcatus"), apolonul negru (un fluture din specia "Parnassius
Poiana Brașov () [Corola-website/Science/299984_a_301313]
-
Sus scrofa"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), veveriță ("Sciurus carolineansis"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteinii"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Amfibieni și reptile: salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), viperă ("Vipera berus"), șarpele
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
este o întrerupere completă a lanțului depresiunilor de sub poala sudică a Carpaților Meridionali, cu repercusiuni asupra posibilității de fixare a limitei. Trecerea nu se face printr-un uluc depresionar unitar care să urmărească fidel contactul morfologic și structural dintre aria carpatică și cea a Depresiunii Getice. Aici apar mici depresiuni de contact la ieșirea văilor din munte, alternând cu sectoare în care dealurile subcarpatice se sudează direct de cea mai joasă treaptă montana, nivel de 800 - 1000 m. Această situație poate
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
pe de o parte și a coborât, pe de altă parte, spațiul cristalin din fața acestora creând acest bazin de sedimentare extins cu un rol de avanfosă. În ceea ce privește structura acestei depresiuni sunt caracteristice: - fundamentul cu o proveniență dublă (V. Mutihac, 1990) carpatică, blocuri cristaline ce coboară în trepte spre sud și Platforma Valahă, blocuri care înclină ușor spre nord; - suprastructura sedimentară s-a realizat în trei cicluri (V. Mutihac, 1990) și în diferite faciesuri (litoral, de mare adâncă, salmastru, lacustru) care se
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
țări. România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri, ape subterane, ape marine. Particulariltățile hidrografice și hidrologice ale României sunt determinate, în principal, de poziția geografică a țării în zona climatului temperat-continental și de prezența arcului carpatic. Factorul antropic a contribuit la unele modificări ale acestor particularități. Apele curgătoare izvorăsc, în cea mai mare parte, din coroană centrală a Carpaților și sunt colectate, aproape în totalitate, de Dunăre. Râurile din vestul României sunt adunate de Tisa care
Hidrografia României () [Corola-website/Science/314602_a_315931]
-
8 m. Cel mai adânc lac glaciar este lacul Zănoaga din munții Retezat cu adâncimea de 29 m, la altitudinea de 2010 m. Lacurile artificiale adecvate pentru scufundări la altitudine sunt în special cele de acumulare răspândite în tot lanțul carpatic. Dintre acestea, lacul Galbenu din munții Parâng este situat la cea mai mare altitudine, 1304 m și are adâncimea de 49 m. Efectuarea de scufundări la altitudine prezintă unele dificultăți față de scufundarea la nivelul mării, cum ar fi: La altitudine
Scufundare la altitudine () [Corola-website/Science/313632_a_314961]
-
unul dintre cei mai mari lutieri contemporani le dedica acestora o carte, unde dovedește că sunt toate simple legende, lucrătura fiind singura care face diferența). Un fapt interesant este că lemnul provine din zona munților Balcani, dar și a arcului carpatic, Creația sa se distinge în trei mari perioade. Prima, influențată de maestrul său, Amati, (1665-1700) în care construiește viori după modelul acestuia. A doua (1700-1730) sau "golden age" este perioada în care a creat cele mai distinse instrumente (a ajuns
Antonio Stradivari () [Corola-website/Science/314086_a_315415]
-
într-atât, încât s-au făcut comparări cu Divina Comedia și mulți îl socotesc ca moment inițial al oricărei culturi autohtone. Aici e simbolizată existența pastorală a poporului român și chiar unitatea lui în mijlocul real al țării reprezentat de lanțul carpatic”.(G. Călinescu, op. cit., p. 58.) La un an după apariția "Istoriei"... lui G. Călinescu, dramaturgul Victor Eftimiu (1889-1972) contestă valoarea Mioriței și propune să fie scoasă „din toate cărțile de cetire” . (Victor Eftimiu, "Amintiri și polemici", 1942, reluat în Adevărul
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
Brașov (pe teritoriile comunelor Fundata, Moieciu și Bran și pe cel al orașului Zărnești), în apropierea drumului național DN73A care leagă municipiul Pitești de orașul Zărnești. Parcul național este localizat în Masivul Piatra Craiului, grupare muntoasă ce aparține nord-vestului lanțului carpatic al Meridionalilor și se întinde pe o suprafață totală de 14.773 ha. Aria naturală din Masivul Piatra Craiului a fost înființată în data de 28 martie 1938 prin decizia Consiliului de Miniștrii, publicată în Jurnalul Consiliului de Miniștrii Nr.
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
mamifere: ursul brun ("Ursus arctos", lupul ("Canis lupus"), râsul ("Lynx lynx"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteini") și liliacul comun ("Myotis myotis"); trei amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), un pește din specia "Cottus gobio" (zglăvoacă), precum și cosașul-de-munte-cu-picioare-roșii, o nevertebrată din specia "Odontopodisma rubripes". La nivelul ierburilor vegetează șase specii floristice rare, enumerate în aceeași anexă, astfel: ruginița ("Asplenium adulterinum"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), clopoțel de munte
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina") sau merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). Vegetația ierboasă are în componență specii de: arnică ("Arnica montana"), pelin ("Artemisia eriantha"), coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), omag ("Aconitum napellus ssp. firmum"), sânziene de munte ("Asperula carpatica"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), cornuț ("Cerastium transsilvanicum"), "Draba haynaldii" - specie endemică pentru Carpații românești, garofiță de munte ("Dianthus tenuifolius"), garofiță albă de munte ("Dianthus spiculifolius"), ochiul-șarpelui ("Eritrichium nanum ssp. jankae"), ovăscior ("Helictotrichon decorum"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), ineață ("Linum
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]