KorAP: Find »[drukola/base=ceafă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...145 >

3,622 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

bat joc de-al lor și de-al altora, într-un desmăț nerușinat. Stătea absolut nemișcată cu brațele la piept având parcă, foarte liniștită, convingerea că pe ea se sprijină lumea, pe picioarele ei voinice, pe umerii ei zdraveni, pe ceafa ei de cariatidă, pe umerii ei îndoiți, dar nu încovoiați, ca să-și acopere cu brațele sânii (altă avere care nu trebuia expusă), în timp ce noi ăștia, neliniștiți, implicați în drame care ne desbinau și care ne plimbam încoace și încolo sub

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ai dus la proces cu martori că nu e sănătoasă la cap? Pentru că nu e, zise mama cu o tonalitate joasă, care mă în-fioră. Și tu suferi și acum pentru ea, bărbat ca bradul, când te văd că mergi cu ceafa așa, îndoită, îmi vine să te iau la bătaie." " Întîi că nu sufăr, zisei, al doilea nu merg cu ceafa îndoită." "Nu suferi? aproape că strigă mama. Atunci de ce nu te-ai însurat până acum? O aștepți să se întoarcă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
joasă, care mă în-fioră. Și tu suferi și acum pentru ea, bărbat ca bradul, când te văd că mergi cu ceafa așa, îndoită, îmi vine să te iau la bătaie." " Întîi că nu sufăr, zisei, al doilea nu merg cu ceafa îndoită." "Nu suferi? aproape că strigă mama. Atunci de ce nu te-ai însurat până acum? O aștepți să se întoarcă, așteaptă, ca un neghiob, până o să-ți treacă tinerețea și o să iei și tu pe la cincizeci de ani (că n-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o întrebai. "Bineînțeles!" zise. "Amîndoi?" "Da!" "Pentru cocoșei!". Da, zise, de unde știți?" Tăcui. Era, pentru mine, ușor de presupus... Își dădu cu un gest hotărât la o parte pletele castanii și-i văzui pentru întîia oară chipul întreg, urechile și ceafa însingurate de fată tânără, pe care anii nu le îngălbeniseră și nu-i năpârlise puful de sub păr... Tâmplele desgolite desvăluiau totodată o maiestate a chipului până atunci ascunsă, ași zice chiar trucată, ca și când o convenție, sau o interdicție bizară i-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dacă, de mic, m-ar fi biciuit? Atunci când am lovit-o peste mînă! Să fi pus mâna pe bici..." N-o auzii când se întoarse, dar îi simții prezența și mă uitai la ea. Stăteam în pat, cu coatele sub ceafă, și o privii. Avea o tavă în mână și pe chip o expresie de îngrijorare intensivă. Lăsă tava chiar jos, pe mochetă, tavă încărcată desigur, pe lângă sticla de vin, și cu alte bunătăți, și îmi spuse cu același glas pe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
în interior, spre siguranța de sine că se știa iubită, mă oprea totdeauna să duc cu ea până la capăt o discuție mai gravă. De astă dată însă rezistai, rămăsei mai departe țeapăn întins în pat lângă ea, cu mâinile sub ceafă și cu adevărat turburat de întunericul care începuse să se lase peste o zi așa de întunecată. Aprinsei veioza și urmă o tăcere lungă. Nu mă uitai la ea s-o văd cum arată. Vroiam să se uite ea la

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
da voie să am liberă inițiativă, într-o economie atât de centralizată." Suzy îmi strânse iar umărul și atunci mă uitai la ea și îmi dădui seama că nu asta vroia: se lipi de mine și începu să-mi mângâie ceafa. Ești obosită, ți-e somn! zisei ca să maschez acest abandon al ei care îmi strecura în inimă o intensă bucurie. Mergem?" " Da", zise, dar nu se grăbi să se ridice, ar fi vrut parcă să adoarmă acolo, în fața părinților, cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
a fost fructuoasă: Spune-i micuțului an nou, care ne întîmpină, să ne ajute, înainte de a îmbătrîni și el, să ne îndeplinim măcar o parte din dorințele noastre nemăsurate... Simții în euforia acelor clipe o mână care mă apucă de ceafă și începu să mă mângâie insistent și dulce... Un îndemn, o sugestie, o trezise din tăcerea mea însingurată... Ochii ni se întîlniră în întunericul în care scăpărau scântei albastre și roșii, alungate violent de orbitoare explozii albe și verzi. Un

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să răspundă. "Da", zisei, și Suzy intră. Se vedea că luase o hotărâre, se îmbrăcase, își pusese blana, vroia, desigur, să plece. Dar nu se grăbea, se așeză cuminte pe un scaun. Se pieptănase lins și își strânsese părul la ceafă în coadă de cal, cum era moda printre fete. "De ce nu mi-o prezinți pe soția ta?", zise Matilda. "Suzy Culala mă cheamă, doamnă! răspunse ea prompt. Aveți o fetiță extraordinară", continuă cu un surâs ca un brici și cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
operase, fata asta, cu o rapiditate uimitoare. Își luase tot ce era al ei, nu mai lăsase nimic în urmă... Ba nu: "Vorbim la telefon"... Asta putea să nu mai însemne mare lucru... Mă lungii în pat, cu mâinile sub ceafă. În timp ce auzeam ușa de la intrare trîntindu-se. Nu tresării, știam că Matilda plecase și o luase și pe Silvia cu ea... Astfel începu pentru mine noul an, da, chiar anul de-acum, când scriu toate acestea; cel fatal... PARTEA A ZECEA

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
bucuria unei înstrăinări rapide și bine întemeiate, asemeni celor care descoperă brusc cum întîmplarea îi servește miraculos, de o mie de ori mai eficace dccît oricare alt efort al unei hotărâri deliberate. "Ei! zisei, întinzîndu-mă pe pat cu mâinile sub ceafă, unde e melancolia care credeai că o să... În clipa când... Nici vorbă despre o asemenea poetică învăluire, asta se simte doar gândind la despărțire, și nu când ea se produce." În clipa aceea ușile șifonierului scârțâiră parcă ironic. Mă ridicai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mine la birou și capacitatea ei de a răbda era uimitoare. În timp ce eu lucram ea colora desene și mă făcu și pe mine în diverse variante, aplecat asupra hârtiei, uitîndu-mă pe fereastră sau stând întins pe pat cu mâinile sub ceafă. Am auzit că o necăjești pe mama'', îi spusei într-o zi, în treacăt, văzîndu-mi de manuscris. Nu-mi răspunse. "Să iau tăcerea ta drept o confirmare? continuai monologând. Ce plăcere îți face s-o chinuiești? N-are grijă de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
foarte departe și foarte în urmă. Toate acestea își micșorau dimensiunile, se topeau în act astă mare a destinului nostru tragic, care ne înghițise și pesic care crescuseră apoi nămeții... În același timp o mână fermă și dulce îmi mângâia ceafa... Mă smulsei de sub hăul închipuirii și sării în picioare. "Vii și tu cu cântece din astea..." bolborosii. "Victoraș, iartă-mă, m-am speriat de ce e afară... Uite, cad fulgi cât pumnul meu de mari. Mama zice: "stai, Suzy, cum pleci

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

Da, exact. Parcă aș fi a cincea roată de la căruță. Îmi ies din minți dacă stau degeaba. Apone zâmbi. ― Suntem cu toții nerăbdători să trecem la acțiune. Și-atunci? ― Nu vă pot fi de folos eu ceva? Sergentul se scărpină la ceafă studiind-o. ― Nu știu. Ce știi să faci? Ea se răsuci și arătă cu degetul. ― Să conduc încărcătoarea asta, de exemplu. Am un brevet de aptitudine profesională de docher specializat. Ultima mea meserie. Apone își îndreptă privirile spre mașinăria pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-o pe a ta. Wierzbowski înălță arătătorul. Se duseră să se regrupeze în jurul tambuchiului dinapoi, trecând prin fața, postului de operații. Vasquez o împunse pe Ripley cu cotul. ― Rămâi aici? ― Sigur. ― Normal. Operatoarea de criblor întoarse spatele și se uită în ceafa lui Drake. ― Aterizare la șaizeci de metri de stâlpul telemetrie principal. (Gorman făcu să pivoteze camera externă. Nici cel mai mic semn de viață dedesubt.) Fiți gata pentru o redecolare imediată la ordinul meu, și găsiți-vă un nor confortabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
măruntaiele stației, căldura creștea. Aburul șuiera din toate părțile. Abia putea să respire. Încetineala coborârii îi lăsă timp să-și scoată vestonul și să-și ia peste maiou o ținută de luptă găsită în. navetă. Sudoarea îi lipise părul de ceafă și de frunte pe când își inventaria pentru ultima oară arsenalul. Peste piept i se înșirau grenadele, ca o ghirlandă. Amorsă aruncătorul de flăcări și se asigură că rezervorul era plin, la fel și încărcătorul vibratorului. De data asta, nu uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

picioru’ drept că n-am voie să trag cu el, că trage așa tare că poa’ să te-omoare! Io trag doar cu stângu’!“. Când vroiam să văd ștampila, mă alegeam cu un șut în fund și-o palmă după ceafă: „Băi, cârnat, tu vrei să-mi umbli la șort?! Te sparg!“. Veneam acasă murdar și vânăt (fusesem băgat în poartă în ultimul meci), cu coatele julite și sângele închegat pe genunchi, pregătit să încasez binemeritata papară. Pândeam diminețile când bunica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
le imaginai oriunde altundeva, numai pe-obraz, nu. Mă îndrăgostisem imediat de ochii ei veseli: verzi, palizi, irizați de mici firicele de sânge. Cel stâng trăgea puțin câș, dar tocmai asta îi dădea farmec. Purta părul scurt, retezat la nivelul cefei. Șuvițele cădeau drept și imprecis, ca toată ființa ei, buclate după ureche. Felicia avea gambele lungi, puțin prea lungi chiar, și niște genunchi proeminenți, de fată cuminte. Când urca pe scaun, începea să se foiască, azvârlindu-și picioarele înspre toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
a stinge curiozitatea neghioabă și indecentă a unora. Mulți scriseseră romane polițiste așa. Trucul a mers câteva zile, aproape o săptămână. Când Paul s-a întors în facultate, mai tăcut ca de obicei, bătut cu grijă, fără urme (doar pe ceafă se vedea o pată de culoarea cauciucului), mi-am dat seama că și poveștile cele mai bune se termină prost. Odată cu scena din Cișmigiu, se încheiase și prietenia mea cu Paul sau, în orice caz, a lui cu mine; de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
2004. Ați văzut vreodată un bătrân cum omoară o muscă? Tata, astăzi, la masă. Cu palma goală, fără silă. Nu mai are nimic de pierdut. Victima rămâne lipită, pielea aspră târăște după ea insecta pe jumătate vie, o duce la ceafă sau spre tacâmul ce trebuie apucat. Mișcare reflexă, nepăsătoare. Ce mă interesa pe mine ce și cum se mânca în familie? Lucrurile astea le puteam afla dintr-o carte de bucate. Paul trișa, nu spunea tot ce-avea pe suflet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
și harta asta de la 1700...“ Dacă un marțian s-ar fi uitat în clipa aia la noi, i-ar fi dat dreptate Mariei. „Cred că știu unde vrea s-ajungă căpitanul Picard cu programele lui.“, am zis, scărpinându-mă la ceafă. Acolo iradia centrul plictiselii. „Scanează harta, bagă imaginea și informațiile exacte (densitate, grosime, consistență, culoare, ce-o mai fi) și lasă mașinăria să-și facă treaba. E ca și cum ai avea zece creiere independente, închise într-o cutie de plastic. Toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
nu vâslea prin ciorbă, iar furculița și cuțitul nu săreau dintr-o parte într-alta a farfuriei, împroșcând sos și bucăți de legume peste bord. Încă mai simțeam făcălețul maică-mii prins între brațe la spate și palma babacului după ceafă, când mutam pe ascuns furculița din stânga în dreapta. În timp ce Maria își savura cruditățile, mi-a venit o idee mai sucită decât întreaga dimineață. M-am gândit cum ar fi dacă toate mirosurile astea de pe masă ar dispărea brusc și nimeni n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Citește!“, m-a îndemnat Maria. „Imagine obținută în urma examenului radiologic cu raze X.“, am spus cu voce tare. „Și-acum, uită-te mai bine!“ M-am apropiat și Maria s-a lipit de gâtul meu. Îi simțeam respirația încălzindu-mi ceafa. Se ridica pe vârfuri, să privim împreună, cu un singur ochi. M-am aplecat peste cutia luminoasă și, printre pete sau poate chiar din ele, din alăturarea lor care acum nu mai era întâmplătoare, am observat cum apare chipul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
care ascundea drăcii prin statui și-armuri, și dădusem peste autorul-minune și conferința lui epică. Globalmind și frații „Brothers“, concurați de echipa Bavaru-Ciupină, scormoneau și ei prin județ, cu un pas în urmă, dar aproape de noi: le simțeam răsuflarea în ceafă, prezența în gând sau printre rândurile poveștii. Securitatea își băgase și ea coada, poate chiar mai mult decât credeam, infiltrată în cine știe ce persoane sau organizații: Paul, Bidileanu, comisarul Rapotan, vecinii de bloc - toți păreau suspecți (sau doar așa îi consideram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
scaun. „Ne trebuie?“ „Posibil. Dacă-l apucă durerile de cap pe scriitoraș la interogatoriu?“ „Așa vreți voi să-l liniștiți? Cu algocalmin?“, s-a mirat Maria. A venit lângă mine, m-a apucat de braț și m-a sărutat pe ceafă, după ureche. „Eu n-am reușit cu Alex nici cu cinci fiole. Nu-l oprește nimeni când se enervează.“ „Noi nu vrem să-l enervăm pe scriitoraș. Doar să nu leșine când îl bumbăcim.“ „De când ne ocupăm și de-așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]